513 matches
-
straturile groase și Întărite, vechi de secole, de funingine industrială și găinaț de porumbel, care se Încăpățânau să rămână pe luminatoare. Aveam vreo două ferestre, dar acestea se aflau la cam patru metri și jumătate de la sol și erau la fel de jegoase. Mi-am mai făcut un nod la o batistă imaginară, ca să nu uit să o sun pe Janey În legătură cu problema porumbeilor. Cum stăteam Întinsă În pat, unul dintre luminatoare se afla direct deasupra mea. Acesta era motivul pentru care construisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fumatul aici, dar el mi-o taie scurt, cine a zis că vreau să fumez, nu doresc decât o țigară. Eu scot din geantă portțigaretul vechi și i-l întind, însă el se înfurie, cine are nevoie de țigările tale jegoase, eu nu mă ating de așa ceva, iar eu revin la locul meu, îl aud urlând din nou, soră, soră, am nevoie de o țigară, o să vedeți voi cum îmi desfac imediat cătușele și vă termin pe toți. O să vezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nerăbdare să ies din groapa asta, scrâșnește ea, să fiu singură, fără supravegherea voastră, iar eu o întreb, ce vei face când vei fi singură, în ciuda faptului că știu răspunsul, își va injecta heroină și va zăcea pe salteaua ei jegoasă, simțindu-se regina lumii, o privesc cu părere de rău, fața ei este negricioasă, are pielea gâtului ridată, nu este primul copil la care renunță, în tinerețe mai renunțase la un copil care are astăzi cel puțin douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
își continuase somnul pe canapeaua din salon, lăsându-mi mie patul conjugal, pe care îl părăsisem de multă vreme, înăcrită de vanitatea bolii sale, abia reușisem să adorm în patul acela străin, era ca și când aș fi fost aruncată în camera jegoasă a unui burlac și mă gândisem numai la ea, deloc la Udi sau la Noga, îi pedepsisem în mod intenționat, la pântecele ei rușinat și la ochii ei sălbatici și la destinul ei însemnat și pe măsură ce ne afundam în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-l Însoțise Începu să vîslească. — Ascultă-mă, i-am spus lui Eddy. Lasă sticla. Ți-ai făcut destul curaj. — OK, șefu’. — Ce dracu’ te-a apucat? — Așa-mi place mie să fac. Spui că tu o amesteci cu degetul? — Bețiv jegos ce ești. DĂ-mi o gură. — Nu mai e. Îmi pare rău, șefu’. — Ascultă. Ce trebuie să faci acum e să ai grijă de vas cît Îmi dă banii și după aia să pornești. — OK, șefu’. M-am Întins după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îți e? — SÎnt tare obosit. Și mă doare capu’ rău. Da’ mă simt mult mai bine. Hai să mai bem una și pe urmă mergem la tine să mă spăl. — Poate-ar fi bine să mănÎnci ceva Înainte. — SÎnt prea jegos ca să mănÎnc acum. Ai putea să mergi și să ții un loc, cît mă duc eu să mă spăl, și după aia vin și eu pe Gran Via. — Vin și eu cu tine. — Nu. Mai bine ocupă un loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
n-o să meargă. Și dacă te apuci să-i Împuști pe cîțiva, restu’ tot n-o să meargă. — Poate c-o să iasă bine. Nu. MÎine o s-avem o trupă bună de infanteriști. Și Ăștia o să meargă, orice-ar fi. Nu ca jegoșii Ăia din prima zi. — Și poate iese bine totuși. — Nu. N-o să fie bine. Dar o să Încerc să fac să iasă cît de bine se poate. Pot să-i fac să pornească și să-i aduc pînĂ la un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și pe tine fărĂ probleme. De ce nu ne zici tu unde e, ca să-l punem la-ncercare? — Ai zis „copii“, domnu’ Jackson, Îi replică pădurarul de la stat. Ce te-a făcut să zici asta? — Din cauză că mă uitam la tine, muistule. Jegos cu platfus! — De ce nu ieși de după tejgheaua aia, dac-așa vrei să vorbești? Vezi că vorbești cu dirigentele unei poște din Statele Unite ale Americii. Și zici lucruri fărĂ să ai martori, În afară de Față-Balegă Evans. Cred că știi de ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pulsul. BĂiatul Îl privea Întruna, Însă nu putea să vorbească. Nu-și lua ochii de la el, iar Claude se aplecă și-l sărută pe frunte. — Luați bicicleta aia din drum, le spusei camarazilor. — Cette putain guerre, spuse Claude. RĂzboiu’ Ăsta jegos. BĂiatul nu știa că eu Îl Împușcasem, așa că nu-i era frică de mine - i-am luat și eu pulsul și am Înțeles de ce făcuse Claude ceea ce făcuse. Dac-aș fi fost bun de ceva, ar fi trebuit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
