324 matches
-
englezească, insistând mereu asupra unui detaliu bleu, ca pată de culoare (batistă, cravată, cămașă), asortat cu albastrul ochilor. Să nu uităm Însă că, aproape de Începuturile dandysmului „istoric”, deci pe vremea lui Brummell, era de foarte bon ton să ai hainele jerpelite, iar dandy-i, În căutare de noi și noi sfidări, „ajunși - spune Barbey - la capătul impertinenței”, când nu se mai putea adăuga nimic În plus excentricității, aveau fantezia de a-și jerpeli veșmintele, frecându-le până ce stofa se rărea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
treabă, zise MM. Abia dacă ridicase un pic tonul, și au sărit cu toții. În câteva minute, ne-am adunat în jurul mesei cu picioare de capră, care se cam clătina, pe care Matthew o așezase în mijlocul sălii. Fiecare își scosese scenariul, jerpelit deja și plin de mâzgăleli, și și-l pusese în față, așa cum faci cu cărțile de imnuri, într-o biserică. E cam curent, nu-i așa? Zise Helen, trăgându-și un scaun pe locul din fața mea, la masă. Ei, salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în fața gazdei sale, un bărbat, ca și el, de treizeci de ani, cu o barbă scurtă, îngrijită, de musulman. Casa arăta ca toate celelalte de aici: o cutie rudimentară făcută din cărămizi de zgură, cu podelele acoperite cu carpete subțiri, jerpelite, cu un televizor, un aragaz și niște saltele pe care trebuia să doarmă o familie întreagă. Nu era orașul cu corturi la care se așteaptă în general vizitatorii internaționali când aud cuvintele „tabără de refugiați“. Era mai degrabă un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mea despre el, retrăind copilăria lui prin intermediul acestor cărți. Revăd camera mea de școlar de la Vira, trandafirii albaștri de pe tapet, fereastra deschisă care se reflectă În oglinda ovală de deasupra canapelei de piele, pe care șade unchiul, savurând o carte jerpelită. Un sentiment de siguranță, de confort, de căldură văratică Îmi cuprinde memoria. Solida realitate face din prezent o nălucă. Oglinda debordează de strălucire; un bondar a intrat În odaie și se lovește de tavan. Totul este așa cum trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Din acel bovindou am urmărit, câțiva ani mai târziu, când a izbucnit Revoluția, diversele Încleștări și am văzut primul mort din viața mea: era purtat pe o targă și din piciorul care-i atârna peste ea, un camarad cu Încălțări jerpelite se lupta să-i scoată cizma, În ciuda ghionturilor pe care le primea de la brancardieri - și toate acestea se petreceau Într-un mers destul de rapid. Dar pe vremea lecțiilor cu Mr. Burness, n-aveai ce să vezi În afară de beznă, de strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
locală a gureșelor păsări de vară și, peste râu, dincolo de copacii ritmici, vacarmul haotic și entuziast produs de tinerii satului care se scaldă, ca un fundal sonor de aplauze furtunoase. Capitolul 9 1 Am În față un dosar mare și jerpelit, legat În pânză neagră. În el sunt acte vechi, diplome, ciorne, jurnale, cărți de identitate, bilete scrise cu creionul și câteva tipărituri, care s-au aflat În păstrarea grijulie a mamei, la Praga, până la moartea ei, survenită acolo, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mici Hitleri. În mod similar, pot identifica o grădină Înflorită din Paris drept locul unde am remarcat În 1938 sau În 1939, o fetiță liniștită de vreo zece ani, cu o față albă și imobilă, arătând, cu hăinuțele ei mohorâte, jerpelite și nepotrivite pentru anotimpul respectiv, de parcă ar fi fugit dintr-un orfelinat (presupunerea mi-a fost confirmată mai târziu când am zărit cum este dusă de acolo de două călugărițe cu veșminte fâlfâitoare), care legase cu Îndemânare un fluture viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lor spune că chiar a fost în Mozambic, a condus o firmă acolo și angajații năpăstuiți au vrut să-l împuște. E furioasă mai ales de neputințele ei, boli, privațiuni, frustrări. În autobuz intră în discuție cu un bătrânel amărât, jerpelit. Schimbă între ei vorbe în doi peri. Îl alintă cu „boșorogule“. Mi-l prezintă: coleg de serviciu ieșit la pensie. Pe mine mă recomandă: coleg de liceu care vrea să iasă la pensie. Îi spusesem că