1,286 matches
-
plan; * celula elementară a grafitului este de tip hexagonal Proprietățile diamantului și grafitului Diamanatul: * punct de fierbere ridicat: p.f > 3500șC * duritatea cea mai mare pe scara Mohs, fiind utilizat ca abraziv, la decuparea sticlei * densitate 3,5 g/cm3 * izolant electric și termic(nu are electroni mobili) * incolor, transparent, strălucitor, insolubil în toți solvenții, reactivitate chimică foarte scăzută(practic inert) Grafitul: * punct de fierbere ridicat, este în stare solidă chiar la 4100șC * duritate mică, 1 pe scara Mohs, planele paralele
Chimie anorganică - Chimie experimentală : teste şi fişe de lucru by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaei () [Corola-publishinghouse/Science/757_a_1321]
-
limbilor în funcție de o serie de asemănări, la nivelurile morfologic și lexical îndeosebi, așa încît, în 1818, August Wilhelm von Schlegel încearcă să argumenteze existența a trei mari clase de limbi: limbile fără structura gramaticala, limbile care folosesc afixe (numite și izolante) și limbile flexionare (numite și aglutinante). Analiza ulterioară a altor limbi, măi "exotice", a dus la stabilirea existenței celui de-al patrulea tip, numit incorporant. A apărut și ideea că limbile, fiind niște realități dinamice, într-o continuă schimbare, au
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Analiza ulterioară a altor limbi, măi "exotice", a dus la stabilirea existenței celui de-al patrulea tip, numit incorporant. A apărut și ideea că limbile, fiind niște realități dinamice, într-o continuă schimbare, au tendința modificării tipului lingvistic în direcția izolant → aglutinant → flexionar. Tipologia fondată de metodă comparativ-istorică a fost unică acceptată timp de mai bine de un secol. Multe dintre clasificările, dintre principiile sale analitice rămîn valabile pînă astăzi. Dar din a doua jumătate a secolului al XX-lea criteriile
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și complexitate celor fără flexiune (chineză, malaeza, limbile amerindiene). Limbile semito-hamitice (arabă, ebraica) erau plasate în apropierea vîrfului ierarhiei, ocupat de limbile indo-europene, pe treaptă cea mai de jos fiind plasată chineză. Fratele său, August Wilhelm von Schlegel, separă tipul izolant de tipul aglutinant considerînd, în 1818, că există trei mari clase de limbi: cele fără structura gramaticala (numite izolante), limbile care folosesc afixe (aglutinante) și limbile flexionare. Wilhelm von Humboldt, de fapt primul care folosește denumirea de limbi aglutinante, va
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ocupat de limbile indo-europene, pe treaptă cea mai de jos fiind plasată chineză. Fratele său, August Wilhelm von Schlegel, separă tipul izolant de tipul aglutinant considerînd, în 1818, că există trei mari clase de limbi: cele fără structura gramaticala (numite izolante), limbile care folosesc afixe (aglutinante) și limbile flexionare. Wilhelm von Humboldt, de fapt primul care folosește denumirea de limbi aglutinante, va adăuga și tipul incorporant 86, descoperit în urmă analizei unor limbi "exotice". Schlegel a nuanțat apoi noțiunea de limbă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
radical pot apărea alternante fonetice cu valoare morfologica. Așadar, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se conturase deja o clasificare ce rămîne valabilă, în linii mari, pînă astăzi: 1) limbi flexionare a. analitice b. sintetice 2) limbi izolante 3) limbi aglutinante (aici intra și limbile incorporante, numite și polisintetice). O primă schimbare majoră în tipologia lingvistică apare abia o dată cu Edward Sapir în 1921. Lingvistul american propune înlocuirea termenului flexionar prin termenul fuzional și introduce o perspectivă conceptual-semantică, împărțind
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