niște mici nobili pe lângă cei din banda de pe Canaletto, cu numele luat de la un fost torent, devenit un mic canal de scurgere, urât mirositor, care traversa și acum zona cea mai săracă a așezării. Cei de pe Canaletto erau cu adevărat jegoși, subproletari și violenți. Cei din Fundătură nu puteau trece prin zona Canaletto fără să fie atacați și bătuți. La Început nu știam că eu eram din Fundătură, eram abia sosit, dar cei de pe Canaletto mă identificaseră deja drept dușman. Treceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-n șolduri, ia poziția amfora - să-i iasă dorsalii. Unii, mai lingăi, strigă: ești mare, mă! ești cât Casa Poporului! Fericit, Baronu’ sloboade o bășină enormă cu care îi împrăștie pe uscații veniți să-și arate pătrățelele de pe abdomen. - Guzgan jegos mai ești, Baroane, pișa-m-aș în gura ta! urlă Inspectorul intoxicat. - Bă, băăă, hai să vedeți o puicuță, le abate atenția Tinctură, agățat de geamul cu gratii groase, ruginite al sălii. Ca prin farmec toți uită de înjurături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cum se tâmpește, cum căpiază și cum se imbecilizează omenirea, domnule! Capete seci! Ciulamale! Minți de gherțomani! își confecționează Fratele o reintroducere dramatică, aducând cu sine un iz de clor și agitând cu frenezie o bucățică sfâșiată, dintr-o pagină jegoasă de jurnal. Uită-te, ca să râzi și tu, ce-am putut găsi aici, sub scară, la closetul comun al Bossului și al băieților veseli, de la "Foi de plăcintă & co"! Un articol de ziar. Un articol despre Georg Cantor. N-am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
constată și Buletin. Pe el să nu contați. A picat testarea! Pentru că e un bou, un animal josnic, un caltaboș fără vână-n el și fără antrenament suficient. Un pastramagiu pișăcios, un nemernic care se dă grande și un specimen jegos, sub orice nivel. Aia e...! Atunci, Îngerul se saltă ușor de pe scaun, învăluit în aceeași tăcere adâncă, merge în fața Crocodilului agitat și-i cuprinde mâinile, în propriile-i palme, într-o îmbrățișare blândă, taumaturgică. Imediat, parcă răsună un declic, iar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
trecut criza, am luat împreună fiecare carte din pachet, dar nu am mai găsit imaginea aceea ambiguă. Elisabeta e foarte tandră cu mine, lipicioasă aș spune, gata să-mi satisfacă orice capriciu, dacă aș avea capricii. Dar e atât de jegoasă și ochii ei injectați, de epileptică, mă sperie. Mi-a propus acum câteva seri să ne unim paturile. I-am spus să se potolească. Nu vreau să ajungem ca Mira și Altamira, care dorm împreună și se dezmiardă toată noaptea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dragoste de Brahms... Da, sîntem tot aici, facem anticameră la ușa unei fantome, probabil un psihopat care ne-ar putea trimite la muncă silnică dintr-un capriciu, o interpretare a cărei logică nu are nici o importanță. O ceată de băieți jegoși, Îmbrăcați mizerabil, imberbi, cu studiile nedesăvîrșite, chirciți În poala unui destin scîrbos, Încercînd vechiul truc al invizibilității, cu convingerea că omul e un animal bun, trebuie să fie un animal bun. Pe dracu’... Trebuie neapărat să văd ce-i acolo
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe lîngă gard, În jurul parcării. Găsim loc pe o bancă. Mă dădăcește, Îmi dă sfaturi, bazîndu-se pe lucrurile pe care le-a Înțeles din scrisori despre cum vine treaba asta cu umilințele pe care le Îndurăm din partea veteranilor, despre uniformele jegoase și mici, despre o mie de alte chestii de care m-am plîns. Toate sfaturile ei sînt din alt film. La un moment dat o aud cum spune că poate ar fi bine să vorbească cu locotenentul, să-i spună
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toată lumea, eu pățesc un acces de corectitudine. Așa că mă sui În primul tren, fără să-mi iau bilet. Mă gîndesc că mai rău decît să dau iar peste aceeași nășiță nu are ce să mi se Întîmple. Trenul e la fel de jegos și pute și e Întunecos, toți oamenii s-au adunat În două-trei compartimente să se Încălzească unii de la alții, prin urmare compartimentul gol e al meu; mă așez și după cîteva minute Încep să mă sting Încet, scîncind. CÎnd nășița
