311 matches
-
rușinat, deschise gura să recunoască: ― Apoi... Îi curmă brusc șovăirea glasul lui Petre Petre, înveninat de imputare aspră: ― Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... Pentru că I-au bătut boierii? Și deodată fierberea izbucni din nou, ca flăcările dintr-un jăratic scormonit la timp. Trifon, care n-apucase a închide gura, continuă acum înfuriat: ― Apoi tălică se vede că tot spre ciocoime tragi, d-aia n-ai simțit în suflet și nu te doare când ne bate pe noi! Busuioc mirosi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vâlvătaia părea atât de aproape, ca și când ar fi fost la marginea Amarei. Cerul era curat și luminos ca în zorii zorilor, doar câteva stele mari mai pâlpâiau, înfricoșate și mirate, gata parcă și ele să moară. Dintr-o vatră de jăratic în care mâini puternice parcă zvârleau mereu hrană nouă focului, limbile de flăcări țâșneau, se zvârcoleau, se împleteau neîncetat, ca niște șerpi apocaliptici, lingeau și înțepau poalele cerului, zugrăvind răni în toate culorile, ștergîndu-le pe toate cu imense șomoioage de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ducem la Ruginoasa, șefule, să vedem! răspunse primarul morocănos. Bine că au avut grijă să te scoale... Măi Nichifore, ia fugi tu până la curte, să iasă un argat cu căruța, ca să mergem mai repede... Cei rămași se holbau îngroziți la jăraticul uriaș, care părea a crește mereu, a se întinde și a se apropia ca un potop. Leonte Bumbu murmură, ca o explicație, că acolo sunt câteva mii de care de nutreț, afară de clădiri, afară de magazii. Pe urmă nimeni nu mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iar după ce se mai depărtară puțin, unul dădu un chiot prelung și ascuțit, parcă să ridice toată lumea în picioare. În același moment noianul de flăcări de la răsărit se învolbură mai năprasnic, parcă glasul omenesc de aici ar fi scormonit temeliile jăraticului de acolo. O vâltoare de scântei se ridică în văzduh, risipindu-se într-o vijelie de stele căzătoare. Mici și îndărătnice stoluri de păsări de foc, scânteile se revărsau spre Amara în zbor sinuos, ca împinse de o putere misterioasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când se burzuluiau, ochii mici, înfundați în cap, însîngerați, scânteiau ca doi cărbuni aprinși peste care suflă un vânt năprasnic. Începu să urle ca o fiară scoasă din minți, mișcîndu-se de ici-colo, parcă ar fi călcat cu tălpile goale pe jăratic, gângăvind și spumegînd: ― Da ce-i dacă a murit?... Dar muierea mea cum a murit de nemâncare cu zilele și că nici n-am putut-o duce la doftor? Sărit-a vreun ciocoi că de ce-a murit nevasta lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din rărunchii pământului... Târziu, după miezul nopții, coperișul cu căpriorii arși se prăbuși peste tavanul etajului. Un nour uriaș de scântei răbufni brusc și se împrăștie în văzduhul roșu, urmat de un cârd de flăcări proaspete, desprinse din mormanul de jăratic. Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. Apoi, ca și când numai acest semn de izbândă deplină I-ar mai fi așteptat, țăranii se risipiră încetul cu încetul. Doar câțiva se încăpățînară a rămânea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se crăpa de ziuă Isbășescu se strecura prin grădină spre Bîrlogu, fără să fi văzut cum arde castelul Iuga și fără să se mai uite înapoi... Apoi, puțin înainte de răsăritul soarelui, tavanul etajului, prefăcut de mult într-o băltoacă de jăratic, se scufundă, urnind și trosnind, peste tavanul parterului care, încins și slăbit, se prăbuși de asemenea. În cuprinderea zidurilor înnegrite, prin găurile ferestrelor, se vedea clocotul flăcărilor cu răsuciri mânioase de scântei. Curând începură să se adune iar țăranii, unul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a exprimat mai frumos acest lucru decât creația populară: „Pân-eram de nu iubeam,/ Unde mă culcam dormeam;/ Dar acum, de când iubesc,/ Nu pot să mă odihnesc”.) „Iubirea care nu distruge nu e iubire. Un tăciune răspândește oare căldura unui jăratic? Zi și noapte, adevăratul Îndrăgostit se consumă de durere și de bucurie.” (Omar Khayyam) Dragostea trăiește din inaniție și moare din hrană. În alte proverbe se spune: „În iubire, numai Începutul e fermecător”; „Singura fericire constă În așteptarea fericirii”. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
