509 matches
-
trimestru de licean - rămăsesem corijent la chimie și, la toate materiile, În afară de sport, unde aveam opt, obținusem medii de cinci - tata a făcut Încercări repetate și Încăpățânate ca să mă impulsioneze la Învățătură. Printre altele, Îmi spunea Întruna că eram o jigodie nerecunoscătoare, un tembel nesimțitor care Își bate joc de condițiile formidabile care i se ofereau de-a gata. Câți copii din țara asta aveau la dispoziție, numai pentru ei, câte un apartament cu trei camere, Înzestrat cu tot confortul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care are doar colți de sfâșiat destine și nu se știe deocamdată precis câte mâini de apucat are). A început să se miște, în pofida unor spurcăciuni vândute criminalilor de la putere, cum ar fi acel insipid poet numit C. Ecrivain, o jigodie ordinară, care a reușit prin unele producții „literare”, storcite din „Cenaclul” său, să stârnească mânia legitimă a patrioților români aflați în diaspora. Dacă vreți să vedeți, ce le-a putut făta mintea cu privire la România, vă promit ca în una din
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
reproduc aici în acest jurnal, unele mostre din aceste „poezii” despre România. Dar în pofida tuturor, până la urmă, soții Ceaușescu au fost înmormântați creștinește în cimitirul Ghencea. În luna noiembrie, s-a lansat în România Autobiografia lui Ceaușescu de Andrei Ujică. Jigodiile, așa zis literare, au început să se agite și pretinzând că filmul stârnește confuzie printre intelectualii (mai ales, printre cei de rahat cu prune) români din România. Unii îl văd, ca pe un elogiu adus lui Ceaușescu și sunt de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
se însenină, zâmbi. „Da, să se care. Departe, cât mai departe. În sânul lui Avraam. Îi oferim o șansă și purificăm colonia.“ Scandau, acum, pe rând, aplecându-se, tandri, excitați, peste dosarul vecinului: „Ji, jig, jigo. Să plece. Să plece jigodia“. Cor mic, în surdină. Capul mesei lovi cu unghia în sticla mesei. Se făcu liniște. „Da, să ne părăsească Beleaua, cu bolile și ideile sale bolnave. Să-i dăm șansa. Vot de blam cu avertisment. Avertisment de eliberarea locului.“ Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
interceptare, în rama ușii. Nimeni nu-l văzuse încă, transpira, inima se zbătea, vinovată, picioarele se muiaseră, brațele atârnau, mutra speriată nu îi tulburase pe judecători. Lucrau de zor, se auzea, din nou, murmurul vocilor, surdina refrenului voios. „Jigo, jig, jigodia. Jigo Jigo, s-o întinzi.“ Foile foșneau, sucite răsucite, refrenul susura, ațâțat. Străinul rămăsese țintuit, cu scaun cu tot, în rama ușii. Il priveau acum cu toții, disprețuitor, stăruitor, plictisiți,neobosiți. Ba da, ba da, obosiți! Dintr-odată și-au șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cap. Doar că Tim se desparte de mine și e un mare șoc. — Încă mai poți să mă suni oricând vrei să vorbim. Mulțumesc, spun, deși habar n-am pentru ce mulțumesc. —Și, Katie? — Da? — Ai grijă de tine. —Mmmm. Jigodia. Capitolul 11tc " Capitolul 11" —Doamne, Katie, ești atât de imatură. Uite, dă-mi cu asta pe spate, te rog. Debbie se întoarce pe burtă când îmi pun în palmă loțiune de bronzat urât mirositoare. O întind pe spatele ei bronzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că mai punem și noi umăru’, la o adică! Mi-a zis și fârțângăul de Matei, legătura dumitale, nu e prost, chiar dacă Încă are caș la gură, cum zice poporul, locotenentul Matei Îmi zice: toarășu’ colonel, da’ de ce-l lucrează jigodiile astea pă academicianu’ nostru? Noi te susținem și crez că nu mi-o iei În nume de rău că ți le spui de-a dreptu’, din prietenie, dacă Îmi permiți, toarășu’ academician! — ...E reconfortant pentru mine să știu că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de măsuri, știe elce plan, da’ să vină pe loc, nu când se trezește din mahmureală! Și nu-l poate da nici afară din secție, pentru că nu a dibuit Încă cine sunt mai sfinții care i-au vârât În secție jigodia asta. Dar o să-l facă să-și rupă gâtul singur, azi, cu dosarul transfugului: trebuie numai să fie cu ochii pe el, să nu-i compromită lucrarea. — De săptămâna trecută, planul de măsuri trebuia să fie pe masa mea! Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu mapa! Se duce de râpă instituția asta dacă eu, decorat de cinci ori, de la Teohari Georgescu la Tovarășul, În persoană, am ajuns să raportez la un spălat pe creieri ca tine! De ce nu te-ai dus tu pe teren, jigodie?! Ca atunci când a aterizat obiectivul și te-ai dat mare cu dosarele mele! Ai uitat că la Început Îmi mâncai din palmă? Crezi că nu mai am spate și Îmi dați voi un picior În cur când vi se scoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
