299 matches
-
o aceeași cultură descrierile să varieze pe măsura ce realitatea tehnico-științifică a societății din care provine individul evoluează, nu poate fi explicată decât prin ideile preconcepute pe care indivizii le au în legătura cu moartea. Astfel, relatările din aria mitologiei iudeo-creștine, aveau relatări ce descriau imagini fixe acum unul sau două secole, în timp ce aceste relatări descriu azi în aceeași arie culturală adevărate "filmulețe". (Vezi explicațiile lui Douwe Draaisma de la Universitatea din Groningen, în articolul " "How it feels to die" " , al lui
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
de altfel, nu le considera exhaustive, dar care se articulează toate în jurul ideii de Cosmos viu, în veșnică regenerare. Simbol al vieții în contiună evoluție, în ascensiune spre cer, arborele evocă întreg simbolismul, iar în cazul de față, al moralității iudeo-creștine. Pe de altă parte, el slujește drept simbol pentru caracterul ciclic al evoluției cosmice: moarte și regenerare, înlesnește comuniunea între cele trei niveluri ale cosmosului: cel subteran, prin rădăcini; suprafața pământului, prin trunchi și crengile de jos ; înaltul, prin ramurile
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
despărțirea primelor două ramuri simbolistica furcii și a reprezentării ei grafice (litera "Y") sau a unicului și a dualului. De remarcat e că Însuși Hristos devine prin metonimie arbore a lumii, axă a lumii, scară. O trăsătură remarcabilă a literaturii iudeo-creștine e locul pe care îl ocupă în cadrul acesteia Biserica. Biserica lui Hristos este văzută ca "sădire". Tema sădirii este prezentă atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament. Astfel, în scrierea apocrifă "Înălțarea lui Isaia" este vorba de "plantația care o
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
în Rai corespunde Botezului. Ea îi face membri ai Bisericii. Această sădire este, în grade diferite opera Tatălui, a Domnului, a Apostolilor. Sădirii Tatălui i se opun buruienile, pe care Tatăl nu le-a sădit. Este vorba de tema catehezei iudeo-creștine, moștenită din cateheza evreiască care apare deopotrivă în iudeo-creștinismul ortodox ca și în cel heterodox. Această temă este prezentă în opera apologeților greci și latini. La Tertullian sădirea desemnează realitatea colectivă. Ea este sădită de Dumnezeu și cuprinde mlădițele numeroase
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
Origen, Ciprian al Cartaginei și la alți apologeți. Textele menționate aduc în actualitate imaginea pomului fiind însoțită de simbolistica butucului, a mlădițelor și vlăstarelor, putem considera că tema "sădirii" pentru a simboliza Biserica lui Hristos se leagă de cateheza baptismală iudeo-creștină ea însăși inspirată din cateheza evreiască. În creștinismul ulterior tema va interfera cu alte elemente, cum ar fi cea a grădinii, a paradisului pe care am întâlnit-o deja. Biserica este paradisul lui Dumnzeu alcătuită din copaci care sunt creștinii
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
celui botezat, al Pomului vieții ca figură a lui Hristos. Dar toate acestea aparțin aceluiași ansamblu simbolic care se întoarce la iudaismul precreștin și la iudeo-creștinism. După ce am precizat semnificațiile atribuite de apologeții greci și latini din mediul greco-roman și iudeo-creștin, în continuare vom analiza monumentele din partea dobrogeană a Moesiei Inferior care au reprezentate motivul "Pomului vieții". Din acest teritoriu provin șapte astfel de monumente, toate funerare, dintre care cinci de la Tomis, iar două de la Capidava. Șase dintre acestea sunt scrise
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
făcuți... au o boală numită independența”. De asemenea, sataniștii se opun religiilor care plasează oamenii într-un raport de subordonare față de zei (iudaismul, creștinismul, islamul etc.). Denumirea curentului satanist modern pornește de la „Satan”, adversarul spiritual al demiurgului din tradiția religioasă iudeo-creștină, nume folosit pentru a simboliză respingerea de către sataniști a principiilor majore ale religiilor iudeo-creștine. Simbolul Satan - în satanismul modern nu este zeu, ci doar un simbol pentru dumnezeu, care la rândul lui este performat și satisfăcut de satanistul însuși. LaVey
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
(abreviat "Biserica Adventistă") este o denominațiune creștină care în principal se distinge prin păstrarea sâmbetei, a șaptea zi a săptămânii iudeo-creștine, ca fiind Sabatul. Denominațiunea s-a dezvoltat din mișcarea millerită în Statele Unite ale Americii la mijlocul secolului al XIX-lea și a fost fondată oficial în 1863. Printre fondatorii ei a fost Ellen White, ale cărei scrieri se bucură de un
