485 matches
-
sovietic..., a fost o zi, o noapte; cine știe... cum, te trezești, dârdâind tremurându-ți mâinile și dinții până apuci să te remontezi cu oricare din preparatele la îndemână, dar mai ales trăgând pe gât, direct din sticla de votcă izbăvitoare. Personajul se trezește, cândva, înapoi la Moscova, în fața Kremlinului, poate ca un simbol de emblemă onirică. Niște derbedei îl bat cu sadism, până la agonie, distrându-se cu poftă. Între vis și moarte, pare a simți tărâmul visat, raiul abstract, îngerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aș fi fost mamă, cred c-aș fi manifestat cea mai pătimașă iubire maternă. Și știu că de multe ori pasiunea mea era deranjantă - aluneca în posesivitate, în dramatism, în gelozie. Marele meu regret e că nu cunosc pasiunea religioasă, izbăvitoare. Adeseori m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute să cred în Dumnezeu. R.P. Vă rog să nu uitați de ultimele întrebări din snop. A.R. Nu uit, dar să știți că n-am avut nebunii inavuabile. Și chiar îmi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
surghiun, oploșit la căldurică, putrezind, plângându-și de milă, blestemându-și vitregia ticăloasei sale sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește Daniil înfiorat... Sau îl vezi pe Ștefan Voievod "Sabia lui Hristos", "Izbăvitorul Creștinătății!" continuă Ștefan înfierbântat, ironic, hohotind sarcastic, îl vezi în patru labe, lingând papucii Slăvitului Padișah, cerșind îndurare, vânzându-și țara în schimbul tronului pierdut?! Mă prind pe barba Profetului că Mahomed numai capul "spurcatului ghiaur al Moldovei" visează, bineînțeles, dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acu' te scuipă! Le-a trăsnit unora să mă hirotonisească "Mucenic al Moldovei". Eu gândesc că vor să mă batjocorească. Cum mi-ar sta, "Sfântul Mare Mucenic Ștefan cel Năzdrăvan", cocoțat în iconostas cot la cot cu Sfântul Mucenic Pafmutie Izbăvitorul de sfrânție? râde el. Numa' să nu mă hâțânați cu racla pe la toate sărbătorile... Nu vedeți ce pățește bietul Sfântul Mucenic Ioan cel Nou al Mirăuților? surâde șăgalnic. În loc să-l lase să-și odihnească oasele bătrâne și mult chinuite, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sale. Pentru sufletul său înfierbântat de ortodoxie problema se punea, însă, cu totul pe alt plan. Nu venitul vămilor, nu cetățile mărite, nu hotarele Moldovei, nu Domnia lui erau interesate, ci Adevărul și Dreptatea, care erau însăși credința adevărată a izbăvitorului Hristos. În această credință absolută și înfricoșătoare, în care se absorbea cu totul, concentrându-și idealul vieții lui, el găsea neîncetat aliment, ca să-și refacă puterile, punân du-se pe sine jertfă și solicitând necon tenit creștinătatea. Putem îndrăzni a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
austriaco-maghiare sau turcești! - și aproape cu aceiași Domni, cu camarilele lor nesătule și cinice, ce-și cumpărau titlurile lor de putere și proprietate mai ales prin străinătăți, reacționari În sensul cel mai odios sens al cuvântului chiar și atunci când erau „izbăvitori de neam”, precum marele Ban al Olteniei, Mihai Viteazul, care i-a unit pentru „o clipă” pe toți Românii, dar pe cei care-i slujeau la moșie - a lui și a păturii sale boierești! - i-a Înjugat unei robii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acestei vieți...”, TR, 1982, 6; George Șerban, „Caii sălbatici”, O, 1982, 26; Vlad, Lectura rom. , 187-192; Moraru, Textul, 194-196; Iorgulescu, Prezent, 238-241; Petru Poantă, „Pe cont propriu”, TR, 1987, 5; Adrian Marino, Jurnal provincial, TR, 1987, 18; Ioan Holban, Monologul izbăvitor, CRC, 1987, 20; Emil Iordache, „Pe cont propriu”, ATN, 1987, 5; Nicolae Prelipceanu, Calea literară, VR, 1987, 6; Silvia Urdea, Impresionalitatea jurnalului, VTRA, 1987, 7; Nicolae Băciuț, [Dialog cu Radu Mareș], VTRA, 1988, 4; Cosma, Romanul,I, 267-271; Dicț. scriit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
dreapta politică (atât cât mai pot semnifica aceste concepte clasice azi, când aproape toți politicenii aplică - și sunt aproape obligați s-o facă! - precepte și practici liberale!...Ă. A conduce România după un cutremur politic atât de esențial și de izbăvitor cum au fost aceste „trei zile!” nu Înseamnă doar a aplica unele scheme și strategii economico-financiare cum cred unii „isteți” care, de altfel, nu pregetă a ne propune teoreme economice care nu au dat depline rezultate nici În statele foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