el observa că în clasificarea morfologica clasică nu acționează, de fapt, un singur parametru, ci doi parametri interdependenți: numărul de morfeme pe cuvînt și gradul de fuziune a morfemelor. În decursul evoluției lor limbile își schimbă tipul, pe traiectoria tip izolant → tip aglutinant → tip flexionar, acestea din urmă (că, de pildă, limbile indo-europene vechi) fiind considerate, în mod greșit, superioare altora. Această clasificare, avînd la bază tipul morfologic, a dominat întreg secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului al
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de la August W. Schlegel (1767-1845) și August Schleicher (1821-1868), insă propune o clasificare mai complexă, cu mai multe criterii și distincții: patru tipuri conceptuale exprimate de o limbă (concrete, derivative, relațional-concrete și pur relaționale), patru tipuri de tehnici morfematice (limbi izolante, aglutinante, fuzionante și simbolizante) și trei tipuri structurale (limbi analitice, sintetice și polisintetice), cu diferite grade de amalgamare și relativizare. În funcție de parametrul gradului de sinteză al formațiilor flexionare el distinge: limbi analitice (care utilizează mai ales mărci gramaticale mobile, auxiliare
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
desinențe -, legate de rădăcina cuvintelor) și limbi polisintetice, numite și incorporante (care încorporează într-un singur cuvînt un număr foarte mare de afixe gramaticale, cumulînd conținutul unei întregi propoziții). Sapir introduce și parametrul tehnicii de sinteză, în funcție de care distinge limbi izolante (limbi lipsite de morfologie, numite și monosilabice sau amorfe, în care fiecare cuvînt este echivalentul unui singur morfem), limbi aglutinante (limbi care utilizează afixe gramaticale cu poziție fixă în cuvînt și cu sens unic, analizabil separat), limbi fuzionante (limbi flexionare
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sînt: - aglutinare: c=a+b - fuziune regulată: c=a+(b-x)+x - fuziune neregulata: c=(a-x)+(b-y)+(x+y) - simbolism: c=(a-x)+x Tip conceptual Grupe Tehnică Caracter Exemple ÎI III IV A (simplu cu raporturi sintactice pure) a izolanta analitic chineză, anamită (d) a, b izolanta (ușor aglutinanta) analitic ewe89 (b) a, b, c aglutinanta (ușor aglutinantă-fuzionantă) analitic tibetana modernă B (complex cu raporturi sintactice pure) b, (d) a aglutinantă-izolantă analitic polineziana b a (b) aglutinantă-izolantă polisintetic haida 90
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
c=a+(b-x)+x - fuziune neregulata: c=(a-x)+(b-y)+(x+y) - simbolism: c=(a-x)+x Tip conceptual Grupe Tehnică Caracter Exemple ÎI III IV A (simplu cu raporturi sintactice pure) a izolanta analitic chineză, anamită (d) a, b izolanta (ușor aglutinanta) analitic ewe89 (b) a, b, c aglutinanta (ușor aglutinantă-fuzionantă) analitic tibetana modernă B (complex cu raporturi sintactice pure) b, (d) a aglutinantă-izolantă analitic polineziana b a (b) aglutinantă-izolantă polisintetic haida 90 c a fuzionantă-izolantă analitic cambodgiana b b
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a le compară apoi cu tipologia coșeriană. Tipologiile clasice, anterioare și contemporane cu tipologia integralista, sînt tipologiile morfosintactice parțiale (precum: limbi SOV/SVO, limbi ergative / acuzative, limbi cu sau fără articol etc.) și tipologiile morfosintactice globale (precum: limbi flexionale, aglutinante, izolante, incorporante), evaluate critic de Eugeniu Coșeriu în mai multe studii. Emma Tămâianu sintetizează aceste observații critice 132 sub forma a două liste de obiecții și rezerve. În privința tipologiilor morfosintactice parțiale, în care "tipul" reprezintă de fapt o clasă de limbi
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
gramaticala? b) Vom observa, în plus, și aici, o circularitate inevitabilă: grila suprafețelor de intersecție pe diverse axe nu este mai revelatoare, ci doar mai detaliată decît grila - mai puțin 'rafinată' - a tipurilor înseși. A descrie o limbă oarecare că "izolanta" este, sub raportul puterii funcțional-explicative, de acelasi ordin cu a o descrie ca fiind de tip "izolant > flexional > aglutinant...". Tipurile înseși rămîn neschimbate (se cunosc dinainte), iar grila detaliată nu face decît să ilustreze intersecțiile cu realizare pozitivă. Întrucît nu