nu mai suport nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știu eu ce povești cu Mașa și Sașa. Când, la o sărbătorire a numelui meu, un băiat, mai mare cu câțiva ani, mi-a adus în dar o cărțulie, Borna 327, ai mei au sărit în aer. Era o carte jerpelită, fără coperte, cu pagini mototolite sau chiar rupte. O găsise F., acel prieten, în podul casei lor și sperase că-mi face o surpriză. Titlul cărții era scris pe prima pagină de text, cu creion chimic, umezit, cu litere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din oboseli și pătimiri, ridicându-se abia atunci, chemată de buzele și răsuflarea orbului, spre lumina celor câtorva lumânări. Bastonul orbului, atârnat de o grindă deasupra tarabei, se legăna încet, nehotărât, părelnic, mișcat de șoptita cântare a bătrânului cu cărțulia jerpelită și a orbului cu muzicuța lui. Toiagul acela alb, lucind stins în zvâcnetele de lumină ale lumânărilor, părea că, atârnat de fir pogorât din cer, cadența în balansul lui dusul unei minuni, când Însuși Pescarul aruncase nada și chema sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
său, căci printr-o reacție instinctivă și felină făcu un salt Înapoi, iar ceea ce ar fi fost o lovitură mortală să se transforme Într-o simplă zgîrietură, care a făcut totuși să-i curgă foarte mult sînge, Îmbibîndu-i imediat pantalonii jerpeliți. Se bălăbăni vreo patru-cinci metri, dădu peste o piatră, căzu pe spate și scoase un răcnet de durere, dar cînd bucătarul se aruncă asupră-i, gata să-i dea lovitura de grație, se trezi deodată cu un pistol Încărcat Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
alergând speriat, gata să fie lovit de niște cai. Se mai vedea un vizitiu care trage de hățuri, cu gura deschisă. Nicu nu se mai văzuse niciodată în întregime într-o poză și era nemulțumit până la indignare. Arăta mic și jerpelit, iar frumosul lui chipiu roșu era, în fotografie, cenușiu. Și nu-și amintea să fi fost înspăimântat, cum îl arăta poza. Aproape că i venea să plângă de ciudă, în timp ce nea Cercel era plin de voie bună. Portarul îi luă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Vreau să fiu urât. Mi-aș dori să fiu și mai desfigurat, și mai respingător. Am să mă despoi de haine și am să le azvârl. Pe toate! Nu-mi mai trebuie niciun fel de eleganță. Am să umblu murdar, jerpelit, ca un vagabond. Îmi cumpăr un butoi și mă bag în el. Am să trăiesc, astfel, adevărata viață înțeleaptă, pe care a dus-o acel îndepărtat Diogene. Și n-o să-mi pară deloc rău, cu siguranță. Chiar dacă sunt cu totul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de-al tău s-a învrednicit să aibă vreo nouă mii de soții. Ăsta da bărbat! Dar tu, cu numai trei soții, nu văd cum mi-ai putea garanta libertatea. Hai, Ahmad, dacă tot ți-a căzut cu așa tronc jerpelita asta de șapcă, uite, fac un act de caritate și ți-o ofer cadou. Cunosc un rapper neamț care era îndrăgostit lulea de plante. În cele din urmă i-a căzut cu mare tronc un ananas, motiv pentru care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nimic. Habar n-aveam ce-i acela jurnal, dar mi-a trecut prin cap c-ar putea fi vorba despre o comoară, altfel de ce ar avea nea Onuț atâția prieteni devotați? Tata scoate de sub perna lui nea Onuț un caiet jerpelit și citește... "Colonelul Panin: jumătate om, jumătate animal. Jumătatea de animal e mai mare... Jumătatea mai mică, de om, e ticăloasă. Pute ca un veceu public. Nu se uită în ochii tăi. Nu lovește decât după ce este sigur că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se prinsese și de mine la gramatică, și reveniseră la pertu. Hopa... Tata, minimalizând ca și mine, în momentele în care încercam să fac dintr-o boacănă cât blocul una care nu se vede nici la microscop: "A, caiețelul acela jerpelit?"