menționând culegerea lui T. Pamfile: "este știma blestemată... sunt duhurile comorilor ce le au în stăpânire cu legământ de la cel ce le-a îngropat" ("Zăcăminte folclorice în literatura română contemporană", Al. Dima). "Sub albastre focuri/ dănțuie comori/ nu mai vrea jăratic murgu-mi pască flori" ("Steaua singurătății"T. Utan). În poezia interbelică motivul apare la A. Maniu și V. Voiculescu. 9 " Acesta e nebunul care aude zurgălăii/ mâncând pământul/ mârâitul de câine al câmpului"("Cartea de nisip", Nicolae Ioana). Adrian Maniu, Tudor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cine ce-o zice, nu cred că Bacovia a făcut excepție de la aceste reguli. Să mai amintesc o dată episodul cu Marieta, sau faptul de a fi fost tatăl unui „copil natural”? Boemii francezi beau băuturi care le ardeau gîtlejul ca jăraticul: „la verte “, „l’ absinthe”, „le champoreau”.(v. I. Valjan, Cu glasul timpului, p. 243) Boemii romîni beau băuturi mai domoale. Bacovia, de pildă, se „alcooliza” cu vin, iar vara și cu bere. I. M. Rașcu povestește despre furia cu care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
șăzători ori clăci de scărmănat"30 continua tot Dumitru Gireadă. Vorba asta nu-i minciună, pentru că poetul însuși o confirmă: "Îmi place atuncea-n scaun să stau, în drept de vatră, S-aud cîinii sub garduri că scheaună și latră, Jăraticul că-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mîndre, poetice povești. Pe jos să șadă fete, pe țolul așternut, Să scarmene cu mîna lîna, cu gura glume, Iar eu s-ascult pe gînduri și să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în capătul de sud-vest al moșiei Ipoteștiului și ar privi la răsărit, către Botoșani, ca să vadă cum răsare luna, ar trăi, la fața locului, versurile cu care poetul începe poemul Călin: Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic Rumenind străvechii codri și castelul singuratic." "Castelul singuratic" era curtea Callimachi, de la Stîncești, situată pe o culme de deal, în afara satului Stîncești, dar tot în direcția răsăritului. Și dacă, tot de pe Stînca stearpă, ar privi pe aproape, înspre vest și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
unei izotopii constante (preocuparea pentru idealizarea estetică) și a unei izotopii variabile (recurgerea la un mimesis pictural), cum apare în celebra descriere a scutului lui Ahile (Iliada, cîntul XVIII), din care ilustrăm cu un extras semnificativ: (1) El cositor în jăratic aruncă, bucăți de aramă Tare, scump aur gălbui și argint. Pe-un trunchi după aceea 465 Pune o mare și grea nicovală și iute-ntr-o mînă Ia un ciocan barosan și-n mîna cealaltă un clește Și-ntruchipează întîi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
exemplu homeric de acest tip ca fiind prototipul toposului: (4) Iar cînd sosi aproape de ostrovul 75 Cel depărtat, se repezi din apa Cea viorie pe uscat și merse La peștera cea mare, unde zîna Sălășuia, și o găsi în casă. Jăratic mare-ardea în vatră. Lemne 80 De chedru și de tuia ce se taie Ușor, în vatră-arzînd, mireasmă dulce Împrăștiau departe-n tot ostrovul. La stative, lucrînd o pînzetură, Țesea zeița-n casă c-o suveică 85 De aur și cînta
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a opera punerea în relație: tema descrierii, situarea temporală (momentul zilei, anotimpul), conținutul expresiv al asimilărilor metaforice. Văpaia asfințitului se potolea cu încetul, iar munții deveneau negri pe cerul roșu, întunecat. O umbră, un început de noapte cu licăriri de jăratic în spuză, pătrundea în odaie, colorînd mobilele, pereții, ungherele cu tonuri de cerneală și purpură. Oglinda căminului, răsfrîngînd zarea, părea o pată de sînge. (p. 187) Cînd trecură podul de la Asnière și văzură rîul plin de vaporașe, de pescari și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cosmic; natural/artificial etc.). Tocmai de aceea, simpla comparare a doi termeni din același domeniu nu este o figură de stil (Va urma Medicina, asemeni mamei ei.). Comparațiile pot fi: - simple: Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic (M. Eminescu); Lucian Blaga e mut ca o lebădă. (L. Blaga); Sfârșinduși povestirea, ciobanul [...] stătu iarăși închis în mâhnire ca mai înainte, fără bucurie și fără lumină, can negurile muntelui. (M. Sadoveanu) - dezvoltate propozițional: Precum Atlas în vechime sprijinea cerul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
oficiu. Timpul de lucru efectiv este de 3 ore. SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: Dormi! ... un val de aer umed am adus cu minen casă. Tremurând sa stins văpaia lumânării de pe masă, Iar acuma numai ochiul de jăratic din cămin Licăreșten umbra dulce, ca o piatră de rubin. Bate vânt cu ploaien geamuri Și e noapte neagră afară ... Plânsul streșinii suspină ca un cântec de vioară Monoton, șoptind povestea unei vremi de mult uitate ... Nicio rază nu pătrunde