secretar eficient de mai bine de opt ani la ordinele directe ale guvernatorului, își permise luxul de a-și arăta nemulțumirea: — Militarilor n-o să le placă, Excelență... A ucis un căpitan... — îl disprețuiau pe căpitanul Kaleb-el-Fasi, îi aminti. Era o jigodie... Căută o altă Davidoff și o aprinse lent. — Ca și sergentul El-Haideri... Numai oameni de teapa lor pot ține în frâu adunătura din Adoras... Acum va trebui s-o facă locotenentul Razman... — Razman? se miră El-Mojkri. L-ați detașat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o lună și jumătate cât a stat acolo, n-a văzut un leuț chior, și patronul o ținea una și bună că merge-n pierdere și nu-și permite, are puțini clienți și n-are de unde să plătească bucătăresele... Ce jigodie! Pentru cine găteau ele atunci zi-lumină? Clienții, deh, și el că să fie mulțumite că le asigură mâncarea, care și aia costă... A încercat și pe la câteva buticuri, vânzătoare, și ca un făcut și un blestem, mereu a ieșit lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
însă și-n intimitate același mod de adresare, care să-i pună la adăpost de bârfele sângeroase ale colegilor, care doar să fi mirosit ceva și și-ar fi aprins paie-n cap, domnu’ Ogrinjan, nu-mi spune mie de jigodiile astea, mă rog, se cunoșteau de șapte ani totuși, de când el venise în școală și o găsise aici, deși ea vorbea de alt fel de cunoaștere, una totală, atotcuprinzătoare, hi-hi-hi, să ne încuiem pe dinăuntru să nu ne violeze cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
agitat e dulăul, n-ar fi mare lucru să-i înfigă colții în ureche... Ce dracului! Tipul, cocoșat, sub dulău... Să vezi și să nu crezi. Uite-l. chiar el, Emil Milică Teodorescu, colegul lui de ocnă grea prin oficii. Jigodia care a plecat astă-toamnă și l-a părăsit fără o vorbă de rămas-bun și n-a mai dat nici un semn, de-ai zis că l-a-nghițit pământul, umblând prin lume să-și recupereze nevasta de la amanții ăia mulți care i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se mai oprește din lătrat, gata să-l trântească și să fugă cu el târâș ca să dea iama prin lume. — Care dracu’ dai? îngăimă Milică. Ghemuit după tarabă, Rafael striga vesel, ca și cum i-ar fi dat o veste bună: Băi, jigodie! Javră ordinară! Nu mai conta cui i se adresa. Câinelui sau lui Milică, fiindcă acesta nu-i recunoscu glasul. Ba poate nici nu-l auzi. Se calmase de-acum. Nu-i mai păsa de indiferent ce ar spune oricine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
draci. Rafael nu putea fi de acord în ruptul capului, de ce să dea ei în Mărgărit? La care sobolul bătrân nu mai prididea să se mire că a văzut și el, în sfârșit, pe cineva care să pună curu’ pentru jigodia asta de Mărgărit, iar Mărgărit n-avea nimic de spus de chestia asta. Doar că se uita a milă la halbele goale și lungea gâtul spre sobolul bătrân. Să-i dea bani pentru încă un rând, da, și acesta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cum fac foamea, claie peste grămadă, acolo-n garsoniera ei... Ce ne pasă nouă, dragostea mea, ce rahat mănâncă lumea? Ba uite că pe Mirela o roade și ai văzut-o că de atunci n-a mai dat pe aici jigodia aia de Geta? Și Rafael că ce interes ar avea la noi, ea ori altcineva? Suntem ca și morți, de lipiți ce suntem. Suntem ca și cum n-am fi. De neamurile tale, ce să mai zic? În ăștia doi ani, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pace, când Își puse jos paharul și zise: — A fost mâna Lindei, nu? Tipul Îmi știa și numele, tot. Știa chiar și de când lucrez la sală. Nu suntem siguri de asta. — Ea a fost, spuse și mai bău puțin ceai. Jigodia! — Știi