început ca fiind logodit cu „vestala elegiei”, ca „mirele unei solitudini înalte”. Trăind la interferența dintre lumea reală și cea imaginară, eul liric aspiră să găsească antidotul antinomiilor trup-spirit, individ-univers, viață-moarte, efemer-veșnic, aproape-departe etc., într-o a patra dimensiune, spiritual-onirică, izbăvitoare. Mag și salvator, „poetul adună lumea-n manuscris” pentru a o feri de nonsens și dispariție. De la poezia ca plâns abisal, D. evoluează spre a-i conferi un statut transcendental - „sensul lumii e poezia”. Sedus de teoria mallarmeană a creării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
dintre vârfuri, politice, economice, administrative, culturale care, „în particular”, nu cruțau criticile și sarcasmele la adresa „nebunului” și a soției sale”, dar nu au fost capabili, cu adevărat, de o minimă coeziune și organizare a rezistenței, a împotrivirii, trebuind să aștepte izbăvitoarea pentru toți cădere a zidului de la Berlin, din noiembrie ’89! Încerc, deci, în aceste pagini, dincolo de ceea ce se cheamă îndeobște „memorii”, mărturii care pot ajuta la înțelegerea acelui „moment” și a acelei epoci, voind să-i ajut pe istoricii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai degradantă, mai monstruoasă în esența ei decât frica animalică de tortură, foame, singurătate în fundul unei pușcării și nu știu ce s-ar mai fi întâmplat cu noi, ce noapte a spiritului și a ființei ne-ar fi așteptat dacă nu venea izbăvitoarea surpare a Zidului de la Berlin!... Adaptarea, axul ideologic și marea descoperire a școli darwiniste, cu noi, românii, sub acea „originală dictatură în dictatură” din ultimul deceniu ceaușist, și-a arătat „cealaltă față”: cea degradantă, infernală, o formă a „morții-vii”, deoarece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fi ei, sunt chemați ca membre vii să contribuie cu toate puterile lor, primite de la bunătatea Creatorului și din harul Mântuitorului, la incrementarea Bisericii și a continuei sale asceze spre sfințenie. Prin urmare, apostolatul laicilor e o participare la misiunea izbăvitoare a Bisericii și spre acest apostolat sunt destinați toți de același Domn prin botez și prin mir». Pentru don Calabria, laicul consacrat nu trebuia să fie un simplu auxiliar subordonat, ci un coasociat și complementul necesar al ministerului sacerdotal: «roata
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
iar cortul acesta care rezistă asediului și dă cu tifla vântoasei lihnite mă aștepta tocmai pe mine, frumos ambalat în săculețul său, tăcut, dornic de drumeții, ca un copil ținut prea mult în casă și care nu așteaptă decât deschiderea izbăvitoare a ușii pentru a plonja cu bucurie nedisimulată în tot felul de aventuri despre care își va aduce aminte cu plăcere, peste mulți ani, atunci când picioarele vor refuza să mai alerge, iar el, devenit adult cu ifose și tabieturi, va
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
metalice insensibile. Brusc, i se făcu poftă să fumeze, ca și cum ideea de trage fum în piept ar fi devenit soluția ultimă în calea înghețului anticipat. Reuși să scoată o țigară din pachetul mototolit. Găsi cu mare greutate bricheta, însă flacăra izbăvitoare refuză să apară, în pofida încercărilor repetate. Filtrul țigaretei i se lipi de buze și, înainte de o scuipa în zăpadă, se temu să nu plece împreună cu ea și o fâșie de piele. Imaginația zburda cu o viteză colosală, ceea ce nici nu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
șapte, opt, am adunat aerul în piept cu lăcomie, unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, îl eliberez și unu, doi, trei, patru, cinci, mă opresc brusc cu pieptul plin de aer la cinci pentru că în minte îmi vine izbăvitorul gând, izvorul, voi ieși în razele albe ale lunii pline să aștept apa, smulg de sub schița arhanghelului din stânga Mariei, din patul nefăcut, răvășindu-l, smulg grăbit cearceaful alb și ies în noaptea clară, 8 septembrie, nașterea Maicii Domnului, meșterul Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
decât în rugăciune și poate aceasta e misiunea tainică a cărților, să te ajute să, ungerea din Betania din caietul lui Theo, am citit-o ieri când m-am dus în întâmpinarea Dianei, mă întorc flămânzit la cuvintele lui Theo, izbăvitoare lecție de, 29 august, tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul, zi frumoasă cu soare, pelerini la mănăstire, pentru că e sărbătoare nu lucrez în biserică, am isprăvit tabloul ungerii din Betania, cu caietul de schițe prin curte aș vrea să merg spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bine câștigată sau la veșmântul Dharmakaya (și una și alta închizându le pentru totdeauna lumea oamenilor) pentru a asista invizibili omenirea și a o duce în cele din urmă la Parinirvana − fiecare nou Bodhisattva, sau mare Adept inițiat, este numit izbăvitorul neamului omenesc”, dar trebuind să arate că atingerea acestei stări este condiționată de porunca: “clădește înalt, Lanu, zidul ce trebuie să împrejmuiască insula sfântă (elementul spiritual, n.a.), digul care va proteja mintea ta de mândrie și satisfacție la gândurile marii