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
ebraică שמעון, citește "Șimon"). Conform evangheliștilor Marcu, Luca și Ioan, Isus l-a numit "piatră" (în aramaică "Chefa", "Kepha"), nume consemnat sub forma Πετρος în greacă și tradus în latină ca Petrus. Petru a fost unul dintre întemeietorii primei comunități iudeo-creștine din Ierusalim (împreună cu apostolii Iacob, fratele lui Isus și Ioan). A fost de părere că numai evreii pot fi convertiți la creștinism. A avut unele controverse ideologice cu Apostolul Pavel. Pavel a susținut ideea universalității noii credințe, a necesității răspândirii
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
Hr.), a fost arestat și Petru, după revenirea sa în Ierusalim. Ar fi fost ținut în lanțuri, între alți doi deținuți, dar eliberat, în mod miraculos, de către un înger (Faptele Apostolilor, 12). După ce Iacob cel Tânăr, a devenit șeful comunității iudeo-creștine din Ierusalim, Petru a făcut o călătorie la Antiochia (azi în Turcia), după care i s-a pierdut, pentru o vreme, urma. Ajuns la Roma în jurul anului 57 e.n., Petru a devenit șeful comunității iudeo-creștine din Roma, unde l-a
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
Tânăr, a devenit șeful comunității iudeo-creștine din Ierusalim, Petru a făcut o călătorie la Antiochia (azi în Turcia), după care i s-a pierdut, pentru o vreme, urma. Ajuns la Roma în jurul anului 57 e.n., Petru a devenit șeful comunității iudeo-creștine din Roma, unde l-a reîntâlnit pe Pavel. Una din legende afirmă că Petru și Pavel ar fi cauzat prăbușirea și moartea lui Simon Magul în timpul unui zbor al acestuia în fața împăratului Nero (54-68 e.n.), ceea ce le-a atras arestarea
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
singur Zeu și, respectiv, ale unei singure Zeițe. De exemplu, un wiccan poate considera că zeița germanică Eostre, cea hindusă Kali și Fecioara Maria sunt forme ale aceleiași Zeițe supreme. Prin analogie, zeul celtic Cernunnos, cel grec Dionisos și Dumnezeul iudeo-creștin pot fi priviți ca aspecte ale unui singur Zeu. Alte abordări înclină mai mult spre politeism și consideră că zeii și zeițele sunt entități separate. Abordările panteiste văd zeitățile nu ca persoane ad litteram ci ca arhetipuri metaforice sau ca
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
un solomonar bătrân dintre copii însemnați la naștere (purtători de căita, o membrana care le acoperă capul și trupul) și crescut în peștera lor de la marginea pământului. Numele de „solomonar” și-l capătă abia în evul mediu sub influența culturii iudeo-creștine datorită unei asemănări fonetice cu termenul local „salman”. Cele mai multe relatări se referă la oameni înalți, roșcovani, cu mantii albe, având la brâu unelte magice, fie cerșind prin sate fie călare pe balaurii grindinei singuri sau alături de moroi. Pentru a se
Solomonar () [Corola-website/Science/298370_a_299699]
-
maniheism decât ceea ce povesteau despre el adversarii acestuia, în special Sfântul Augustin. Descoperirea manuscriselor sectei a permis conturarea unei idei mai juste despre sistemul maniheist și personalitatea fondatorului său. a trăit, până la vârsta de 24 de ani, în mijlocul unei secte iudeo-creștine la care se raliase tatăl său. Născut pe 14 aprilie 216 în Babilonia, aproape de Ctesiphon, nu avea decât 12 ani când un înger i-a anunțat misiunea sa, pe care el a proclamat-o în anul 240. La scurt timp
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
are acum o întreaga rasă de demoni care să-l ajute să construiască templul. Beelzebul îi dezvăluie că el a fost cu mult timp în urmă cel mai mare înger din Rai. Apariția Arhanghelului Mihail este primul exemplu de temă iudeo-creștină din conținutul textului. Testament lui Solomon, alături de temele sale iudeo-creștine, conține și elemente grecești și alte influențe mitologice în lucrările sale. Cea mai evidentă influență greacă se referă la întâlnirea lui Solomon cu cei șapte demoni care sunt surori. Ei
Testamentul lui Solomon () [Corola-website/Science/319150_a_320479]
-
ajutor de ceilalți zei, după ce Tiamat (personificare feminină a mării) amenința distrugerea lor prin potop, ieșit învingător din această confruntare, așază pe cer o constelație în formă de arc, ca semn al victoriei. Această legendă se întâlnește și în tradiția iudeo-creștină; astfel, Dumnezeul biblic JHVH-Elohim, după sfârșitul potopului, așază pe cer curcubeul în formă de arc, simbol al bunăvoinței sale față de oameni. După ce Babilonul a devenit centrul religios, multe din numele vechilor zeități au fost schimbate și s-a creat o
