727 matches
-
care erau obligați toți membrii familiei trecuți de 18 ani. La aceasta se adaugă abuzurile nobililor și a angajaților domeniilor care aplicau pedepse dup bunul plac. Nu e de mirare că românii, supuși la un tratament neomenos, bătuți, închiși, desconsiderați, jigniți, umiliți, să-și fi luat lumea în cap, să caute locuri mai bune de așezare și de trai. „Valahii (românii), se arată într-un raport al sașilor din Bistrița către dicta Transilvaniei, s-au împrăștiat foarte mult, așa că sate întregi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ordonă ca până la 2 nov. toate obiectele să fie depuse la Iași, neconformarea celor prescrise având urmare destituirea mea din directoratul Muzeului. Prietenul Valaori, secretarul general al lui Duca, mă sfătui să caut a executa ordinul, ministrul său fiind foarte jignit a se fi luat măsuri militare fără preavizul său și hotărât a mă înlocui din direcția Muzeului. Din fericire, ministrul de Război cunoscând accesele de furie ale colegului său de la Culte, îmi înlesni transportul, iar generalul Burghele, secretarul ministrului, dete
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Polivanov, ministru de Război al Rusiei țariste, scria la 7 noiembrie 1916 raportul secret - divulgat de Soviete - prin care sfătuia încorporarea României; pe când d. Diamandy, ministrul nostru la Petrograd, vedea toate în roz; pe când d. Brătianu credea că nu trebuie jignită Rusia și, în loc să trimită Tezaurul nostru în Suedia, îl arunca în gura lupului; pe când viitorul Rusiei - spune d. Pătrășcanu - părea atât de seducător primului ministru român, încât socotea ca un act politic înțelept ca moștenitorul tronului României să se însoțească
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de nimeni în seamă, mașini parcate pe trotuare sau aiurea pe carosabil, râsete, urlete și înjurături debordate cu sfidare oriunde îi apucă pe acești detracați aruncați năprasnic de cine-știe-unde pe această lume. Am văzut oameni în vârstă și copii umiliți, jigniți și îmbrânciți pe stradă, în plină zi; am văzut oameni înjurați pentru neputința lor de a traversa strada pe cât de repede ar dori “măria-sa” șoferul; locuim alături de vecini care și-au transformat apartamentul în șantier de lucru, sfredelind, dărâmând
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
fără rezerve de tot ce înseamnă animalul sălbatic dintr-un om, peisajul acesta grotesc transformă noțiunea de junglă în ceva palpabil. În tot acest context, rareori câte un profesor! Cum, “de ce”? Dv nu ați auzit de profesori loviți, umiliți sau jigniți? Nu ați auzit de cariere distruse de “fecioare” care au dat profesori în judecată pentru pretinse infracțiuni sexuale? Le este atât de ușor să facă asta... De învățat carte este, însă, foarte greu! Nu ați auzit de profesori mutați la
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
de interese postate pe portalul declarațiilor de avere și de interese în perioada 2008 - 2012.” Interesant de reținut, dar nu inexplicabil, este faptul că nu se prezintă și o statistică cu privire la numărul de agenți de poliție, avocați, judecători sau procurori jigniți, umiliți, loviți sau uciși de indivizi „lezați” în nenumăratele lor drepturi, în timpul exercitării atribuțiilor specifice fiecăruia de aplicare a măsurilor legale. Cu referire, de exemplu, la agenții de poliție, întrucât aceștia sunt cei mai expuși, s-a întrebat cineva vreodată
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
un fum, scutură scrumul pe fereastră, apoi continuă: Nu spun că nu țin la dumneata, dom' Vlădeanu, dar... Există totuși niște... Uite: cînd Brîndușa mi-a spus să-i dau scris tot ce-am văzut la hotel, m-am simțit jignit. Am înțeles, ori am bănuit, că femeia asta vrea să salveze niște aparențe, dar asta nu însemna ca eu să-i joc cum vrea! "Tovarășa ingineră, i-am spus eu puțin ironic, gata s-o sictiresc, să nu uităm că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu-și aduce aminte. Cât de grav e rănit? — Nu destul de grav ca să primească o cameră separată, spuse Vianello, neîncercând deloc să-și ascundă dezaprobarea. — Ai putea fi puțin mai specific? Întrebă Brunetti cu un zâmbet. Vianello nu se simți jignit și răspunse: — Are un ochi Învinețit. Astăzi se va