463 matches
-
bu ții reprezintă, dincolo de bătăii și cazne, o altă gravă acuzație. Abandonată, flămândă și goală, femeia încearcă să îngrijească de si ne și de copii, tor când și țe sând pentru unii și alții, croșetând ciorapi, spălând că măși și izmene. Dacă aceste activități mărunte nu-l supără pe soț, uneori pro fi tând de pe urma muncii femeii, însușindu-și o parte din venit, sare în sus în momentul în care soția, „de capul ei“, se angajează ca slujnică. De ce această atitudine
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Câcat" (1962, 57). Despre părintele Visarion, alt monah bătrân, pe jumătate senil, călugărul Damian Stănoiu consemnează: "...pe lângă mulțimea icoanelor așezate în neorânduială pe peretele dinspre răsărit și a câtorva dulapuri turcești, toată camera, cât era de mare, era ocupată de... izmenele preacuvioșiei sale. Le-am numărat, ca un fiu duhovnicesc fără rușine: șaisprezece perechi, expuse pe spatele a șaisprezece scaune!" (1962, 60). O altă figură răsturnată a sfântului, dar mai elaborată, o avem în Duhovnicul maicilor. Scandalizat de curățenie, purtând mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
le filmeze și atunci am spus: nu, asta nu este tema filmului, oricât ar fi de interesante, sunt fotografii private ale domnului Fehér, și nu i-am dat voie să le filmeze, oricât de senzațional ar fi fost Gheorghiu-Dej în izmene. Operatorul s-a mirat foarte tare și i-am explicat că pozele private n-au nicio legătură cu rolul lui Gheorghiu-Dej în lume sau al lui Fehér în '56, de ce să ne băgăm peste ei? Viața privată se respectă, chiar dacă
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
întâmplat și la Fălciu sau Tutova unde au fost delegați pentru această misiune, tot doi locoteneți-superiori. Dacă ne gândim că unii săteni, înainte de a îngropa cadavrele militarilor găsite pe câmp, le luau cam tot ce aveau pe ei (vestoane, cămăși, izmene, cizme sau bocanci, neuitând nici de portofele, desigur) atunci este foarte posibil ca silitorii locotenenți-superiori să fi transformat, din greșeală, și niscaiva nemți sau români în eroi... sovietici! Cert e că, din păcate, peste eroii germani sau, mai ales, români
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
lui președintele (subtilă gramatică! n.n.) întovărășirii Loghin Vasile de a făcut cum a vrut el bătând oamenii și fiind el stăpân pe totul (subl.ns.)”. Tov. Luca N. Vasile nu se lasă mai prejos și atacă la baionetă, numai în izmene și cămașă ca la Mărășești, întregul birou al organizației de bază spunând că: „... B.O.B. (biroul organizației de bază n.n.) nu a făcut nici un fel muncă pentru a ajuta comitetul de conducere la timp fără a se face atâtea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Înconjurat și nu mai avem scăpare? În curând vom fi una cu pământul, dobitocule! Și la un semn al sergentului Nechita, căprarul Îi trase un glonț În cap căpitanului. Băieți, zise apoi sergentul, acum eu sunt comandant. Ne dezbrăcăm până la izmene și dăm foc uniformei militare. O luăm apoi spre satul din apropiere și intrăm În ogrăzile oamenilor. Ne vor primi ei, că Dumnezeu e mare. Fiecare pe cont propriu. Cum ne va fi norocul. Altă scăpare nu avem. Câteva cuvinte
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
marcat În pădure, la tăiat și strujit de scoarță, ori la măsurarea lemnelor tăiate. Toate aceste munci le făceau țăranii din sat pentru a mai câștiga un ban. Nevestele acasă Înălbeau pânza țesută iarna și apoi croiau din ea cămăși, izmene și ițari, iar bătrânele țeseau pănura pentru cioareci și sumane, brâie, prigitori și bârnețe, colțuni, mănuși și obiecte pentru iarnă. Tot acum se țeseau covoarele, pânza pentru traiste și ștergare. Totul se făcea În casă. Și copiii mai mici erau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
tors În fir pentru a putea țese din el pânza. Era pe atunci o vorbă: femeia vrednică trebuie să Îmbrace casa din fus. Și acesta nu era puțin lucru. Toți membrii familiei, de la bătrâni la nepoți, purtau cămăși de in, izmene din cânepă, iar pentru ițari, suman, cioareci, prigitori și covoare se folosea lâna. Începând cu secolul douăzeci sumanele au fost Înlocuite cu așa zisele căputuri care imitau parțial moda nemțească. Pentru toate acestea responsabilitatea revenea femeii, și nu era ușoară
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
