2,192 matches
-
care Își aprindea țigara: Întâi trăgea scurt frâna de mână, gest caracteristic persoanelor nesigure și Începătorilor Într-ale volanului, apoi se apleca ușor către poșeta de pe scaunul din dreapta, de unde extrăgea țigara și bricheta. Când flăcăruia lăsa locul unui punct de jar, ridica brațul stâng pentru a-și privi rapid ceasul, după care elibera frâna. De data aceasta, pentru că strecurase În ritual un gest suplimentar - privirea În oglinda retrovizoare -, angrenajul mișcărilor s-a gripat și ea a pornit cu frâna de mână
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fapt, aici e clenciul Întregului experiment: la finalul lui nimic nu e sigur, fiindcă nimic nu trebuie să fie sigur. Între timp, ochii i se obișnuiseră cu Întunericul, Încît din cotlonul său putu să-l cerceteze pe Îndelete pe Michel. Jarul focului aproape stins inunda peștera cu o lumină, sau mai degrabă cu o umbră roșietică. Din grămada de vreascuri mai rămăseseră doar cîteva. Arareori limba cîte unei flăcări se ridica și făcea să tremure pe pereți umbre subțiri ca niște
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fără etichete. Au fugit Geniul și Cucoana, zice triumfător, încă un trădător care va deveni erou, contabilizează Dendé, noutate veche, asta o știam și noi, intră și Gulie în vorbă, scoate ce-ai adus acolo, nu ne mai ține pe jar, ăsta da motiv de beție, începe Tîrnăcop să saliveze, încuie ușa Curistule, revine Roja cu păsărica lui, știu eu ce știu, vă spun eu că distracția abia acum începe, degeaba mă luați voi peste picior. Aici e mai frig decît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vă pară rău după aceea, ce o să facem cu toate amintirile, trofeele, fetișurile, restul obiectelor pentru care am luptat? — Nu-l mai interesează nimic decît să se purifice, zice Gulie, iar dacă i te opui o să se simtă trădat, flăcările, jarul, cenușa, ce semnificații au toate astea, poți să ne spui? — Pe lîngă cel european, mai sînt încă vreo cinci-șase în care îți prinzi urechile, arboricol, floral, pe animale și arme albe, zice Tîrnăcop. — Mai știu eu pe unul care în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ani ai Geniului la cîrma țării, manevrele lui liberale te-au cam demoralizat, multă vreme ai avut impresia că desfășori o muncă inutilă care n-o să-și atingă niciodată scopul. Toate acțiunile sale vizavi de lumea occidentală au pus pe jar Uniunea Sovietică și țările Tratatului de la Varșovia, au dat cu tifla celor care nu credeau într-un viitor democratic al României. În timp ce tu scormoneai prin arhive, biblioteci, luîndu-ți în același timp grad după grad, Geniul făcea mișcări de maestru în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tragi un glonț în cap, credeai că avea chef de glume, prostuțule, dar trebuia să ți dai seama că vorbește serios, revoluția asta are nevoie de un exemplu de sacrificiu suprem, ți a sugerat, ceva care să pună mulțimea pe jar, să o facă să iasă din casă, să solidarizeze pe străzi, în afara eroului care moare pe străzi asasinat de autorități, la un moment dat o să avem nevoie și de un martir al cărui nume să fie de rezonanță, și din moment ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Roja dă să iasă pe ușă, s-o întindă înspre cuibușorul lui de nebunii. Ce-o mai fi și asta? face pe nedumeritul, iar îmi caută nod în papură, se gîndește. Ia să vedem ce avem aici, îl pune pe jar despăturind bilețelul, netezindu-l cu dosul palmei pe perete, cine-o mai fi și curviștina asta nerușinată? Roja face stînga-mprejur, de uită interzis la spectacol, fără să înțeleagă nimic, ce bazaconii tot îndrugi acolo? Aici eu pun de azi înainte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fost cu mult mai bine dacă ar fi dărîmat-o atunci așa după cum fusese planul inițial. — Văd că te dai pe brazdă, înțelege că asta-i tragedia vieții mele, avea și el păsărica lui, Părințele, știu că ai stat ca pe jar toată noaptea, Angelina se întreba pe unde o fi Roja, imposibil să ne facă el una ca asta, s-o fi aliat cu alții, ne-o fi lăsat baltă, o fi pățit ceva neprevăzut? Mai ales că totul se precipitase