Înrăutăți. Cineva l-a pocnit bine. Și are o buză tăiată, câteva vânătăi pe brațe. — Asta-i tot? — Da, domnule. — Sunt de acord, nu pare nici pe departe ceva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe Archaeus. Dacă iei manuscriptul, oare el nu exista? Ba da. Ce era el? Un nimic, o posibilitate... Dar închipuește-ți cumcă-n mijlocul reprezentației un perete cade, un actor își rupe capul, unul își uită rolul... iată un arch [a]eus jignit și simți tu că-i jignit. De ce simți? Pentru că acel nimic e și-n tine, pentru că, insultat pe scenă, e insultat în tine. Și cu toate acestea el putea să rămâie mii de ani în saltar și corpul lui de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
frate, două!", spuse cu ochi sclipitori Tăsică. "Ăia nici n-a apucat parohu' să dășchiză gura, că ei a și sărit cu banu'. Cinci sute dă euroi, soto!" "Hai, să-nlemnești! Pă bune, nene?" Păi, io vorbesc prostii!?", se dădu jignit amicul. Cinci sute în hârtii d-alea verzile. Noi-nouțe, cred că le avea și la serie. Și după aia face: "Părinte, dacă mai trebuie ceva, mai vorbim după slujbă". Da' părintele, uns, nene, a zâmbit așa, cu un fățeag d-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-mă dacă nu cumva am exagerat. Mi-au trecut rapid când Milena coborî din amfiteatru la secretariat, gândindu-se că poate o să reușească ea s-o mai liniștească. Dar ți-ai găsit! De cum a văzut-o, Săvuleasca s-a dat jignită că poftim cine îi poartă ei de grijă. După care a făcut-o în toate felurile gâscă frigidă și vacă idealistă fiind cele mai suave dintre gratulări. Pe celelalte nu le pot consemna. Ziua următoare am pornit o nouă haiducie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu cheia, dă-o dracu'! Mi-aduc aminte perfect." " Da' nu-ți aduci aminte că, după aseară, bănuitor și ofticos cum ești, az-dimineață, dă la prima oră, mi-ai zis să-ți dau cheia d-aci?", făcu triumfătoare și totodată jignită secretara. "Ba da", făcu tânărul manager, evitându-i privirea acuzatoare. Deschise sertarul de la birou și zări cheia așezată cu grijă în colțul din dreapta. Oftă încruntat. "E acolo, nu?", făcu Monica, trecând imediat la contraofensivă. "Da-i mai ușor să-ți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu sânge rece. ă Să știi că poți, Porfiri. și că ai. și asta este ceea ce te deosebește pe tine de stimatul nostru prokuror. Pentru o clipă, se citi încordare în ochii lui Porfiri, care nu știa dacă se arate jignit sau intrigat. ă Greșești. Nu ai dreptate deloc. O fac pentru glorie. Sunt la fel de ambițios precum prokuror-ul. Nici acum nu se uita la Nicodim Fomici, ca și cum se temea că ar fi găsit confirmarea în privirea celuilalt. § Funcționarul șef Zamiotov îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spuse ea în timp ce câteva pete roșii își făcură apariția pe gâtul său. Deși știa că trebuie să-l confrunte, nu putea face față privirii lui. ă Ce vă era Stepan Sergheievici Goriancikov? întrebă Porfiri brusc. ă Un chiriaș, protesta eu jignită, apoi adăugă: El locuia în casa mea. ă și Boria? ă Administratorul meu. ă Nimic mai mult? ă Ce insinuați? ă Că se certau din cauza dumitale. ă Vă înșelați. Răspunsul său era mai calm decât se așteptase. Porfiri Petrovici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să Înghit nici măcar o lingură. Francezii de jos continuau să gătească diferite sorturi de excremente și mă Înnebuneau cu duhoarea. - Cum e posibil ca niște oameni drăguți, cumsecade, agreabili, civilizați să gătească - și să mănânce! - asemenea Împuțiciuni! - S‑ar simți jigniți dacă le‑aș cere să Închidă ferestrele, mi‑a replicat Rosamund. Dar nu crezi că ar trebui să te examineze un doctor? E un doctor francez pe strada asta. I‑am văzut de zeci de ori plăcuța. Stăteam pe terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
loc de rochie, îl prinse de guler și aproape că-l purtă pe sus până la masa unde își aveau locul. Îl trânti pe scaun și începu să dea din gura strident rujată, croindu-l, când și când, peste ceafă. Profund jignită, Sanda se retrase și încremeni pe un scaun, ca și cum acela ar fi fost singurul loc în care îi era permis să stea. Luana se albi de mila ei. O mânie cruntă îi încleștă mâinile pe scândura de gard și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
