21,599 matches
-
valoros patrimoniu care, desi studiat ocazional de istorici de artă de renume, nu intrase în circuitul internațional de specialitate. Multe dintre opere au căpătat cu ocazia cercetărilor premergătoare evenimentului noi atribuții, poate mai puțin răsunătoare, dar care diversifica imaginea desenului italian pe care colecția o prezintă, prin artiști nu întotdeauna de prim rang, dar cu lucrări de o calitate excepțională. Expoziția este structurată pe școli: emiliană, română, napolitana, toscana, lombarda, genoveza, venețiana. Primele trei șunt reprezentante remarcabil de artiști majori: școală
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
Jacopo Vignali. Expoziția de la Palatul Pitti are astfel o dublă semnificație: pentru publicul larg este o revelație estetică datorată calității desenelor expuse; pentru specialiști ea are meritul de a scoate la iveală opere care își găsesc locul în istoria artei italiene, îmbogățind corpusul de desene cunoscute, permițînd atribuții mai precise și documentînd etapele creației artistice. Deși limitat de posibilități financiare reduse, Oprescu a reușit, grație unei intuiții artistice deosebite, să constituie o colecție ce surprinde orice cunoscător ce vizitează Palatul Pitti
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
fixa o întrevedere. Sper ca scrisoarea mea să vă găsească încă la Perugia. Mulțumesc și pentru salutările pe care mi le transmiteți de la Arcurio. Pe curând, al Dvstră Mario Luzi Am avut destul noroc în frecventarea unor mari poeți contemporani italieni! O "răsplată" pentru pasiunea cu care le-am studiat creația și m-am străduit să-i fac iubiți în România? Eram doar unul dintre numeroșii italienești activi ai epocii - măcar vreo douăzeci de primă importanță! Șansa mea s-a manifestat
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
de ani), în biroul său de la Corriere della Sera, mi-a părut o onoare de nevisat. La Perugia, în 1973, mi-am tradus vreo treizeci de poeme în italiană și le-am trecut prin urechile și pe sub ochii câtorva prieteni italieni. Aceste nepretențioase versiuni aveau să-mi servească drept "cărți de vizită". Plecat din Umbria la Florența, m-am încumetat să le citesc și să le arăt lui Mario Luzi (dedicația sa pe culegerea Su fondamenti invisibili este datată noiembrie 1973
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
întemeiate : editura Vallecchi e practic în disoluție, iar Righi are multe gânduri și nici un prilej să se ocupe de alții. Eu însumi am necazuri (sono nei guai), nu stau acum să vi le înșir : fac și ele parte din dificultatea italiană de a izbuti să trăiești fără gânduri negre. Dacă voi putea să mă liberez de grijile ce mă frământă, voi căuta să recitesc poemele Dvstră pentru a interesa și revista mea; dar am nevoie de confirmarea unei bune recitiri, făcută
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
Spicuiesc din ele unele elemente. Pe 20 septembrie 1972 (abia plecasem din Italia, după prima mea mică bursă la Perugia), el îmi scria pe adresa Uniunii Scriitorilor din România, șoseaua Kiseleff numărul 10: Entuziasmul cu care vă ocupați de literele italiene în țara Dvstră este mai mult decât lăudabil. Vă mulțumesc și pentru tăieturile de revistă, pe care le-am apreciat deși nu sunt capabil să le citesc. Chiar în aceste zile, l-am văzut pe Montale și i-am dat
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
perfectă dreptate! Vine, cum zice locutorul popular, vine "poetul lui pește" pe Arno, cu niscaiva poeme pe care și le tradusese singur (într-o limbă învățată la București), și are tupeul să le arate unor personalități de seamă ale liricii italiene - una din cele mai considerabile din Europa (trei premii Nobel în trei decenii: Salvatore Quasimodo, Eugenio Montale, Mario Luzi)!