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cum fusese călătoria. Asta-l interesa pe el? putea să-i fie rușine, îți vine și ție acuș’ rîndul, îl amenință printre dinți. Știi cu cine m-am întîlnit? a izbucnit pînă la urmă simțind nevoia să-l pună pe jar, să i dea un indiciu despre ce avea să urmeze. Cu Roja, să nu-ți vină să crezi, e neschimbat, i-a mărturisit. Atunci a-nceput să simtă Părințelul pentru prima dată amenințarea ce plutea în aer. Roja n-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În brațele tatălui, unul din băieți doarme, învelit bine în sumanul țăranului, în vreme ce fratele lui, acoperit cu blana actorului, doarme pe picioarele studentei. Lemnele, încinse, au încetat să mai trosnească, iar țăranul, așezat pe un scaun lîngă foc, răscolește mereu jarul. Maria Bujoreanu, revenită la realitate, cu ochii îmbătrîniți iarăși, mîngîie prelung capul mic al cățelușei. Numai șoferul, veșnic agitat, se plimbă pe lîngă bar, uitîndu-se la telefon, așteptîndu-l să sune. Cînd, în sfîrșit, îl aude, nu-i vine să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șoptește Mihai, așezîndu-se pe marginea patului. Piciorul Mariei se leagănă încet, anume parcă să pună în evidență mai mult frumusețea genunchiului dezgolit, pe care ciorapul de nylon, la lumina venită dinspre fereastră, îl face să semene cu o bucată de jar stînd gata să pălească, ori să întețească focul. Dimineață, începe Maria simplu, cu același ton alb, fără urmă de inflexiune eram prin apropiere cînd ai vorbit cu Doina. E adevărat că aseară te-am ironizat și tot adevărat e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brusc și se rotește spre masă, aprinzîndu-și țigara. Spune tu de ce, eu nu știu saltă ea dintr-un umăr a indiferență, cufundîndu-se în moliciunea fotoliului, aruncîndu-și din nou, cu dezinvoltură, piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul cît o bucată de jar, peste care trebuie doar să-ți apleci răsuflarea... "Lungesc discuția inutil gîndește Mihai încins de fierbințeala genunchiului înfipt în centrul acestei încăperi. N-am să aflu de ce a venit la mine, căci, observ, soarta Doinei n-o prea doare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să potrivească mai bine pernuțele izolatoare. "Și totuși, cîtă trăire în fata asta, parcă lua foc, ardea!, cu fiecare vorbă, încălzea în juru-i numai cu privirea, iar gesturile ei..., atît de delicate, de feminine... O mie de Marii, cu tot jarul de sub zgură, cu toată înfățișarea lor de statuie... Nu, nu-mi vor oferi, toate la un loc, ce mi-a oferit Cristina. Cristina, care a fost a mea, mi s-a dăruit ce termen exact!, ce caută exactitatea în dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alegători în legătură cu ce se votează și ce urmează. Votul uninominal n-are nici o treabă cu un partid sau altul - introducerea lui viza calitatea întregii clase politice. Dacă acum aplicarea lui ar duce la rezultatele de partid care au pus pe jar PNL-PD, asta nu e vina votului uninominal, ci a actualei stări de lucruri din politica și viața românească. Astăzi, în România, puțini, poate chiar nimeni, se mai ocupă cu ontologia, domeniul-rege al filosofiei, din care au izvorât marile sisteme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să nu fi țiuit liniștea în momentele alea, cum să nu fi bâzâit ca un transformator electric când mustața lui Ian Rush tocmai se sburlea într-un vestiar, când pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, când Whelan fornăia ușor, iar palmele lui Țețe Moraru, în celălalt vestiar, creșteau văzând cu ochii, împreună cu chica Țânțarului și cu pofta de samba a lui Gigi Mulțescu. Secundele se leneviseră, treceau șontâc, șontâc, rămâneau întruna mai mult de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și zgură, infestat cu viruși, bacili și streptococi gheboși, toți roș-albaștri. Adevărul gol-goluț e următorul: mi-am pus plonjoanele, reflexele, degajările, plasamentul, detenta, genunchii juliți și coatele vinete în slujba dușmanului. A fost groaznic. Sufletul meu se perpelea ca pe jar și, vă jur, la culcare parcă mirosea în cameră a inimă de câine roșu arsă. Mă apăsa ceva pe piept, nu era pătura, nu era nici Fifi, pisica, dar atârna greu, cam oprea respirația, trebuie să fi fost privirile mustrătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și ar fi vrut să-l ciupă, ca niște viespi, pe domnul de la microfon. Tot atunci, se întețea și paloarea ofițerului. Își mai turna un păhărel și mă fixa cu ochii lui gri, în care licărea totuși ceva, cred că jarul oglindit al țigării. Nu spunea