râse Nuța, încântată de "glumița" pe care o făcuse, dar nevasta lui e grasă și plină de bube. Mi-a spus că te place și m-a rugat să-ți vorbesc despre el. Nu vrei să vă aranjez o întâlnire? Jignită că o credea capabilă să se preteze la un astfel de gest, fata voi să-i spună, de la obraz, cât era de josnică dar se abținu. Având-o mereu prezentă în coasta ei, Luana trebuia să păstreze o cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
incapabil să depășească momentul. Luana nu putea face asta. Nu-i putea închide, încă o dată, drumul către ea. Când Radu i-a spus că face burtă și că e cazul să se apuce de gimnastică, doamna Noia s-a simțit jignită. S-a apucat de exerciții, asudând din greu la fiecare mișcare. După o lună, se simți rău. Medicul de familie o trimise la ginecolog. Urcată, din nou, pe masa înfricoșătoare, Luana crezu că moare de frică. Controlul i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mult mai tari decât divanul meu, a răspuns ironic Giuliano, stârnind însă mai puține hohote. Se înțelegea că locuința lui Giuliano, deloc dragă verzilor, le era impusă de stăpân. Flaviano, neîngăduindu-și să-l contrazică pe senator, dar simțindu-se jignit, și-a vărsat mânia pe alții. - Cine este cucuveaua aia îmbrăcată ca un coate-goale? a întrebat el arătând spre Calinic. Prilej să-mi fac un dușman și la Bizanț, căci n-am izbutit să-mi țin gura: - Unul care trudește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a spus. Nu mai avea mult până să-l apuce toate pandaliile, i se vedea asta în privire și în tremurul buzelor. - Dar regele tău? Am profitat pe loc de culoarul acela de fugă. Am făcut pe supăratul și pe jignitul și i-am întors-o: - Regele are toată credința și dragostea mea, altceva nu-i sunt dator. Discuția asta am mai avut-o, dacă-mi amintesc, și chiar de mai multe ori. S-a apropiat de masă și a măturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai retrăiesc toată povestea. Păi, înțeleg de ce n-ai vrut să vorbești despre căsnicia ta, însă... Darcey! Ar fi trebuit să-mi spui și mie ceva! Sunt prietena ta, ce Dumnezeu! Nu-i nevoie să-mi ascunzi lucrurile astea. Anna părea jignită. — Nu m-am putut abține, răspunse Darcey. Prima oară când ai adus vorba de el, ai zis că e drăguț sau ceva de genul ăsta - n-am putut să-ți povestesc toate astea. A fost o prostie. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sec. Știu, știu, mie... Mă știi tu. Nu-mi prea place să vorbesc despre mine. N-are nimic, te înțeleg. Însă Anna știa că ea, una, nu ar fi păstrat un secret atât de important. Și se simțea încă puțin jignită că Darcey nu putuse să aibă încredere în ea. — Te rog, nu mă înțelege greșit, Darcey, adăugă ea. Dar e șeful tău. A fost și soțul tău. Chestia asta nu te deranjează? Și nimeni de la InvestorCorp nu mai știe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tot pe mine - m-a întrebat de ce nu am încredere în el. Eu i-am răspuns că era bărbat, nu-i așa?, iar un bărbat, prin natura lucrurilor, nu e demn de încredere. —O, Doamne, oftă Anna. A fost foarte jignit. Acum îmi dau seama de asta, bineînțeles, dar atunci nu înțelegeam. Și pentru că n-am avut curajul să-i povestesc despre Aidan și Nieve și să-i explic astfel de ce eram atât de geloasă, lucrurile între noi s-au stricat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
într-o zi? —Sigur, zise ea expeditiv. Dar mai avem încă o groază de timp. Nu vreau să te deprim chiar de ziua ta, dar ai treizeci și patru de ani. De la o vârstă, e mai greu. Ea îi aruncă o privire jignită. — Ce vrei să spui? Că sunt bătrână și trecută? Sigur că nu, o asigură el. Știi că nu asta cred despre tine. Dar dacă vrei într-adevăr copii, acum e momentul să ne gândim la asta. Nieve tăcu. Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Câteodată am impresia că nu îți dai foarte bine seama cât de importantă e slujba mea. Am apărut și în BusinessWeek săptămâna asta, să știi. —Scuză-mă, îmi pare rău, zise el repede. Așa știam că se spune. Tot sunt jignită. —Vino-ți în fire. Se ridică. Mă duc să pun carnea pe grătar. Intră în bucătărie și se întoarse cu bucățile de carne, îndreptându-se spre grătar. Nieve îl privi o clipă și apoi trecu prin grădină, oprindu-se lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]