... Exact... Vorbise stilatul grav... Apoi tăcere. Și tot așa... Ne-ar interesa Jurnalul acela... Tata nu pierde ocazia să arate că are un arbore genealogic de excepție: "Înțeleg". Asta însemna că este un om foarte deștept, poate pătrunde în profunzimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dorea de fapt moartea Îl făcu să rămână din nou fără cuvinte. Își mișcă privirile neliniștit dintr-un loc În altul, de la harta de pe perete la micul raft de sub ceas, plin de cărți de strategie și istorie militară, cu copertele jerpelite. Într-un sfârșit, privirile Îi poposiră asupra celor doi soldați de pază. Unul se uita undeva peste el, fără să-i dea nici o atenție, concentrat să aibă privirile fixe și arma În poziția corectă. Celălalt Îl privea cu ochi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cîteva măsurători cu măciulia de la bățul moșului. La vreo cîțiva metri vede o umbră a iepurelui și se îndreaptă într-acolo ca să definitiveze curățarea piciorului. Nu departe însă, vede un lan de ciuperci. Am noroc, doar am călcat... Scoate pălăria jerpelită, se scarpină în cap, se uită roată și tot nu înțelege. Adică cum? Aria plină de ciuperci este puțin ascunsă și totuși n-a dat nimeni de ea. Ciudat. Bătrînul socotește că aceste ciuperci nu-i pot umple sacul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ori, dacă mă gîndesc bine. Hai, drăguțelor! — Da, În sala de licitație de pe Chancery Lane. — Lumea-i mică, zise celălalt, ațintindu-și asupră-i doi ochi blajini. — Obișnuiți să cumpărați cărți? Îl Întrebă Rowe și se uită la hainele cam jerpelite ale individului. — Cumpăr și vînd, răspunse acesta, ghicindu-i gîndul. SÎnt Îmbrăcat În haine de lucru. Știți, cărțile sînt pline de praf. — Vă interesează cărțile vechi? — Specialitatea mea e literatura horticolă. Mai ales arhitecții peisagiști din veacul al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tovarășului său, plecase În grabă. S-a Întors peste cîteva minute Împreună cu Încă un polițist. Au stat de vorbă Încet cîteva clipe. Unul se aplecă și căută În buzunarele bărbatului, unde găsi un plic murdar, un portofel și un buletin jerpelit. După ce au cercetat portofelul și-au făcut cîteva Însemnări despre obiectele găsite, polițiștii rămaseră pe loc lîngă mort, În așteptare. Mortul avea o față ofilită; vîrsta nu-i era ușor de stabilit - puțin peste cincizeci de ani, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de curaj, cu povara ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am fost prea tulburată ca să bag de seamă, dar așa era, zdrențuit și Însîngerat, cu picioarele goale, că-l priveai și te minunai, zău așa: stătea În fața mea fără pantofi, fără haină, n-avea altceva pe el decît niște pantaloni jerpeliți, care arătau de parcă nu-i dăduse jos de pe el tot timpul ce-l stătuse În Închisoare, și-o bluză ruptă-n spate, iar părul Încîlcit și răvășit, ca un cuib de pasăre, Îi cădea În ochi, iar barba care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
II-lea scruta mulțimea smulgându-și mustața cu un aer aferat. Cu perseverență și șerpuire insistentă, am reușit să ajung mai aproape de catafalc. De fapt cel mai de folos mi-au fost diverși indivizi în salopete muncitorești, dotați cu serviete jerpelite și șepci proletare tip Gheorghiu-Dej. Ipochimenii ăștia străpungeau talazurile de admiratori cu aerul încruntat al unui spărgător de gheață, șuierând amenințări printre dinți: dați-vă la o parte, mai sunt și oameni care muncesc în țara asta, nu doar gură-cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
când voiam să înhaț de guler borcanul de muștar și să-i propun să-mi vândă jumătate din afacere contra salariului meu de profesor debutant, întrunirea de business a fost spartă de un individ în salopetă muncitorească, dotat cu servietă jerpelită și șapcă proletară, care ne împrăștie ca pe niște popice, mârâind teribil de supărat: ia faceți loc, mai sunt și oameni care vor să muncească în țara asta, nu doar gură-cască! C XXV Deschise mail-ul. Erau două mesaje, unul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
E mândră de orașul ei. Traversăm Parcul Tăbăcăriei și, urmând linia trenulețului de vacanță, ne îndreptăm spre Mamaia. Malul mării e pustiu. Gheretele care vara umplu miile de burți cu mici, bere și gogoși sunt acum prada vântului puternic. Hotelurile jerpelite aduc și ele cu niște blocuri bucureștene vopsite ca de carnaval, înaintea alegerilor. Litoralul e deprimant și asta îmi face bine. Nisipul, altă dată galben, e plumburiu, valurile înalte par de păcură. Albi au rămas doar pescărușii, dar și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]