858 matches
-
în celulă, pe post de iscoade, Constantin Bogos și Cornel Pop, pe care Plapșa l-a simțit disperat și scârbit de ceea ce făcea. De altfel, Gheorghe Popescu l-a întrebat pe Pop de ce nu are fese, iar acesta a mințit jenat că avusese o furunculoză. A doua zi, victimele au fost duse la camera 4-spital, unde s-au reîntâlnit cu timișorenii Angelescu, Soare și Sebeșan, dar i-au găsit în cameră și pe cei care aveau să le devină agresori: Bogos
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Oare a scris În ziare că locuiește la La Rochelle? — Nu. Doar i-au anunțat sosirea. — Dimineață Îi era deja teamă de ceva, acasă și la cimitir. — Mă Întreb de ce vă privea pe furiș. — Cred că Înțeleg. Maigret zîmbi, oarecum jenat. — Jurnaliștii au făcut din mine un fel de confesor. Ar fi vrut să-mi mărturisească totul și să-mi ceară sfatul. Apoi a renunțat. Lecoeur se Încruntă. — Nu Înțeleg. — Bărbatul a Încercat să obțină o informație de la Hélène Lange, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
coastă. Coboară tonul, confidențial: — Doar acolo se face negoț cu chihlimbar. Deci te-ai dus într-un fel acasă? îl ia Rufus peste picior, ener vat de secretoșenia lui. Călărețul se cam fâstâcește: — Noi suntem celți de felul nostru, bâiguie jenat. Merg acum umăr lângă umăr. Pusio se grăbește să explice: — Bunicii mei s-au stabilit printre ubi. Nu știu cu ce se mănâncă felul ăsta, glumește instructorul. Ofuscat, tovarășul său îi aruncă o privire încărcată de reproș. — Ara Ubiorum! exclamă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el tandru de bărbie, iar fața i se apropie din ce în ce mai mult de a mea. Și în cele din urmă, acele buze perfecte sunt pe ale mele, și mă sărută, și aș intra în mai multe detalii dar sunt, sincer, ușor jenată. Adică, dacă vreți să știți, nu mi s-a mai întâmplat așa ceva până acum, nu a mai fost niciodată atât de lent, sau tandru, sau minunat. Și nu mă simt cum mă simțeam înainte. Nu vreau s-o fac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Apoi, toate hainele noastre se dau jos (și nici nu mă deranjează!) și-l privesc cum îmi face lucruri pe care nu mi le-a mai făcut cineva vreodată, iar după o vreme trebuie să închid ochii pentru că sunt chiar jenată. Puțin după asta, încetez să mai fiu jenată, pentru că simt cum mi se răspândește în tot corpul o senzție incredibilă. Apoi, îmi dau seama că se lasă pe spate, încă în mine, iar eu mă așez peste el și urlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nici nu mă deranjează!) și-l privesc cum îmi face lucruri pe care nu mi le-a mai făcut cineva vreodată, iar după o vreme trebuie să închid ochii pentru că sunt chiar jenată. Puțin după asta, încetez să mai fiu jenată, pentru că simt cum mi se răspândește în tot corpul o senzție incredibilă. Apoi, îmi dau seama că se lasă pe spate, încă în mine, iar eu mă așez peste el și urlu de se aude în toată casa. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de vibratoare, Doamne, doar ce-am avut un orgasm, și e și așa destul de greu să vorbești despre asta, ca să nu mai spun de vibratoare. Totuși, pentru asta o ador eu pe Geraldine. Ador faptul că nu se simte niciodată jenată, și singurul lucru pe care l-aș schimba totuși e egoismul ei. Știu că probabil e singura prietenă adevărată pe care am avut-o vreodată, dar mereu și mereu aduce discuția înapoi la ea, cât poate de repede. Oricum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
auzit pe cineva spunând la un moment dat că vorbește cu o englezoaică pe care a întâlnit-o pe internet sau ceva de genul ăsta. ― Păi, cred că asta-s eu, recunosc eu, și mă fac mică. ― De ce pari așa jenată? ― Sună așa de aiurea, să întâlnești pe cineva pe net. ― Nu, deloc. Noi, fetele singure, trebuie să privim oriunde există șanse. Dar spune, cum e? Trebuie să fiu sinceră cu tine, chiar sunt impresionată. Brad e pur și simplu perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
