11,470 matches
-
viață pentru o aprobare ca să scapi de femei ... ... 82, 83, 84 ... Poate făceam suta ... Uraaaa!!!...Am zburat! Doar Doru mai rămase scâncind un ultim oftat ca pentru neivitabilul final. Și totuși!...Dragostea n-are moarte ... Te aștept și pe tine, iubito! Referință Bibliografică: ULTIMUL CUVÂNT / Lică Barbu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 947, Anul III, 04 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Lică Barbu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 by http://confluente.ro/Ultimul_cuvant_lica_barbu_1375629862.html [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
mai cu seamă un aer difuz de inteligență, semeție și chiar orgoliu, notele unei personalități puternice, dar care, paradoxal, părea că nu voia cu niciun chip să iasă în evidență... Ar fi vrut, vai, Doamne Dumnezeule, să fie a lui, iubita lui. Ceea ce visase că ar fi putut exista se afla înregistrat pe o biată peliculă?” Trecutul - cheia pentru prezent și viitor Trebuie remarcate însă, curajul, hotărârea și tenacitatea de care Marian Moga dă dovadă în cercetările pe care le face
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 by http://confluente.ro/_platonia_o_carte_despre_intrebari_si_momente_hotaratoare_semnata_de_mirela_roznovea.html [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
Stihuri > Semne > MEREU MAI BUN Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1345 din 06 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mereu mai bun 1. Și păsările îi mâncau din palmă, Iar el era nefericit, Din slăvi se auzi o salvă, Iubita lui l-a părăsit. Ce știu despre iubiri colunii? Nevinovați, tăcuți, firavi, Ei sunt exemplu pentru unii, Nu-ntreabă, ei nu sunt prea gravi. Firească-i și nefericirea, Firesc e și poemul meu, Trăiești o clipă nemurirea, ți-o dăruiește
MEREU MAI BUN de BORIS MEHR în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1409975614.html [Corola-blog/BlogPost/365314_a_366643]
-
prea gravi. Firească-i și nefericirea, Firesc e și poemul meu, Trăiești o clipă nemurirea, ți-o dăruiește Dumnezeu. 2. Paranoia noastră cea de toate zilele Este singura mângâiere în cenușa imperiului, Dar noi nu vom răni sufletul pur al iubitei, Este singura paranoia care nu-și are scuză. În rest, acvilă dragă a visului, Înalță aripi, ridică-ți vocea peste nălțime, Poate un glonte va să te caute prin nouri, Poate un șarpe plin de invidie Va să te scuipe
MEREU MAI BUN de BORIS MEHR în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1409975614.html [Corola-blog/BlogPost/365314_a_366643]
-
e nevoie să scrii poeme, respiră Aerul tare al înălțimilor tale, ascunse. În rest, acvilă dragă, nu aștepta laude, Unii vor zice, uite nebunul cum trece, Scrie și scrie, în loc să-și caute norocul În balta largă a pieții comune. Numai iubita poate că plânge, te vede singur, Coboară lin și împreună veți fi. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Mereu mai bun / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1345, Anul IV, 06 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr
MEREU MAI BUN de BORIS MEHR în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1409975614.html [Corola-blog/BlogPost/365314_a_366643]
-
de nașteri freamătă pământul, de lacrimi universul este ud și, potolit, în leagăn se dă vântul, că s-a născut un fir de iarbă crud. privesc, năuc, un petic de zăpadă; un ghiocel, plăpând, a răsărit, că-i era dor, iubito, să te vadă, de dragul tău, și el, a înflorit! îs tare supărat pe trecătorii, ce-ntorc privirea numai după tine; abia treziți din iarnă, visătorii, habar nu au ce primăvară vine! a reavăn îți miroase astăzi trupul, în jurul tău mă
E PRIMĂVARĂ, IARĂŞI PRIMĂVARĂ!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 by http://confluente.ro/E_primavara_iarasi_prima_george_safir_1362728258.html [Corola-blog/BlogPost/360039_a_361368]
