3,184 matches
-
viața mea? Unde e viața mea?" Întrebarea, de un retorism nedisimulat, deschide drumul unei situații absurde: pierderea timpului este o dramă și regăsirea lui un supliciu. Aventura poetului nu este alta decât a unui Sisif deplorabil: Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: " Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Dar cum s-ar defini sentimentul aventurii? "Ce sentiment d'aventure ne vient décidé-ment pas des événements: la preuve en este faite. C'est plutôt la façon dont les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
serait, tout simplement, celui de l' irréversibilité du temps.15 "Sentimentul aventurii" este un sentiment al absurdului, al neverosimilului: Noaptea vrăjită va străluci ca brațul iubitei mele, pumnalul singurătății mă va străpunge până la os, până-n plăsele. Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: Unde e viața mea, unde e viața mea? Întrebarea sună neverosimil subiectului însuși, care o amplifică nemăsurat (într-o parabolă gestuală), știind că răspunsul nu poate fi altul decât propriul ei ecou: Și o voce suavă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de-al Doilea Război Mondial și a luat toată floarea tinereții din toate satele și au mai rămas doar cei cu țâța-n gură și cu barba sură. Au rămas surzii și orbii să scoată la fete ochii. Plânsete și jale s-a așternut peste tot. Muncile grele au căzut pe copii și femei. Ici-colo a mai rămas câte un șobolan care se avea bine cu jandarmii și cu autoritățile locale de nu a plecat sau nu a fost luat la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu trecerea timpului, greutățile au început să apară. Nemții nu au stat mult, ei și-au continuat drumul lor vijelios spre Basarabia. Abia după ce au ajuns dincolo de Nistru a început greul și pierderile de vieți omenești de ambele tabere și jalea cu adevărat. Au venit vești că cutare a murit, ba că altul a dispărut sau că a fost luat prizonier și tristețea a devenit tot mai apăsătoare. Petrache al lui Agripina a fost luat prizonier și a fost pus să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
banii de la prăvălie. Oamenii satului au fugit care cum au putut în liziera pădurii. Zorii zilei au găsit două familii cu câte cinci și șase copii rămăși orfani. Diavolii spuneau din când în când câte un cuvânt în limba rusă. Jalea s-a așternut peste familiile nevinovate. Dracii au fost recunoscuți în parte, însă, de frica morții nu au fost demascați. Dar toți au plătit pentru faptele lor. Jalea celor două familii a durat zeci de ani, căci au rămas copii
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Diavolii spuneau din când în când câte un cuvânt în limba rusă. Jalea s-a așternut peste familiile nevinovate. Dracii au fost recunoscuți în parte, însă, de frica morții nu au fost demascați. Dar toți au plătit pentru faptele lor. Jalea celor două familii a durat zeci de ani, căci au rămas copii mici și nevinovați să crească fără de tată. Dintre cei ce au fost printre nelegiuiți în noaptea de groază se știe de patru persoane din sat, iar restul erau
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
îngrozește, părinte, că-i tot numai sânge și urlă, părinte, urlă de-mi îngheață sângele în vene când îl aud. Aș fugi, părinte, dar nu pot, m-aș ascunde, dar unde, părinte, că-i peste tot un iad, părinte, numai jale și durere, părinte ... Apoi, părinte, l-au adus în sat și l-au înmormântat fără popă și am fost și eu la înmormântare. Parcă-i văd plângând, îi văd ... îi văd părinte ... îi văd. După aia m-am însurat, părinte
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
într-un salon, că Platon este mișcarea spiritului înlăuntrul eternității. Când gândim, toți suntem platonicieni. Dacă eu încerc să gândesc universul, trebuie să mut Biblia în universul înghețat al ideilor platonice. Asta înseamnă meditația. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios în fața esențelor. Față de măreția lui Cristos, Platon e un personaj mărunțel și cuviincios. Pe Platon poți să-l scuturi și să constați că arhetipurile lui sunt filozofice, dar dacă muți arhetipurile acestea în religia lui Cristos, devin modurile
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