cu cât te vor amenda? Scutură din cap că nu. — A zis că o să se uite prin registrele contabile și o să verifice mai Întâi cât am câștigat aici. — Ei, n-ar trebui să se fi strâns o sumă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o să se uite prin registrele contabile și o să verifice mai Întâi cât am câștigat aici. — Ei, n-ar trebui să se fi strâns o sumă prea mare, i-am spus eu Încurajator. O să scapi ușor. Dar Lesley gândea oarecum diferit. — Jigodia geloasă! exclamă ea. E de plâns, dacă e să mă Întrebi pe mine. Doar pentru că e puțin cam... Are treizeci și doi de ani, Lesley, i-am spus eu, vrând s-o aduc cu picioarele pe pământ. În schimb, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sugeră Rachel, cam fără tragere de inimă. Ne-am gândit și la posibilitatea asta. — Tu n-ai auzit nimic de genul ăsta, nu, Lou? am Întrebat eu. Ea scutură din cap. — Cu toate astea, nu e exclus. Știm cu toții ce jigodie era, scuzată fie-mi sinceritatea. Ce zi superbă, nu? Își lăsă puloverul să cadă de pe umeri, pentru ca soarele să-i Încălzească În voie. Îmi dați o țigară? am Întrebat eu, cedând În cele din urmă. Nici măcar nu-mi prea place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să-mi dai indicații. Lesley era În picioare și-și Înfipsese mâinile În șolduri. — Nu e, răspunse ea tăios. Și nu vorbi cu mine pe tonul ăsta. — Minți! urlă Naomi furioasă. Pun pariu vrei să-l ții doar pentru tine, jigodie schiloadă ce ești! Lesley o privi de sus. Era mult mai Înaltă decât Naomi, iar asta spori efectul atitudinii ei. — Oricine ar părea slabănog În comparație cu tine, Îi aruncă ea. Eram impresionată, căci nu mă așteptasem de la Lesley nici măcar la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cea mai vagă idee ce le place bărbaților, așa-i? replică ea. Sunt foarte fericită că fundul meu nu e plat ca o scândură! — Știu doar că nu le plac târfele! strigă Lesley, coborându-se iute la un limbaj vulgar. — Jigodie nenorocită... — Bătaie Între gagici! i-am spus lui Rachel entuziasmată. Naomi sărise pe lângă colțul cabinei, În direcția ușii, probabil ca s-o târască pe Lesley de păr până afară și să-i tragă o ciomăgeală zdravănă. Din păcate, chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
probabil că era complimentul suprem. — E o amică de-a mea, știi? Vocea a Început să-i sune aproape normal. În vreme ce-mi spărgeam capul să găsesc o Întrebare pe care să n-o considere indiscretă, ea a zis: — Jigodia aia se ține după el, nu? — Adică, după Derek? am Întrebat eu. — Da’ de cine mama dracului crezi că vorbesc? Nu-și revenise complet după criza de furie de mai Înainte. Pe moment, am decis să fiu Îngăduitoare, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
arestați la o demonstrație și Închiși Împreună. Îți zic, mai că mi-am pierdut mințile. Era o celulă din alea galbene, o nuanță strălucitoare, pricepi? Te dor ochii după o vreme. Și nu eram decât eu și Jeff Înăuntru. Mica jigodie scheunătoare, nu-i mai tăcea gura. Aproape că i-am plătit-o cu aceeași monedă. Pegg se uită o clipă la chipul meu fără expresie. — Nu știi la ce mă refer, nu? A dat cuiva În cap cu o pancartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Într-un final. — Cine? a cerut Pegg lămuriri, fiind nedumerit o clipă. Ah, vrei să zici tipul pe care l-a aranjat Jeff? Da, e bine. Pentru un tâmpit de muncitor marxist, adică. Mai mâncă niște chipsuri. — Jeff e o jigodie, asta-i drept, dar să nu exagerăm. Adică, n-ar omorî pe nimeni! 21 — Nu știu ce să mă fac, spunea Janey profund deznădăjduită. Proprietarul jură că a Încercat totul. A pus trei feluri de otravă, dar se pare că le hăpăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-i Închid gura. Am strigat la ea, dar nu s-a oprit. Adusese cu ea o ganteră și-o pusese pe polița de deasupra chiuvetei. Stătea chiar În fața mea, fluturându-și degetul pe sub nasul meu, iar când m-a făcut „jigodie neagră și tâmpită“, am explodat. Am Înșfăcat pur și simplu gantera și-am lovit-o În cap, fără să mă gândesc. Rachel a făcut o pauză, apoi spuse: Liniștea care a urmat era minunată. Mă holbam la ea, amuțită complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]