-
-i bai și nu ne este teamă, Mai trece-un timp și anii nu-s, Refacem în memorie seama Și pașii ce nu i-am parcurs. Veni-vor ani înlănțuiți la pas, Cu patimi mici și tandră dăruire, Să luăm iubito, tot ce-a mai rămas La asfințit, din patosul numit iubire. Și-n anii grei cu saci povară, Cu pasul greu dar capul sus, Vom colinda ca-n luni de vară, Prin vămile călăuzite de Iisus. Autor: Gabriel Stănciulescu Referință
ELOGIU FIINȚEI IUBITE de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 by http://confluente.ro/gabriel_stanciulescu_1469168154.html [Corola-blog/BlogPost/370633_a_371962]
-
ocazia unui alai de rațe sălbatice în avânt, din care să ochești un rățoi gras, priveliștea unor somni bătrâni, dezvoltați (ca halterofili ai apelor) care se pescuiau cu, am auzit, carele din Dunăre, îndemânare la vâslit, pentru a-ți purta iubita înspre mal și înspre inima ta, păstori care să zăgăzuiască o brânză trainică, angajați de tine sau tu să ai o asemenea (în general e moștenită) veche îndeletnicire; pe cer, noaptea, împlinind curiozități proprii de om relaxat, să numeri stele
REVISTA DE RECENZII by http://revistaderecenzii.ro/despre-familie-i/ [Corola-blog/BlogPost/339587_a_340916]
-
lipsi însă de la școală decât până ce s-au terminat funeraliile, fiind nevoit să se întoarcă la Galați. Orele sale au fost ținute de un alt coleg. Știa că rămânând singură în casa devenită acum pustie, fără prezența celor doi părinți, iubita lui va suporta foarte greu această situație. O încuraja cum putea mai bine să treacă peste acest șoc traumatizant. Cum se apropia încheierea anului școlar, urmând să intre în vacanță, i-a promis solemn că va veni să stea cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405008334.html [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
puțină putere să stea pe propriile picioare. Erau o frumusețe de vițeluși. Săndica, mai toată ziua stătea printre ei ca nu cumva să pățească vreunul ceva. Parcă erau proprii săi copii. Sosită acasă, Mircea o aștepta în fața casei mici. - Bună, iubito. Cum a fost astăzi? Câți „copilași” ai acum? - Cincisprezece. Am o văcuță care a făcut doi. O pereche deosebit de frumoasă. Chiar eu i-am alăptat să prindă colastră de la mama lor. Contează foarte mult prima hrană primită. - Și când le
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405008334.html [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
și liberi ai zilelor noastre. Îmi aduc aminte că atunci când am publicat romanul „Tarantula”, o tânără ce se credea mare critic din noua generație m-a condamnat vehement pentru o scenă romantică în care un tânăr cavaler medieval își săruta iubita cu un patos mai temperat. Probabil că tânăra al cărui nume l-am și uitat, își dorea o îmbrățișare mai vârtoasă, care din nefericire nu avusese loc, pur și simplu din respect pentru solemnitatea momentului iubirii în context medieval. De
SMOCHINELE ADOLESCENŢEI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1479199169.html [Corola-blog/BlogPost/362730_a_364059]
-
Acasa > Versuri > Iubire > VRAJA NOPȚII Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 292 din 19 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Vraja nopții Iubito,tu răsari în noapte Ca luna albă de pe cer, Mă las vrăjit de-a tale șoapte De aura ta de mister. Dacă-așputea mi-aș păstra mie Al tău surâs fermecător, Ți-aș săruta cu frenezie Pantoful alb de pe picior. Căci
VRAJA NOPŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Vraja_noptii.html [Corola-blog/BlogPost/340750_a_342079]
-