creadă că ne e milă de ea. Și nu ne e milă? zise Vera. E lucru știut că În China nu-ți dau ajutor de șomaj dacă ești concediat. — Eu voi da mai mult, spuse Bennie. Toată lumea protestă. Bennie adăugă jenat: — Păi, cam e vina mea că am ales-o. Nimeni nu se grăbi să-l contrazică, remarcă el, și atunci se simți umilit și respins, ceea ce-l tulbură profund. Dacă știm că o să fie dată afară, de ce nu semnăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
stătea pe marginea patului dublu rămas Întreg, dând cu pumnii În pernă și Înjurând. „Legea lui Murphy! A dracu’ lege a lui Murphy!“ Dacă e să meargă ceva prost, atunci sigur așa va fi. Îi revăzu fața Marlenei, cât de jenată era, cu un prosop prea mic Înfășurat În jurul trupului, Îndoită de spate, rugându-se de fiica ei să se Întoarcă În bungalow-ul lor și s-o aștepte. O oră mai târziu, Harry bău ultima gură din sticla de șampanie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de piatră. Ce noapte lungă Îi aștepta. Gândul Îi zbură la Harry. Ce-o fi făcând? Oare Își făcea griji pentru ea? Oare se gândea măcar la ea? Își imagină din nou chipul lui, nu cu o expresie pofticioasă sau jenată. Îi vedea expresia de pură uimire când se Întinsese prima dată lângă el În pat. Mâine, Își spuse ea, dar fără lumânări și fără plasă pentru țânțari de data asta. —Gândește-te că ești În tabără, Își consolă Marlena fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În câteva ore. Dar Pată Neagră nu făcea altceva decât să dea din cap. Nu putem. S-a dus cineva deja să vadă dacă nu cumva s-a Întors Walter? Îl știi, Walter, ghidul nostru. Pată Neagră avea un aer jenat pentru că urma să insinueze ceva ce nu era adevărat. — Cred că el nu mai venit. Podul căzut. Ghid... cred că ghidul căzut și el... Lui Bennie i se tăie respirația. Doamne! Nu! O, Dumnezeule! O, nu! Când Își recăpătă suflul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ar fi trebuit să se prefacă cum că nici n-a observat. Dar odată ce a Început să chicotească, nu s-a mai putut opri. Încă mai chicotea când el cobora scările. Data următoare când a venit, au fost amândoi prea jenați să pomenească ceva despre sâni sau despre mâna din pantaloni sau despre râsul ei. Au stat Împreună pe pat și abia dacă au zis ceva. S-au uitat la filme de animație pe calculator. Mama ei tot găsea motive să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
căci ținea cu mâinile tava și fu nevoit el să-i dea o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava și melonul. Filip luă farfurioara și începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
câteva mărunțișuri înăuntru. Știam că ai să vii. ̨ ți mulțumesc, spuse femeia simplu, privindu-l cu recunoștință. Vino cu mine, te rog! Filip o urmă fără să scoată o vorbă. Nu-i plăcea să i se mulțumească. Se simțea jenat și ridicol. Prefera să fie ignorat, ceea ce i se și întâmpla în meseria pe care tocmai o părăsise. De regulă oamenii îi mulțumeau, dar nu ca acum. Erau mulțumiri convenționale, din vârful buzelor, însoțite de un zâmbet absent, un rictus
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-i acolo?" Apoi un tril de pian și apoi o ocară care n-avea înțeles. Însoțit de Irina, am intrat într-un salonaș, și, la intrarea mea, am auzit cele patru uși ale camerei închizîndu-se în grabă. Am început conversația, jenat. Irina mă încuraja. "Nu te speria, așa e la noi!" Apoi, pe rând, au intrat, membrii familiei. Madame Lisa, cu o rochie beige cu trenă, cu evantail și coafată "Pompadour", cu obrazul de 60 de ani vopsit gros, mereu cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
căci ținea cu mâinile tava și fu nevoit el să-i dea o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava și melonul. Filip luă farfurioara și începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
câteva mărunțișuri înăuntru. Știam că ai să vii. ̨ ți mulțumesc, spuse femeia simplu, privindu-l cu recunoștință. Vino cu mine, te rog! Filip o urmă fără să scoată o vorbă. Nu-i plăcea să i se mulțumească. Se simțea jenat și ridicol. Prefera să fie ignorat, ceea ce i se și întâmpla în meseria pe care tocmai o părăsise. De regulă oamenii îi mulțumeau, dar nu ca acum. Erau mulțumiri convenționale, din vârful buzelor, însoțite de un zâmbet absent, un rictus