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
axe nu este mai revelatoare, ci doar mai detaliată decît grila - mai puțin 'rafinată' - a tipurilor înseși. A descrie o limbă oarecare că "izolanta" este, sub raportul puterii funcțional-explicative, de acelasi ordin cu a o descrie ca fiind de tip "izolant > flexional > aglutinant...". Tipurile înseși rămîn neschimbate (se cunosc dinainte), iar grila detaliată nu face decît să ilustreze intersecțiile cu realizare pozitivă. Întrucît nu avem nici un motiv de principiu să credem că vreuna dintre intersecții ar fi nerealizabila (chiar dacă, eventual, este
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ceea ce cunoaște deja la nivelul posibilității generale. Credem că și în cazul tipologiilor globale este valabilă constatarea că ele nu reprezintă o "Entdeckung, sondern nur ein Zusammenordnen von schon Festgestelltem."135 Tipologia morfosintactică globală propune "tipuri" precum: limbi flexionale, aglutinante, izolante, incorporante. Aceasta este o tipologie globală a procedeelor lingvistice, altfel spus o tipologie abstractă a metodelor de structurare a limbii, în care "tipurile" reprezintă fascicule de procedee, tipuri de procedee, constructe ideale care nu se regăsesc ca atare în limbile
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
prin diferite mijloace gramaticale. În lucrarea Ein "typologisches Konstrukt"141, Skalička postulează existența a cinci constructe tipologice, care pot fi dominante într-o limbă istorică: 1) flexionar că în latină sau cehă; 2) aglutinant că în maghiară sau japoneză; 3) izolant sau analitic că în franceză sau engleză; 4) polisintetic că în vietnameza și chineză; 5) cu flexiune internă că în arabă. După cum se poate observa, sensul termenilor izolant și polisintetic este diferit, la lingvistul ceh, de uzajul tradițional. El consideră
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în latină sau cehă; 2) aglutinant că în maghiară sau japoneză; 3) izolant sau analitic că în franceză sau engleză; 4) polisintetic că în vietnameza și chineză; 5) cu flexiune internă că în arabă. După cum se poate observa, sensul termenilor izolant și polisintetic este diferit, la lingvistul ceh, de uzajul tradițional. El consideră, de pildă, ca limbile amerindiene din America de Nord nu sînt prototipuri ale tipului polisintetic, așa cum se considera în tipologia tradițională. Discipolul sau, lingvistul Petr Sgall, consideră că, din această
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și restul limbilor. În prima categorie ar intra vedica, hitita, greacă, latină și alte limbi indo-europene vechi sau majoritatea limbilor slave. În aceste limbi ordinea cuvintelor este determinată în primul rînd de gradarea dinamică a expresiei. În schimb, în limbile izolante (analitice) ale Europei occidentale de astăzi, segmentarea tema - remă este exprimată prin diverse mijloace (ordinea cuvintelor, intonație, construcții gramaticale). Al treilea grup important este format din limbile (mai ales din Asia orientala, dar și din Africa) ce utilizează pentru segmentarea
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
o deosebire esențială față de tipologia lingvistică tradițională, în care conceptul de tip lingvistic desemnează de obicei "un ansamblu coerent de procedee de structurare lingvistică, mai ales în planul expresiei"151 și care face să se vorbească despre limbi flexionare, aglutinante, izolante, incorporante etc. Dimpotrivă, așa cum am văzut deja, Coșeriu consideră tipul lingvistic drept "nivelul structural cel mai înalt care poate fi obiectiv constatat într-o limbă, mai precis nivelul tipurilor de funcții și de procedee, al principiilor manifestate prin opozițiile funcționale
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