iar trupul vlăguit de boală, de nemișcare prelungită, era ca al unui copil. Toate persecuțiile la care fusese supusă, nu lăsaseră nici o urmă. Doar rănile de pe spate, aminteau de asta. O priveam printre lacrimi, pe femeia caremi povestea cu o jale de nedescris. Nu-și mai ștergea lacrimile, le lăsa să curgă În voie, la picioarele ei lângă banca pe care stăteam amândouă. Mai spusese doar că, la Înmormântare, venise tot satul și că sora ei, pe care mulți săteni nu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
1987. (anexele 13-15). În cartea sa, arhitectul Gheorghe Leahu consemna emoționant: „Pe 11 decembrie 1986, dupăamiaza, înainte de înserare, când nu te mai puteai apropia de fosta mănăstire din cauza cordoanelor de securiști și de militari ce înconjurau zona, am trecut cu jale în suflet prin Piața Sudului, să-mi iau rămas bun de la fostul monument. Intreaga incintă din față nu mai exista; Casa sau Palatul Domnesc și Stăreția erau fără acoperișuri și fără zidurile de la etaje, din biserică se smulgeau ferestrele, lăsând
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
că eu pot face asta. Totul în viață începe de la nimic, dar ajunge la final ceva mare, nu trebuie să fim mai sus ca Dumnezeu, dar trebuie să trăim ca să ne placă, să nu ne plângem mereu de neputință, de jale, deoarece toate aceste probleme noi ni le facem, și noi suntem aceștia care nu vrem să schimbe ceva, pentru că ne simțim confortabil așa cum este. Acum, reforma europeană este la noi acasă și nu mai este nevoie să plecăm în Europa
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
să nu se topească, ca nu cumva să se strice această lucrare frumoasă. Dar într-o zi, când veneam de la școală, am observat că băbuța noastă a fost stricată. Nu am aflat cine a fost infractorul, dar mare scârbă și jale am avut! Am fost și cu colindatut și cu uratul, mergeam din casă în casă, era foarte plăcut să vedem cum persoanele din sat ies să ne asculte. Și scoteu afară copiii mai mici să se uite. Noi începeam din
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
două necuprinsuri. În Melancolie perspectivele se adâncesc în trepte, în cercuri de rezonanță succesive. De la perspectiva selenară inițială, se trece la priveliștea clar obscură tulburătoare în care "biserica-n ruină" este ecoul spiritual și vocalic al vaierului, al aiuritului de jale (de aceea s-a utilizat un hemistih), se continuă apoi pe dimensiunea timpului prin mișcarea monotonă neîntreruptă pe care o fac greierul și cariul, pentru a se pierde într-un indefinit foarte îndepărtat, acela al timpului pierdut, în care depersonalizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eu tremur în delir, Cu ce supremă ironie, Arăți în fund un cimitir. Disperarea este cu atât mai de nevindecat cu cât unica formă de expiere a smintelii cosmice, poezia, l-a părăsit: "Și gândul se-afundă, pierdut vâslaș...Și jalea de-a nu mai putea face un vers.../ Sunt cel mai trist din acest oraș". Octavian Goga evocă în poezia Noi neliniștita așteptare a îndreptării unei grave erori a istoriei: La noi sunt codri verzi de brad Și câmpuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Sunt cel mai trist din acest oraș". Octavian Goga evocă în poezia Noi neliniștita așteptare a îndreptării unei grave erori a istoriei: La noi sunt codri verzi de brad Și câmpuri de mătasă, La noi atâția fluturi sunt Și-atâta jale-n casă. Privighetori din alte țări Vin doina să ne-asculte, La noi sunt cântece și flori Și lacrimi multe, multe. ...Din vremi uitate de demult. Gemând de grele patimi, Deșertăciunea unui vis. Noi o stropim cu lacrimi. Neliniștile voioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întruchipează și se înalță din marea de suferințe ale iubirii: Și să-mi răsai din marea de suferinți, înaltă/ Ca marmura eternă ieșită de sub daltă." (Gelozie). Lacrimile, suferința sunt expresia stării abisale a iubirii; Cum străbăteau atât de greu/ Din jalea mea adâncă,/ Și cât de mult îmi pare rău/ Că nu mai sufăr încă." (S-a dus amorul...) Cea mai tragică suferință eminesciană: eterna întoarcere, evocată în postuma Bolnav în al meu suflet..., unde apare spaima supremă: renașterea sisifică identitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lumii moderne se traduce printr-o revalorificare a lor la nivelul profan. Laicizate, degradate, completate, miturile se regăsesc și în dramaturgia contemporană. Dintre operele dramatice apaținând secolului al XX-lea, au fost luate în discuție trilogia lui O`Neill, Din jale se întrupează Electra și piesa Muștele, de J. P. Sartre; prima oferă o interesantă actualizare a teatrului antic grec a legendei Electrei, a doua reia problematica destinului implacabil din perspectiva filozofiei existențialiste, Sartre, plecând de la premisa că resortul principal al