adormi înstrăinați prin cimitire, în timp ce toamna va plânge peste ei, ca în Să ne iubim. Jalea erotică este absolută și poetul nu găsește în sentimentul iubirii izvorul tămăduirii, al împăcării, așa cum se exprimă în Din liră. Asemenea celorlalți poeți simboliști, iubita e mistuită de suferința sărăciei, de boală, ca în poezia Amurg, are o istorie misterioasă. Titlul Lacustră este o metaforă simbol. În vechime, „lacustra“ era o casă înălțată pe stâlpi în mijlocul apelor sau aproape de mal. Cuvântul simbol „lacustră“ sugerează sentimentul
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română by http://revistaderecenzii.ro/varianta-2-rezolvata-bacalaureat-2012-limba-si-literatura-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
ei a sunat straniu. El își făcuse planuri doar pentru acasă... - Iubitule, hai să facem dragoste! l-a provocat ea, aparent speriată și, după doar o fracțiune de secundă, a continuat în șoaptă. Acum, aici, în pădure! Vreau să fiu iubită în zăpadă! Vreau să mă acoperi așa cum chiciura a acoperit crenguțele de pe vârfuri! Am nevoie să mă strângi în brațe, să simt cum te topesc în căldura trupului meu! E atât de frumos aici, sub coroanele astea strălucitoare... Știu, simt
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Inima_ranita_2_.html [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ADRENALINĂ Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului Iubito, mi-ar plăcea să te urc pe toartele cerului unde odată, Și tu m-ai urcat, dar te duc pe o planetă roșie, fardată. Nu vor fi nuferi și nici albe lacuri în care să îți scalzi genunchiul plin cu
ADRENALINĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 by http://confluente.ro/marioara_nedea_1472483463.html [Corola-blog/BlogPost/375553_a_376882]
-
pe locul divin, pe înaltul de munte, pe granitul încrustat de flacăra Celui de Sus. Și că în jurul său se vor aduna nu toate lighioanele, ci vulturii! O ultimă zvâcnire orgolioasă, căci chiar dacă pieri fizic, nu o faci ori cum. Iubita are misiuni transmise cu recunoștință și dragoste de poet, nu ușoare, dar care-i înnobilează noblețea. Întregul volum îi este dedicat ei, „Hertei,/ Tovarășei de viață,/ care mi-a păzit cu sfințenie/ liniștea sufletească/ ca să pot scrie această carte/ de
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Se_strang_vulturii_.html [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNĂ FATALĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 456 din 31 martie 2012 Toate Articolele Autorului Vino iubito mai pe seară Într-un noiembrie lichid, Te-așteaptă inima-mi afară, Tu intră fără să-ți deschid... Găsește-mă, necunoscuto, În frunzele ce le-ai strivit, Ia-mi inima-mi din lemn, sărut-o Și nu minți că n-
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Toamna_fatala_romeo_tarhon_1333255932.html [Corola-blog/BlogPost/354839_a_356168]
-
țipăt din cretacic În revelația-mi din somn Simțeam că-n n carnea-mi vie, tragic, Se-afirmă larvele-mi de Om. Atunci am dezlegat Cuvântul De dinainte de Cuvânt: Pământuri de pământ Pământul A fost... Un cod în cosmic vânt... Iubito, azi e frig și plouă... Sinucigașă toamnă! Plângi Și rupe-mi inima în două, Sunt frunză, vino să mă frângi! Strivește-mă ca pe-o petală, Oprește-mi inima cu-n semn..! Urâtă toamnă și fatală! Mormântul să mi-l
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Toamna_fatala_romeo_tarhon_1333255932.html [Corola-blog/BlogPost/354839_a_356168]
-
prietenă și confidentă în continuare, să nu renunțe la el din cauza geloziei, pentru că oricum asta nu l-ar fi făcut să o iubească pe ea. Numai că Jean începu de-a doua zi să-i povestească despre fericirea lui, despre iubita lui Mirela și despre cât de fericit este el, în timp ce pe ea o durea sufletul citind ceea ce-i scria el. Și așa în fiecare zi începu să intre pe messenger, să-i vorbească despre fericirea lui, despre planurile lor de
CEALALTĂ MIRELA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1394886841.html [Corola-blog/BlogPost/353615_a_354944]
-