clasificate limbile 167: alternante sau mutații consonantice (da/nu), locul accentului (fix/variabil), durata vocalica (fără vocale lungi, parțială, distinctiva, concomitenta), tonuri și registre (da/nu) etc. 4.3.2. Criterii morfologice Cea mai cunoscută clasificare morfologica împarte limbile în: - izolante (amorfe): cuvintele sînt invariabile - chineză - neizolante - aglutinante: adaugă la un cuvînt o serie de afixe detașabile, ce pot fi analizate și separat - maghiară, turcă, basca; - flexionare - sintetice: raporturile dintre cuvinte se exprimă prin morfeme care fuzionează - română; - analitice: raporturile sintagmatice
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ce pot fi analizate și separat - maghiară, turcă, basca; - flexionare - sintetice: raporturile dintre cuvinte se exprimă prin morfeme care fuzionează - română; - analitice: raporturile sintagmatice se realizează cu ajutorul prepozițiilor, verbelor auxiliare etc. - franceză, engleza; - polisintetice (incorporante): considerate și subtip al limbilor izolante, realizează secvențe lingvistice unitare foarte lungi și complexe, care corespund mai multor cuvinte din limbile mai cunoscute - sînt polisintetice o bună parte a limbilor amerindiene. Izolanta (amorfa, radicală) - chineză, vietnameza, tibetana, maori, ewe etc. În limbile izolante, numite și amorfe
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cu ajutorul prepozițiilor, verbelor auxiliare etc. - franceză, engleza; - polisintetice (incorporante): considerate și subtip al limbilor izolante, realizează secvențe lingvistice unitare foarte lungi și complexe, care corespund mai multor cuvinte din limbile mai cunoscute - sînt polisintetice o bună parte a limbilor amerindiene. Izolanta (amorfa, radicală) - chineză, vietnameza, tibetana, maori, ewe etc. În limbile izolante, numite și amorfe, cuvintele sînt invariabile, raporturile gramaticale fiind exprimate printr-o serie de mijloace sintactice (instrumente gramaticale) sau fonoprozodice (intonația, ca în chineză). În limbile izolante fiecare cuvînt
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
subtip al limbilor izolante, realizează secvențe lingvistice unitare foarte lungi și complexe, care corespund mai multor cuvinte din limbile mai cunoscute - sînt polisintetice o bună parte a limbilor amerindiene. Izolanta (amorfa, radicală) - chineză, vietnameza, tibetana, maori, ewe etc. În limbile izolante, numite și amorfe, cuvintele sînt invariabile, raporturile gramaticale fiind exprimate printr-o serie de mijloace sintactice (instrumente gramaticale) sau fonoprozodice (intonația, ca în chineză). În limbile izolante fiecare cuvînt este invariabil și este alcătuit dintr-un singur morfem. Categoriile gramaticale
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbilor amerindiene. Izolanta (amorfa, radicală) - chineză, vietnameza, tibetana, maori, ewe etc. În limbile izolante, numite și amorfe, cuvintele sînt invariabile, raporturile gramaticale fiind exprimate printr-o serie de mijloace sintactice (instrumente gramaticale) sau fonoprozodice (intonația, ca în chineză). În limbile izolante fiecare cuvînt este invariabil și este alcătuit dintr-un singur morfem. Categoriile gramaticale sînt exprimate prin alte cuvinte din context sau prin topica. Aglutinanta - turcice, mongolice, fino-ugrice, tunguso-manciuriene, samoiede, dravidiene, bantu, japoneză, gruzina, basca etc. Aglutinarea este un tip special
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
islandeza că în germană, dar mai puternic în germană decît în engleză etc. În general se considera că slăbirea dusă pînă la dispariție a flexiunii (evidență, în cazul limbilor romanice, la franceză) marchează o trecere de la tipul flexionar către tipul izolant. Limbile flexionare sintetice (limbile indo-europene vechi: sanscrita, greacă, latină, slavă comună etc.) exprimă raporturile gramaticale în interiorul cuvîntului, cu ajutorul unor morfeme care fuzionează (adică nu se adaugă în succesiune, ca în cazul limbilor aglutinante). Limbile flexionare analitice (majoritatea limbilor indo-europene actuale
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]