au adăugat: «Poate doresc să aibă tunicile noastre scurte pe care le purtăm pe dedesubt». Însă, după ce le-au dat și pe acestea, tot nu s-au oprit din a-i bate. Atunci au spus: «Poate vor să aibă și izmenele noastre». Și le-au dat și pe acelea. Atunci au încetat să-i mai lovească și i-au lăsat să plece goi. Unul dintre acei frați mi-a povestit că de cincisprezece ori a trebuit să renunțe la izmene; și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și izmenele noastre». Și le-au dat și pe acelea. Atunci au încetat să-i mai lovească și i-au lăsat să plece goi. Unul dintre acei frați mi-a povestit că de cincisprezece ori a trebuit să renunțe la izmene; și, deoarece, copleșit de pudoare și de rușine, îi părea rău mai mult de izmene decât de celelalte haine, și-a mânjit izmenele cu balegă de boi și cu alte mizerii, astfel încât ciobanii, cuprinși de scârbă, nu le mai luau
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mai lovească și i-au lăsat să plece goi. Unul dintre acei frați mi-a povestit că de cincisprezece ori a trebuit să renunțe la izmene; și, deoarece, copleșit de pudoare și de rușine, îi părea rău mai mult de izmene decât de celelalte haine, și-a mânjit izmenele cu balegă de boi și cu alte mizerii, astfel încât ciobanii, cuprinși de scârbă, nu le mai luau. Și după ce au îndurat și alte ofense, s-au întors în Italia. 7. Despre frații
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
goi. Unul dintre acei frați mi-a povestit că de cincisprezece ori a trebuit să renunțe la izmene; și, deoarece, copleșit de pudoare și de rușine, îi părea rău mai mult de izmene decât de celelalte haine, și-a mânjit izmenele cu balegă de boi și cu alte mizerii, astfel încât ciobanii, cuprinși de scârbă, nu le mai luau. Și după ce au îndurat și alte ofense, s-au întors în Italia. 7. Despre frații care au trecut prin Spania, pot spune că
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pună în pericol sufletul dacă din cauza suferințelor și-ar fi pierdut răbdarea. Și astfel, nehotărât între cele două alternative și nemaigăsind soluții, s-a adresat acelui frate, deja încercat de diferite suferințe, care în Ungaria - așa cum am relatat - își pierduse izmenele de cincisprezece ori, și i-a cerut sfatul spunându-i: «Frate preaiubit, așa mi-a fost poruncit, dar mi-e teamă să aleg, și nu știu ce să fac». Acela i-a răspuns: «Du-te la fratele Elia și spune-i: „Frate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Abia astăzi aflu că elev fiind, scriam și eu scrisori prin sat foștilor colegi într-un stil nu prea obișnuit. Voi ce mai beți, ce mai mîncați? Soarele tot de la răsărit răsare? Popa Alexandru tot cu ață albă își coase izmenele?" A trebuit să le văd, aceste scrisori, ca să cred că nu sunt inventate de alții. Fantastice pentru mine nu erau viziunile lui Ion M. Ion, care nu mișcau nimic în lume, ci felul și mobilul cuvântului zilnic rostit de oameni
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în acel moment de boală. "Mîncatul unei pere - susține el -, al unei piersici, al unei prune, al câtorva cireșe, al dulceții, al jumărilor a fost deajuns pentru a provoca holera. Sărăcia este cauza sa cea mai activă. O plimbare fără izmene, o mare încordare sufletească, un mic exces la masă și, lucru vrednic de notat, însăși împreunarea sunt adeseori urmate de o holeră ucigătoare". Dar pentru aceasta, ne amintește medicul nostru, trebuie să existe pe tărâmul respectiv "o atmosferă holerică", deci
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
firelor și terminând cu cusutul, pe care o duceau la marginea satului, de unde urma ca holera să o ia și să plece mai departe, cruțând acea localitate. Pe alocuri, ciumei sau holerei nu li se dăruia o cămașă, ci niște izmene; un informator bănățean relatează că, la apropierea flagelului, "se adună nouă femei la o casă și aci, într-o noapte, fac cu cânepă o pereche de izmene... pre care nouă feciori trebuie să o ducă tot atunci între hotare, după