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
am adus, veghez; Dormi!). 5. motive literare: noaptea, ploaia, căminul (spațiul protector), focul, veghea, săru tul etc. 6. secvențe care conturează dimensiunea temporală: e noapte neagră; povestea unei vremi de mult uitate; veghez în noapte 7. Prin metafora ochiul de jăratic se sugerează prezența unei divinități tutelare care protejează casa, căminul, fericirea cuplului familial. Epitetul din structura umbra dulce reliefează atmosfera învăluitoare, calmă, răspândind pacea în spațiul protector al casei. Imaginea sinestezică pe care o creează acest epitet este potențată prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pe care o creează acest epitet este potențată prin opoziția cu vrăjmășia vremii deafară. Strofa se încheie cu o comparație care valorizează maximal pacea căminului. Compararea focului ce licărește [...] ca o piatră de rubin sugerează nu numai culoarea rubinie a jăraticului, ci și căldura căminului, a iubirii, asemuite cu o piatră prețioasă. 8. Particularitățile genului liric care se evidențiază în poezia Singuri sunt prezența eului liric și comunicarea nemijlocită a unor idei și sentimente, întrun discurs liric marcat subiectiv și stilistic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și revelație pentru voi, atunci plecăciuni către străfundurile Iadului, Întunecimea Voastră. Dar mă încumet neicușorule să deslușesc și numele din numărul fiarei care zici că este nume de om adică a unui neam care ție îți stă în gușă precum jăraticul pe limbă. În limba aramaică pe care ivriții au folosit-o din secolul V î.e.n. se scriau numai consoanele iar deasupra lor se puneau niște semne care arătau ce vocale tre-buie citite și dacă ele sînt în față sau după
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
colac în formă de opt pe care îl pun, primăvara, la plug, înaintea pornitului la arat și, ajungând la țarină, acest colac se mănâncă pentru ca roadele să fie bogate. În timp ce dau pâinea la cuptor, gospodinele pun un cărbune stins pe jăratic; dacă se aprinde acest cărbune, înseamnă că semănăturile timpurii vor fi bune, iar dacă se aprinde mai târziu, atunci sămânța care s-a pus în pământ mai târziu va da rod. După ce scot pâinea din cuptor, gospodinele merg noaptea, în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ți-ar fi uneltele, aspectul tehnic trebuie să fie complicat. Pictai și Înainte, domnule Faulques? - Oarecum. Când eram tânăr. - Pe atunci erai artist? - Am vrut să fiu. - Am citit undeva că ai studiat arhitectura. - Foarte puțină vreme. Preferam să pictez. Jăraticul țigării a licărit o clipă. - Și de ce te-ai lăsat? Vorbesc de pictură. - I-am pus capăt curând. Când am Înțeles că fiece tablou pe care Îl Începeam Îl făcuseră deja alții. - De aceea te-ai făcut fotograf? - Poate - Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
le observă oricât ar privi. - Așa ai crezut În ultimii treizeci de ani? - Nu chiar. Am Încetat să cred cu mult Înainte. - De aceea nu te-ai mai Întors la peneluri? - N-a fost atât de repede. Nici atât de simplu. Jăraticul țigării a sclipit iar printre umbre. Ce legătură avea războiul cu asta? a Întrebat Markovic. Erau moduri mai liniștite În care puteai practica fotografia ori pictura. Faulques a răspuns simplu. Era vorba despre o călătorie, a spus. În copilărie petrecuse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ca medicamentul să-și facă efectul. A privit stelele și lumina farului din depărtare, decupat pe faleză. La un moment dat, printre punctele luminoase ale licuricilor care foșgăiau sub masa Întunecată a pinilor, i s-a părut că se Întețea jăraticul roșiatic al unei țigări. Când s-a stins ultimul puls al durerii, Faulques a intrat iar În turn, simțind delicata luciditate chimică a calmantului care i se dizolvase În stomac. Dispus să-și reia lucrul, a privit iar partea nepictată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-l găsesc. Se duse la căpătâiul împăratului și-i ceru îngăduință să pornească în lume pentru a găsi apa vieții, căci, spuse el, numai ea o să-l înzdrăvenească din nou pe împărat." (Frații Grimm, Apa vieții) (b) " Spre apusul de jăratic / Cu livezi scăldate-n aur, / Trece-un nour singuratic / Alb și mare cât un taur." (George Topârceanu, Aeroplanul) (c) "Uriașul se întoarse cu dispreț spre croitoraș și n-avu decât un singur răspuns: Ți-ai și găsit cu cine să
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]