nimic, doar scotea un „mda“ după salutul de final, „...al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu, să auzim numai de bine“. Cum stăteam eu la masă și ronțăiam cartofi prăjiți, desenam ori înălțam turnuri din bețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cap sau mustrări de conștiință. Se însera. Dinamo juca pe Anfield Road. De văzut, n-am văzut cum mustața lui Ian Rush se zburlea într-un vestiar, nici cum pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, nu l-am auzit nici pe Whelan fornăind și, cu siguranță, mi-a scăpat fenomenul acela ciudat care făcea ca palmele lui Țețe Moraru, aflat în celălalt vestiar, să crească văzând cu ochii, împreună cu chica țânțarului și cu pofta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
războiul, apoi rebelii, iar apoi alți răuvoitori. Drumuri blocate, jafuri armate, chestii de-astea. Ce-o să se întâmple dacă faci o pană? Era un risc pe care trebuia să și-l asume, deși nu-i plăcea că-l pune pe jar. Pe lângă faptul că simțea că este de datoria ei să facă drumul acesta, era foarte important să stabilească în mod clar ideea că ea va hotărî întotdeauna singură ce are de făcut. Nu putea să-l lase pe soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de ani, tot îți puneau creștinii adevărați cărbuni sub tălpi, îți băteau ace sub unghii și te serveau cu niște oțet... - Cucută nu mi-ar fi dat, nu? îi sclipesc ochii. - Nici un strop pe bot! Meritai? - Ar fi suflat în jar, ar fi făcut vânt credincioșii cu cetina de brad? Ar fi dănțuit de bucurie cumetrele că aia care sigur are ochi rău e pusă la frigare? Oare de-aia nu-mi place purcelul la grătar? Și miros a fum? - Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
golit-o? Uite-aici bricheta, la tata, acum poți s-aprinzi... Dracii au început să chiuie când s-a înălțat focul, cu pârâituri și trosnete. Niște butelii de la șprai au explodat, spre bucuria tuturor. - Ha-ha-ha, punem cartofi dup-aia în jar și slănină, cu sare, ne punem burta la cale... și nu ne mai coșesc nici țânțarii, că iese fum de la cartonu’ de pe magazie... Camionul e gata de plecare, acum trag prelata și-o leagă de margini. - O să le urce ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
uiți și la orașul ăsta pestriț, cu blocuri și chichinețe, cu tot felul de improvizații și turnulețe asimetrice, începi să-i înțelegi pe piromani. Aprind chibrituri și privesc fascinat cum ard până la coadă. Unu, doi, rămân cu niște firicele de jar... Nu suport să mă duc nici la supermarketuri, mă ia cu leșin printre rafturile cu șiruri nesfârșite de obiecte, în mijlocul adunăturii de oameni. Ce să fac, așa sunt eu, vreau la băcanul care-mi cântărea o sută de grame de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
hîtru, trase de trei ori clopotul de pe vas, iar pasagerii și marinarii se așezară În jurul unei mese butucănoase, pentru a mînca langustele scoase din foc chiar În fața lor, iar mai apoi, generoase porții de carne suculentă de broască-țestoasă, prăjită pe jar. Noaptea se așternea cu repeziciune pe insulă, iar vocile și rîsetele păreau să capete o altă dimensiune, cu atît mai mult cu cît acel cotlon Îndepărtat de lume, cel mai neprimitor, pierdut și părăsit de mîna Creatorului și de memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
amestecate cu afacerile Serviciului. Era ca și cum ar fi lucrat într-o fierărie cu niște clești lungi, prin care căldura metalului încins abia se simte. O percepea, îi provoca un fior de plăcere, de îngrijorare, dar treaba lui era să răscolească jarul, să răsucească metalul în flacăra albăstruie a mangalului și să-l modeleze cu lovituri repezi și precise. Toate acestea, pentru a oferi celor ce aveau nevoie ceea ce le era de trebuință. Asta era, un meșter care lucra cu foc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
da, lumină! Nu lumină pâlpâitoare și prizărită, care se macină pe sine, care se aprinde și se stinge pe sine, care se Întețește și se săvârșește pe sine, care se isprăvește În flacără și fum, În pâlpâire și Întețire, În jar și tăciune; Într‑adevăr, aceea era lumina! Nu era lumina rece a lunii, ci lumina zilei lui Dumnezeu, lumina soarelui, care oricum răzbate prin pleoapele oblonite, lumina care, aidoma unei rumene văpăi, se strecoară prin Împletitura deasă a genelor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]