cu însemne, coduri pe care, dacă nu le simți că îți străpung coloana vertebrală, ca unică parte a corpului ce se leagă cu Universul, nu o vei înțelege niciodată. Versul poetei transmite dar înțelesul este subtil încartiruit: Tipsia sa roșie, iubite, n-o sparge! / Transform-o-n oglindă, proptită-n catarge! (Jocul astrelor). Și dacă vă spuneam în rândurile de mai sus, citindu-i și încercând descifrarea stihului că Elisabeta Iosif este o inițiată în taina cuvântului și că îl mânuiește
ST. LUCIAN MURESANU CRONICA SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/St_lucian_muresanu_cronica_semnele_timp_elisabeta_iosif_1330080043.html [Corola-blog/BlogPost/346831_a_348160]
-
previziunile imaginative ale poetului încât, în doar cele trei versuri, el parcurge un întreg eveniment petrecut al drumului spre Golgota și, totodată, poetul vede sfârșitul îngrozitor al nebuniei lumii. Iubirea lui Iisus față de entitatea-om Bacovia o redă prin cuvântul iubito, în care pune atâta patimă și grijă în exprimare, situând nostalgia și perpetua dorință de a fi înconjurat de iubire. Atunci când spune: Citește-mi ceva de la poluri, / Și ningă ... zăpada ne-ngroape (Decembre), poetul din omul trecerii conștientizează sfârșitul și
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Previziune_cataclismica_in_poezia_simb_stefan_lucian_muresanu_1331306677.html [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
însă faptul că a fost inițiat de tainice făpturi nu poate încă să fie atins de răul abătut asupra pământului, de ploi interminabile, noian de negru, întuneric, chipuri bolnave și ființe carbonizate. Sfârșitul simțindu-l aproape dezvăluie singurei ființe dorite, iubita, taina, spunându-i: Ascultă cum greu din adâncuri, / Pământul la dânsul ne cheamă ... (Melancolie), căutând să o facă să se detașeze de fiindul său profan și o îndeamnă, precum Lot pe a lui nevastă, să-și lase trecutul lumesc, pângărit
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Previziune_cataclismica_in_poezia_simb_stefan_lucian_muresanu_1331306677.html [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
să o facă să se detașeze de fiindul său profan și o îndeamnă, precum Lot pe a lui nevastă, să-și lase trecutul lumesc, pângărit de vicii amăgitoare, și să înceapă să vadă prin întuneric lumina scânteietoare: Ascultă, tu, bine, iubito, după care încheie prin a-i spune că teama va fi și mai mare atunci când ea știe și nu se rupe de răul pătrunzător: Veghează, și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Previziune_cataclismica_in_poezia_simb_stefan_lucian_muresanu_1331306677.html [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
Horia Publicat în: Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017 Toate Articolele Autorului Se schimbă ora, cea de pe pământ, Se schimbă ora firii din cuvinte, Tu nu uita, ceasornicul ce sunt, Să-i dai dar minutarele înainte... Să ne culcăm, iubito, mai devreme, O să ne fie noaptea prea puțină, În Cartea mea ne-scrisă de poeme Rodească bucurie din lumină! Veacul în care suntem amândoi, Măcar el în urmă să rămână, Sporească veșnicia dintre noi, Ea să ne fie singura stăpână
SE SCHIMBĂ ORA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1490507158.html [Corola-blog/BlogPost/340947_a_342276]
-
rânduri „dau apă la șoareci”... Mă duc să-mi caut o batistă!). Doamne, multe mai face omul în viață... Și bune, și rele. Multe mai sunt de povestit. Abia acum intru în subiectul propriu zis... Deci cine este ultima mea iubita? Ultima, adică cea mai de pe urma, că s-ar putea să mă ajute Dumnezeu să mai am și altele... dar tot dintre cele... cu patru picioare. Pe „iubita mea” o cheamă Shakka, (se pronunță Saca) nume sintetic, inventat de nepoțica mea
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 by http://confluente.ro/Ovidiu_creanga_ultima_mea_i_ovidiu_creanga_1360846685.html [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]