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
trăi frenetic sunt stagiul militar și șantierul. La suma de clișee ce caracterizează viziunea și maniera narativă a acestor texte se mai adaugă unul: cel al finalului fericit, prevăzut cu o obligatorie încărcătură simbolică. Printr-un soi de „ploaie amară” izbăvitoare, trece, de pildă, Ciu Ispas, adolescent rebel plecat în căutarea propriei identități; în cele din urmă ajunge pe un șantier, unde își găsește și o soție. Substanța epică își trage sevele atât din analiza psihologică (realizată prin modalități standard ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
contradicție cu falsul propagandei comuniste. Relatarea este extrem de simplă, fără patetism inutil; o sinceritate netrucată încătușează emoția și o menține într-o zonă incertă, unde apar semne ale absurdului care nimicește ființa fără a izbuti să tulbure credința în puterea izbăvitoare a libertății. De altfel, mărturisirea lui C. abordează în mod vizibil două planuri ale narării. Cel dintâi e unul istoric, al faptelor și întâmplărilor trăite în contextul unei politici demențiale de suprimare a individului. Informațiile pe care autorul le prezintă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286464_a_287793]
-
în istoria religiilor indică și un alt aspect, și anume că, până la orfici (dar nici aici integral, dacă ținem cont de eschatologie...), cultura pe care au trăit-o strămoșii noștri a fost o cultură a spaimei. Iubirea vine mai târziu, izbăvitor și corectiv, ceea ce duce și la concluzia că ea se poate învăța, poate fi dobândită prin aculturație, în timp ce spaima sau teroarea sunt atitudini primare, care țin de fondul obscur, regresiv al ființei noastre, pe care nu îl putem controla. Iubirea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mai ales, își propune, decis și tranșant, să depolitizeze tema, despărțind-o de orice conotație circumstanțială, istoricizantă. Așa cum se știe, "teroarea istoriei" a fost emblematică pentru modul de gândire al lui Mircea Eliade, fiind extrapolată de el în direcția puterii izbăvitoare, energetizante, a mitului. Pentru alții, refugiul l-a reprezentat ontologismul, funcționarea mentalului colectiv românesc pe două paliere cel al istoriei, al fenomenului factual, și cel al "ființei", al "profunzimii" neatinse de timp fiind o realitate valorificată atât politic, cât și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se face, la pagina 259, un corosiv abstract al vieții și operei, de la origini și până intervențiile autorului "Vieții pe un peron" la PRO TV. Moralist de zile mari, Caius Dobrescu propune și opune "pactului cu diavolul" un imaginar al violenței izbăvitoare, un soi de vendetă a lustrației diabolice, ca armă a omului liber. Modernitatea ultimă este dată de clauzele propriei libertăți, stabilite de propria autoritate. Libertate loială unui curs stabil și rațional al agorei, generator de poezie și arte, solidar și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
asumate, ergo al eșecului unei calofilii inerțial notate cu semnul plus, are loc însă procesul invers, al poetizării insignifiantului, derizoriului, efemerului. Relațiile acestea izbite de discredit revin în circuitul poetic, grație simplității, purității lor originare. Umilința le acordă aura sa izbăvitoare. Refuzată pe o cale convențională, poezia se reconstituie pe calea spontaneității, favorizată de abordarea unor reprezentări prea puțin frecventate, marginale. Ferită de uzură, lumea obiectelor neînsemnate trezește conștiința din letargia poncifelor redundante: “Mereu față-n față cu pagina goală, minutarele
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
lemnul în elitre: elitre albe, crenelate și fragile, cu franj oranj, albastru, verde, roșu, - pudrate, îndeobște, cu praf negru, sau mai degrabă, cenușiu" (Ascuțitoare). Ori ascuțitoarea împinsă într-o feerie cromatică, răscumpărătoare a modestei sale utilități, dar și a readucerii izbăvitoare a luxului (luxuriei) imagistice la virtutea inițială: "Ce cuțit oare, ar putea să taie lemnul creionului ca o ascuțitoare? Să-l taie fără să-l rănească, nici să-l doară, făcîndu-l numai să cliveze, într-o doară, ca plăcile de-
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
mai avea de scris câteva cărți pentru că e un mare nesățios. Într-adevăr, în Cei O Sută, scriitorul arădean lucrează la un proiect prodigios, fără pereche în istoria literaturii și de o mare amplitudine, care începe cu generația lui Moise, izbăvitorul Evreilor, și continuă cu un lanț al generațiilor până în zilele noastre. E un proiect utopic, un pariu faustic, cu timpul și cu propriul destin, o asumare dramatică devenită obsesie. Obsesia de a scrie zilnic pentru a-și termina opera. Asemenea
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]