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
poate fi și el calculat. Pe lângă perversitate, ar trebui să-i acord geniu literar. Acest suav și arzător la mine... Dar... Am înțeles întotdeauna ce se petrece în jurul meu, în sufletele altora. Am ghicit, fără să vreau, intrigi bine ascunse - jenat, nemulțumit chiar că le-am descoperit. Uneori am înțeles mai înainte de cei doi nenorociți că între ei începe romanul banal și veșnic nou. Dar când am fost eu în joc - interesat prea tare și cu sufletul nesigur și tulbure - m-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spovedania ei. În timp ce așteptau autobuzul, Atena realiză, Înțelese de fapt, Tony Pavone era absent la toată vorbăria ei, chiar mai mult Încă, nici măcar nu se uita să-i ghicească culoarea ochilor. Destul de timidă, Îl Întrebă. „Te plictisesc, domnule inginer...?” Oarecum jenat, Tony Pavone o privi duios. „Nu, nu m-ai plictisit...Ba din contră, pot să reproduc tot ce mi-ai povestit ...!” minți el roșindu-se puțin. „Dar uite, a venit autobuzul, să ne urcăm...” Fiind oră de vârf În circulația
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu văd eu bine ori ai Încurcat borcanele.Șase sute lei pentru câteva păhărele de băutură? Imposibil, domnule.Pentru banii ăștia, eu muncesc o săptămână...! Spune te rog, ai găsit fraierii...? Totuși fi-i amabil, mai verifică nota de plată...” Evident jenat, aflat Într’o situație penibilă, ospătarul greșise.El trebuia să aducă la cunoștință consumatorilor noile majorări de prețuri la băuturile de import, n-o făcuse Însă, având teamă să nu piardă clienții.Încercă stângaci să ofere o explicație. „Aveți dreptate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să realizeze la adevărată valoare sentimentele lui. Puse la dispoziție eterna sticlă plină cu vin negru, personal făcând plinul paharelor. Apoi, cu zâmbetul ei promițător Îi căută din nou privirea celui care o discreditase În fața mulțimii, Însă Tony Pavone refuză jenat să-i acorde o singură privire.Vorbi, În timp ce umplea din nou paharul Șefului de Șantier „Domnule inginer, mi se pare mie ori sunteți cam indispus. Nu vă faceți probleme. Am dat dispoziție să fie pregătită comanda pentru Șeful dumitale. Dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ziua În curs, doi-trei beneficiari ce reclamau dispariția lucrătorilor de la locul de muncă plus o sumedenie de solicitanți cari doreau reparații la locuințele lor, iar pentru a-l conrupe Îi introduceau prin buzunare sume de bani deloc neglijabile dar vizibil jenat, Tony Pavone Îi restituia cu diplomație fără a jigni, se auzi strigat de Șeful Șantierului. „Lasă totul baltă...Vino urgent la mine...!” Contrariat, promise tuturor o Întoarcere rapidă și, hotărât să refuze orice altă intervenție venită de la vre’un beneficiar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ales acum când lucra la reglementarea gestionară a celui arestat. Îl dojeni totuși cu reproș. “Bine domnule Gică Popescu, ce gândești mata...? Te am respectat și te respect iar dacă nu mă Înșel, ți-ași putea fi copil...!!” Contabilul Șef, jenat, bolborosi ca pentru sine. “Ești frumoasă Atena. Imaginea chipului tău adeseori, Îmi dă un impuls metaforic În clipele mele de meditație...! Te rog scuzămă...! Hai spune, ce-i cu dosarul acesta...?” Atena păstrând discreție apsolută, incidentul trecu fără urmări neplăcute
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone profită de ocazie, la Început oarecum mai timid ca puțin mai târziu, cu pretenție alegând din grămadă mirosul care i se părea mai potrivit, Încercând s’o atragă și pe Atena să se delecteze gratis, Însă fata efectiv jenată,de fiecare dată refuza. Tot minunându-se de curățenia orașului, de vitrinele magazinelor luminate În cursul nopții, Tony Pavone fu de părere. „Dacă În Germania, țară ce a fost aproape total distrusă de război, putem afla o asemenea frumusețe ei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]