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Pe alocuri, ciumei sau holerei nu li se dăruia o cămașă, ci niște izmene; un informator bănățean relatează că, la apropierea flagelului, "se adună nouă femei la o casă și aci, într-o noapte, fac cu cânepă o pereche de izmene... pre care nouă feciori trebuie să o ducă tot atunci între hotare, după care colera ori ciuma se depărtează din acel hotar". Holera ar face parte și ea din ceata Dânselor, cele care "poartă toate boalele, toate răutățile", adică Ielele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și musca-n zbor și berea din halbă, iar tu, Sandule, te simți vedetă care nu vrea să fie deranjată de fanii dezlănțuiți. Du-te fuguța la clic sau la libertatea, la cancan, la vip, pozează pe prima pagină În izmene sau În chiloți cu mânecuțe și abia atunci te poți numi și tu vip... Nu te prea ajută fața, dar nu contează, e țara plină de vipuri cu moace de ciorditori cu ștate vechi de serviciu... Ei, comedie... Vine omul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
bani”. Am tot întâlnit printre cele vândute, ba ciubere, ba căzi, ba „o călcătoare”... Ce-o fi și cu un asemenea obiect? Apoi, la acea vreme, se adunau strugurii, se puneau în „călcătoare” și... Aici, i-aici! Flăcăii își suflecau izmenele, își spălau picioarele cu apă curată și,... urcau în „călcătoare”... Acolo, dă-i dans, vere!... Și nu se dădeau bătuți, până ce, și ultima bobiță nu era zdrobită!... Cred că n-ai să mă crezi lăudăros dacă am să-ți spun
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
binară a societății patriarhale occidentale a folosit femeia ca reprezentare a alterității, iar transgresiunile au fost întotdeauna considerate periculoase (super-eroinele nu sunt musculoase pentru că ar semăna cu bărbații). În opoziție cu musculatura ireală, conchide Taylor, super-eroii "nu au nimic în izmene", "superpenisul" rămânând în continuare un tabu (vorbind, evident, de banda desenată mainstream, căci pe scena underground reprezentările penisului au eclipsat orice altă temă). 752 Richard Reynolds, op. cit., p. 15. 753 Ibid., p. 16. 754 Ibid., pp. 18-19. "Spiritul nu e
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ne Învață că nu e suficientă o singură premiză a senzualismului, după care cunoștințele noastre au ca izvor senzațiile. Materialismul dialectic ne spune multe despre senzualism ca Înclinare spre plăcerile simțurilor. Tu În iarnă. Pe sub pantaloni ai o pereche de izmene. Ninge ca În Evul Mediu. Ai teză la istorie. Războiul de o sută de ani. În afară de faptul că În bătălia de la Crécy s-au folosit pentru prima dată În Europa armele de foc, mare lucru nu prea știi să scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
poemele pe care le vor găsi, Întrucât e ferm convins că Încă mai scrii. Ca să nu fii uitat cu totul. Cu cine ai avut Întâlnire, cu o sirenă? Sub apă? Până și lenjeria ți-e udă. Fima, care rămăsese În izmene și Într-un tricou de iarnă Îngălbenit, râse: Din partea mea, să mă uite. Eu, unul, m-am uitat deja. Să-mi scot și lenjeria? Ce, continui să lichidezi buticul ăla? Mă dai și pe mine creditorilor? Nina era avocată, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care cutreiera orașele pe două picioare neastâmpărate, ca un magazin ambulant, cu emblema „Casa Ramses”. Musafirul a înaintat, bățos, mai aproape de bătaia pâlpâită a lumânării. Acum nu mai putea să încapă nici un fel de îndoială. L-am recunoscut și după izmenele lungi și largi cu șireturi înnodate în fundulițe deasupra gleznelor murdare, dar mai cu seamă după acel cap de păstârnac lunguieț, cu obrazul jupuit și țeasta pleșuvă, în creștet cu un moț de păr cenușiu. El l-a ucis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Uneori, ca să-mi facă plăcere, Moș Avram cu cele zece degete chircite de podagră, scutura tulpina strâmbă a părului din care curgea o ploaie de pere mărunte și dulci de culoarea chihlimbarului. Îl țiu bine minte, cu cămașa lungă peste izmene, cu picioarele înfășurate în obiele și vârâte în opinci negre și rupte. Avea chipul pământiu, neras cu săptămânile, cu barba albă, țepoasă, fruntea ciupită de vărsat, sprâncenele cărunte și groase, mustățile stufoase și ochii cenușii, încruntați de lăuntrică suferință, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Rudolf soarbe din pahar și râde amuzat de o aducere aminte, venită așa, deodată: - „De ce nu lași femeia în cameră, să-ți facă puțină curățenie?...” - „Lucrez, mamă, îi răspunsei indispus că mă distrage de la treabă, așa cum mă găseam, numai în izmene, aplecat deasupra acuarelei de pe masă. - „Rudolf, dar perinile poate să le pună la fereastră?...” - „Lucrez!” repetai cu dinții strânși. - „Dar oala poate s-o scoată?...” Și atunci, turbat de mânie și totuși mâhnit, am deschis ușa și i-am azvârlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]