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
este prezentat ca un produs al fr. personnage, it. personaggio (sursa italienească fiind necesară mai ales pentru a explica varianta învechită personagiu), iar personalitate e raportat la fr. personnalité și germ. Personalität. Natura surselor imediate - germană și franceză, latină și italiană - reflectă o anume istorie culturală, indicînd influențele moderne asupra limbajului literar românesc, în special modelele lexicului filozofic sau artistic. Persoană este atestat la sfîrșitul secolului al XVII-lea, la Dosoftei: "o față, adică o personă" (în Molitvenic de-nțăles, Iași, 1681
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
mult umor și poezie. Esențial pentru perspectiva senină a copilului este faptul că, pasionat de filme, viața este supusă permanent testului ficțiunii care relativizează de fiecare dată totul. Minciuna de la Benigni are aici un corespondent livresc în filmele americane și italiene. Maturitatea copilului vine tocmai din această aparentă distorsionare prin permanenta raportare la film. Căci ficțiunea are atributele normalității, iar viața e frumoasă dacă ai o lentilă colorată. Vrăjitoarea Samantha din cunoscutul serial american îl fascinează tocmai pentru puterea de a
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
de ele, chiar și pe la case mai mari. E o ambiție decentă, într-adevar, să alegi grâul de neghină, dar "rezultatul este o izbitor de sobră expoziție a cărei ambianță albă, pioasă, mi-a amintit de una sau două sufragerii italiene în care am fost, la intrarea cărora se aștepta să-ți scoți pantofii". Bagatelizarea operei brâncușiene îi reușește cât de cât criticului londonez. Desigur, n-are pic de înțelegere, nici față de înțeleptul Brâncuși, căci aforismele lui nu-i plac deloc
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
schopenhauerian, a „eternei repetiții”, ci, dimpotrivă, diagnostichează satisfacția de a vedea în mod simultan „vechiul” și „noul” împreună, de a descoperi uimit coexistența lor. Șerban regîndește imaginea lui Otello (adoptăm ortografia verdiană a numelui căci e vorba aici de opera italiană și nu de textul shakespearian) care se disociază de cea obișnuită a negrului ca personificare a sexului și a împlinirii prin el. Otello (Vladimir Galuzin), în militar, a sedus-o pe Desdemona (Barbara Frittoli), care aparține celei mai nobile familii
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
despre ordinea în care trebuie difuzate. Dintotdeauna mass-media și presa din SUA, de exemplu, au îndeplinit mai strict criteriile enumerate de mine. Francezii însă n-au disprețuit niciodată încărcarea informației de comentarii. Neutralitatea nu e o noțiune iubită în presa italiană. Canalele de televiziune ori ziarele din România sînt, mai toate, de stînga ori de dreapta, susțin puterea sau i se opun. Cît privește ierarhia știrilor, americanii au o idee pe care dimensiunile țării lor și faptul de a fi despărțită
Ghid practic pentru știriști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12944_a_14269]
-
lui, Miller Puckette scrie despre multe lucruri interesante și arzătoare: despre criza ascultătorilor acestei muzici, despre publicul de concert, despre limbajul componistic, despre „preoții” muzicii contemporane (un articol admirabil pe această temă a publicat acum câțiva ani compozitorul și teoreticianul italian Nicola Sani), despre muzica în universitate și sistemul de predare al idiomului contemporan. Interesant în articolul său este aplombul cu care pune probleme fundamentale cu aerul cel mai bonom. De pildă, Puckette are un dar special al exprimărilor directe, clare
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
Nicolae Manolescu M-am referit în editorialul trecut la Umberto Eco. În aceeași culegere, găsesc un text în care eseistul și romancierul italian se amuză copios pe seama unei culegeri de judecăți critice negative pe care André Bernard le-a spicuit din referate editoriale, recenzii din presă ori mai știu eu ce. Toate se referă la cărți socotite astăzi celebre și aparțin unor critici
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
concurența dintre carte și computer. Textul rămâne text, chiar și scris pe nisip. Am citit, aproape tot ce-am citit, în limba română, dar am parcurs și cărți scrise în franceză (una, de André Frossard, am și tradus-o), engleză, italiană, rusă. M-a interesat înainte de toate literatura (cu toate genurile ei: poezie, proză, teatru, critică și istorie literară), ceea ce nu înseamnă că n-am deschis (uneori pentru a le studia cu atenție) și lucrări de filosofie, istorie, paleontologie, geografie, astronomie
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
a fi „vox populi” - iar campanilismul cel mai autentic îl regăsești la o terasă înțesată cu microbiști, în jurul unei pizze în Testaccio, dar și acolo unde se păstrează vie memoria romanilor prin naștere sau prin adopțiune ce au jalonat cultura italiană. Doar un străin venit pentru prima dată în oraș ar putea fi surprins de numeroasele reeditări ale poeților și prozatorilor care au cultivat dialectul, de faptul că va găsi cu greu bilete la filmele lui Fellini sau de amestecul bizar
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