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar ceea ce nu e cenușiu e negru. Chiar și verdele uniformelor e ba negru, ba cenușiu. Un cenușiu pe cale să devină negru. Deși se poate ca măcar În privința uniformelor acest fenomen să nu fie psihologic. Ele sînt pur și simplu jegoase. Din ceața care nu e ceață se aud sunete ciudate și apar oameni noi, necunoscuți cu nume bizare... Porcescu, Cerbulescu sau cum mă-sa Îi cheamă. Viața Își rezervă dreptul de a fi cît de suprarealistă vrea ea. Alt personaj
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dar fără nicio obligație. Bătrânul în pufoaică bombănea ceva în barbă. Cică adevăratul vinovat!... Dar nu striga după ea! Nu striga HEI, MUIERE! ÎL VEZI P-ĂLA CARE FUGE? P-ĂLA TREBUIA SĂ-L IEI DE URECHE! HEI, MUIERE ÎMPUȚITĂ! JEGOASĂ! CU TINE VORBESC! MIȘCĂ-ȚI FUNDUL DUPĂ REPETENTUL ĂLA CARE A TULIT-O, N-AUZI? PUTOARE!... Ce mare lucru să scoți din sertar un cuțit de bucătărie?... Lucire metalică în lumina lunii pline, ca-n filmele polițiste... Dacă ziua de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prostie. Berinde își apropia fața de fața lui și îl cerceta cu un interes plin de sarcasm. Dar văd că te-a pus pe gânduri de-adevăratelea Moș Lache al nostru! Ei, hai! Chiar suntem un colectiv, toată banda asta jegoasă? Poți să crezi așa ceva? Acum devenise absolut clar, la următoarea oră de dirigenție avea să se ridice și să-i spună domnului Postolache că nu, nicidecum, prietenia nu poate fi o caracteristică a colectivului, nici chiar atunci când în discuție e
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
deja în fața procurorului, ci într-un al doilea autoturism, pe bancheta din spate, flancat de doi subofițeri. Și, detaliu nu lipsit de interes, el nu se mai înfățișa ca un vagabond, neras, cu părul vâlvoi și în veșminte ponosite și jegoase, duhnind de la o poștă, ci era bărbierit, tuns, îmbrăcat îngrijit. Ca să nu mai amintesc de figura și starea lui de spirit, care nu trădau un ins hăituit și disperat, ci unul calm, senin și sigur pe el. Nu privea și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Îi spuse de trei ori la rînd, dar degeaba: continua să fie Îngrozitor Gargajo ăsta; pînă cînd chiar el, hipersensibil cum era, Îi ghici intenția și se simți dezgustător și detestat, Își plecă ochii și rămase așa Întreaga după-amiază, mut, jegos și pocit. „Trebuie să fii complet lipsit de papile gustative În cerul gurii ca să nu-ți placă tocănița negresei mele!“, striga rotofeiul Romero În timp ce ieșeau cu toții grăbiți, Îndreptîndu-se spre automobile. Carlos, Bobby și Julius Îi așteptau de cîteva minute În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mâinile-n buzu nare pe străzi, închi puin du-și că pășește exact pe urmele lui Ferlinghetti și Kerouac. Me troul, faimosul The Bart, e de o deosebită eleganță el însuși. Câtă deo sebire față de mizerul metrou new-yorkez, care pare, jegos de uleiuri și funingine, un lugubru peisaj de utopie nega tivă! Suplu și alb ca laptele, Bart-ul trece pe sub ocean atât de lin, încât parcă tot tavanul lui devine treptat de sticlă și poți vedea prin el lu mina verde
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am revăzut“, și bărbatul de la vola nul mașinii s-a întins să-i deschidă portiera. Apoi spa țiul s-a-nchis în jurul mașinii dispărute cum ai închide o revistă de modă cu obiecte fotografiate impecabil. Au rămas blocurile ude și jegoase, găurile din asfalt, oamenii prost îmbrăcați și ară tând bol navi de la intersecție. Am uitat spre ce notariat sau judecătorie mă-ndrep tam, ce întabulare aveam de făcut, și-am rătăcit vreo jumătate de oră la-ntâm plare prin locurile acelea de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
teribila, monstruoasa, copleșitoarea Securitate urându-mi în fiecare seară: „Good night, sweet prince...“ Ciudat, în puținele dăți când o revăd în me morie, Irina nu-mi apare nici în casa ei plină de poze cu peisaje din Finlanda, nici în jegoasa garso nieră de la Apărătorii Patriei, nici în lumina de iarnă de la Ateneu, ci așa cum am văzut-o prima dată, pe când rătăceam amândoi pe străzile Cluju lui, aiurând pe teme literare și metafizice. O văd călcând strâmb în pantofii cu toc
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]