Religia în vechiul Babilon () [Corola-website/Science/315537_a_316866]
-
doi care dorm acolo nu are dreptul să se amestece. Totuși, există o singură piatră de mormânt pentru amândoi." Piatra de mormânt a fost decorată cu litera "A", pentru Hester and Dimmesdale. Păcatul și cunoașterea sunt legate strâns în tradiția iudeo-creștină. Biblia începe cu povestea lui Adam și Eva, care au fost alungați din Grădina Edenului pentru că au mâncat din Pomul cunoștinței binelui și răului. Ca rezultat al cunoașterii, Adam și Eva trebuie să admită că nu au ascultat, ceea ce îi
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
scris în ebraică sau a fost inspirat de un text ebraic: De fapt, istoria copilăriei așa cum se află în a treia Evanghelie [Luca] (1:5 până la 2:52) își trădează conținutul, limba și stilul ca fiind bazat pe o sursă iudeo-creștină. Întregul pasaj sună ca un capitol din Prima Carte a Macabeilor; obiceiurile evreiești, legile și particularitățile sunt introduse fără vreo altă explicație; „Magnificat”, „Benedictus” și „Nunc dimittis” sunt pline de idei naționale evreiești. În ce privește stilul și limba poveștii copilăriei, ambele
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
multilateralismul, securitatea colectivă și apărarea încrederii în sine sunt alte teme importante. Schimbarea a fost mai degrabă evolutivă decât revoluționară iar aceste comportamente strategice s-au dovedit deosebit de solide, fiind produsul tradiției politice democrate a societății australiene și a patrimoniului iudeo-creștin anglo-european împreună cu valorile asociate, credințele și ideologia religioasă, politică și economică. În mod egal, aceste comportamente sunt de asemenea expresia circumstanțelor geopolitice, acelea de a fi o putere medie eliminată prin dispunerea sa geografică de centrele de putere mondiale. Pentru
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
fost reconstruită de către cruciați. Cruciații au reclădit prin 1130 bazilica cu trei nave și au închinat-o Sfintei Maria - numind-o Biserica și mănăstirea Sfânta Maria. Pentru întâia oară ea includea acum și cele trei ziduri rămase din vechea sinagogă iudeo-creștină. Lângă peretele de vest al fostei sinagogi, fără a se atinge de peretele de est, (unde la parter se află azi camerele „Mormântului lui David”), cruciații au clădit o cameră superioară cunoscută azi ca Cenaculum și care poate fi vizitată
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
(n. 1847, Punjab, India - d. 16 mai 1916) a fost un autor englez a cărui operă a influențat mișcarea "New Thought" și misticismul iudeo-creștin. Troward era un judecător de divizie în India sub administrație britanică. Pasiunea sa a fost studiul religiei comparative. Influențele în gândirea lui, precum și în scrierile sale ulterioare, includeau învățăturile lui Hristos, islamului, hinduismului și budismului. După retragerea sa din activitatea
Thomas Troward () [Corola-website/Science/316495_a_317824]
-
de asemenea, și " Prană. Unele limbi folosesc un cuvânt pentru "spirit" de multe ori strâns legat (dacă nu sinonim) cu "minte". Exemplele includ germană, "Geist" (relaționate la cuvântul "fantomă") sau în franceză, "l'esprit". Versiunile în limba engleză a Bibliei iudeo-creștină cel mai frecvent traduce cuvântul ebraic "ruach" (רוח; "vânt"), ca "spiritul", a cărei esență este divină (a se vedea Duhul Sfânt și "hakodesh ruach)." Alternativ, texte ebraice utilizează în mod obișnuit cuvântul "nephesh" . Cabaliști consideră "nephesh" că una dintre cele
Spirit (filozofie) () [Corola-website/Science/322614_a_323943]
-
alegorice ale Bibliei. Acest compromis, care ar fi putut pune capăt disputelor, a fost respins de ambele tabăre, in ciuda prestigiului cărturarului. În 1263 Moshe ben Nahman a fost silit să apară ca reprezentant al iudaismului la disputa religioasă publică iudeo-creștină organizată de biserică la Barcelona cu apostatul Paulus Christianus, care a reprezentat punctul de vedere al bisericii catolice. Polemica a avut loc în prezența regelui Jaime și a inchizitorului Regatului. Deoarece vederile exprimate de Ramban în această dispută au fost
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
-l înjunghie pe altar, Allah l-a oprit și le-a trimis celor doi un berbec ce a fost sacrificat în locul său. Avraam și-a dovedit astfel credința, supunerea și iubirea față Allah. Acest eveniment este recunoscut și de tradiția iudeo-creștină și este relatat în Biblie, în Geneză capitolul 22, dar și în Coran. Diferența principală constă în faptul că spre deosebire de Biblie unde se spune că Isaac este fiul ce urma să fie sacrificat, în Coran nu se specifică numele fiului
Eid al-Adha () [Corola-website/Science/336822_a_338151]