cu o singură carecteristică în comun: romanitatea. Evreu de origini venete prin naștere, creștin prin botez și internațional prin călătorii și prin deschidere culturală, Alberto Moravia Pincherle a fost unul dintre cei mai atenți și mai cinici cronicari ai societății italiene, dar cu precădere al celei romane, din a doua jumătate a secolului trecut. Tocmai de aceea sub titlul „Moravia e Roma”, abil ales de organizatorii unei expoziții însoțite de o bogată serie de conferințe și de proiecții, se poate aduna
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
într-un stil în care astăzi este greu de stabilit limita dintre deferență și servilism, să îi permită să publice în continuare și îl asigura de propria bună credință față de regim. Epistolele respective, publicate chiar în aceste săptămâni în presa italiană și alăturate acelei așa-zise „abjurări” de la identitatea de evreu, au dat naștere unei îndelungi polemici asupra unei atitudini pe care unii au definit-o drept „nicodemism”, iar alții au considerat-o chiar colaboraționistă. Asupra acestui aspect, mărturiile prezentate în cadrul
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
prigoanei și asupra cenzurii la care a fost supus scriitorul de către propaganda fascistă. În ceea ce privește colaboraționismul lui Moravia, referitor la perioada imediat anterioară celui de-al doilea război mondial această acuzație mai poate fi adusă unui număr extrem de redus de intelectuali italieni, iar numele prozatorului roman nu face parte dintre ele. Cât despre intenția sa de mascare a propriilor convingeri și de adecvare aparentă la normele și principiile dominante - fie că a fost generată de o slăbiciune morală, fie că a provenit
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
trimite mătușei salei, T. A. Ergolskaia, tânărul ofițer Leon Nicolaevici Tolstoi notează fericit,... (perioada lui românească de fericire, după cum spune Ianoși interpretând românește cuvintele lui Tolstoi): “Sunt năucit. Un oraș mare și frumos, obligația de a te prezenta multora, opera italiană și teatrul francez...” Năucit, cum ai vedea prima dată Parisul, deși unul mititel. Nici urmă de Caragiale! Din contră; deocamdată. Avem certificatul! O copie i se poate trimite cui vrea... Dar, acest oraș vesel, simpatic este și tărâmul ispitelor... Întors
Tolstoi despre români (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13064_a_14389]
-
legate și de expedițiile de mai tarziu ale unui alt militar de geniu, Napoleon. Recanati, Însă, avea să se impună Întregii lumi prin geniul artei: aici s-a născut, la 29 iunie 1798, Giacomo Leopardi, cel mai mare poet romantic italian și unul dintre marii romantici europeni. Descindere În fabuloasă lume leopardiană Recanati, oraș aflat sub protecția UNESCO, sub titulatura Citta de la Poesia, respira astăzi prin versurile lui Leopardi și este animat de semnificative gesturi de recunoștință față de marele poet. Ele
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
1987 2007, anul decesului. Acestuia i se datorează și crearea Centrului Mondial. Personalitate marcantă a Italiei contemporane, regretatul prof. univ. dr. Franco Foschi, pe care am avut cinstea să-l cunosc, a fost deputat vreme de sapte legislaturi În parlamentul italian (1969-1994), ministru (În guvernele Cossiga și Forlani), primar al orașului Recanati (1960-1970), fiind apelat, În semn de prețuire și simpatie, cu „onorevole”, cuvânt care, În italiană, nu Înseamnă doar „onorabil”, ci este și un titlu dat parlamentarilor cu o activitate
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
câteva zeci de mii de cărți: achiziții mai vechi, precum și donații recente În mai toate limbile pământului. Fiecare literatura națională a ținut să fie prezentă cu ceva reprezentativ: În original, dar și În limbi de circulație internațională Între care, desigur, italiană. Literatura română, până În vara anului 2003, se... bucură, să spunem așa, doar de o singură prezenta: volumul de poezii „Spații noi”, de Maria Banus o placheta de o jumătate de palmă (35 de pagini) apărută În 1964, În traducerea lui
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
a lui Giotto, nu pare să-l fi atras mai de aproape”. * Mult mai târziu la câteva decenii după coborârea să În veșnicie trecerea lui Eminescu prin Italia Înseamnă popasuri adânci, statornice, ale poeziei sale, tălmăcita În limba noastră sora, italiană. Prima traducere din Eminescu este poezia „Venere și Madona”, apărută În anul 1906, În revistă „Nuova Rassegna letteraria modernă” și aparține unui literat și poet,căpitanului (de Bersaglieri Vânători de munte?) Pier Emilio Boși, care publică În această revista mai
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
satul Hurjueni, comuna Fratautii Vechi (Suceava), si s-a stins din viață la Iași, În 1987. A urmat cursurile liceului „Eudoxiu Hurmuzachi”, din Rădăuți, iar studiile universitare, absolvite În 1933, le-a făcut la Cernăuți (limba și literatura franceză și italiană). După câțiva ani de activitate didactica liceala, obține, prin concurs, o bursă de specializare În Italia, unde și-a continuat pregătirea științifică Între anii 1936 și 1938, fiind membru al prestigioasei Accademia di România de la Romă. Urmează cursuri la Facultatea
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]