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
să aducă jertfe la mormântul celui ucis, pentru a-l îmbuna. Făcându-și apariția, Oreste îi mărturisește surorii sale că a venit la porunca lui Apolo, să răzbune pe tatăl ucis și frații; alternând cu corul, intonează un cântec de jale grandios. 37 Una dintre scenele importante ale tragediei grecești este scena recunoașterii, căreia Aristotel îi consacră o analiză detaliată în Poetica sa. După părerea filozofului, ea este „răsturnarea care face trecerea de la ignoranță la cunoaștere, dezvăluind alianța sau ostilitatea dintre
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
autor, este cea în care apare Oreste, aducând urna cu pretinsa lui cenușă; indicațiile scenice sunt de mare importanță: Electra o strânge în brațe, jocul actoricesc presupune sugerarea unei dureri sfâșietoare; în plan textual, Electra pronunță un monolog plin de jale care îl impresionează într-atât pe Oreste, încât își mărturisește identitatea. El intră în palat și își lovește mama; nici în această clipă, Electra nu se lasă înduioșată de țipetele celei care i-a dat viață, ci strigă: „Dacă poți
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
modelul antic. În 1939, la premiera piesei lui Victor Eftimiu, Mihail Sebastian sublinia abundența de „flamuri, stindarde, pumnale, otrăvuri, țipete, un întreg arsenal de atrocități și splendori” în maniera „răsunătorilor Atrizi ai lui Alexandre Dumas - tatăl”1. III.2. Din jale se întrupează Electra de Eugene O`Neill Din jale se întrupează Electra este una dintre cele mai bune opere ale scriitorului american și o interesantă actualizare a teatrului antic grecesc, mai exact a tragediei Electrei, cea sortită să și blesteme
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Eftimiu, Mihail Sebastian sublinia abundența de „flamuri, stindarde, pumnale, otrăvuri, țipete, un întreg arsenal de atrocități și splendori” în maniera „răsunătorilor Atrizi ai lui Alexandre Dumas - tatăl”1. III.2. Din jale se întrupează Electra de Eugene O`Neill Din jale se întrupează Electra este una dintre cele mai bune opere ale scriitorului american și o interesantă actualizare a teatrului antic grecesc, mai exact a tragediei Electrei, cea sortită să și blesteme nenorocul și să-și jelească morții. Ca și trilogia
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
fluvii sclipitoare str?juite de ???rmii pline de flori" atât de frumoase, Încât „par a fi stele topite" adev?rât? Arcadie În care seară r? sun? poezia doinelor În chip de sunet de bucium: „ Sară pe deal buciumul sun? cu jale Turmele-1 urc, stele le scap???-n cale...", („Sarape deal") sau de „corn de aur": „ Câte-odat?-n corn de aur ei r?sun?-n dep?rtare, Trezind sufletul p? durii, codrilor adânci cantare " {„Memento Mori") Înzestrat cu o autentic? „voca?ie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fluier ? i plânset de ape „clar izvorând din fântâne", din sunet de bucium ?i cântec de clopot „umplând cu glasul lui sar?" din sclipiri de stele ?i scântei de lumin? coborând pe umerii dealurilor: „ Sară pe deal buciumul sun? cu jale, Turmele l urc, stele le scap???-n cale". În acest ?inut str?vechi, luna nu poate decât s? Împrumute sfin?enia ?i frumuse?ea locurilor: „Luna pe cer trece-a?a sfânt???i clar?", icoan? de lumin? În care se
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
atmosfer? de labirint al iubirii" În care „farmecul vr?jit" al razelor lunii Insufle???te codrul, face ca ? opotul apelor ?? fie „mai limpede ?i mai Înalt" pe fundalul „undei tot mai sc?zute" a cântecului cornului („Iar cornul plin de jale / Sun? dulce, sun? greu"). Luna este ?i În acest caz că o divinitate care ocrote?te sufletul Îndr? gosti?ilor: „ Se tot duc, se duc mereu, Trec În umbr?, pier În vale, Iar? cornul plin de jale Sun? dulce, sun
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cornul plin de jale / Sun? dulce, sun? greu"). Luna este ?i În acest caz că o divinitate care ocrote?te sufletul Îndr? gosti?ilor: „ Se tot duc, se duc mereu, Trec În umbr?, pier În vale, Iar? cornul plin de jale Sun? dulce, sun? greu. Blându-i sunet se Împarte Peste v?i Împr??tiet, Mai Incet, tot mai Incet, Mai departe... mai departe... ". Desenate de lumina lunii ocrotitoare („Luna-n urm???ine straj?"), aceste configura?îi lirice ale spa?iului poetic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]