485 matches
-
dureri de cap care-l obligă să se culce devreme. 43. N-am mai visat nimic. Asta e tot. Tot? Cerul e blând azi. 44. Dimineață mohorâtă din septembrie 1937. Cerul e acoperit de o pâclă care seamănă cu fânul jilav. Copiii de pe Delături, care nu s-au dus cu vitele pe Calea Secii, au ieșit în uliță și se zgâiesc la mașina care așteaptă la poarta noastră. Șoferul claxonează. Trebuie să mă grăbesc. "Unchiul George", mătușa Terica și verișoara Norița
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să aprindă lumina, dar aproape sigur că nici aici nu era lumină; Înainta și uite că și aici erau o mulțime de ferestre, aici oamenii nu erau albi, peste tot erau rufe Întinse la uscat și mirosea mereu a rufe jilave și a săpun, sărmana Frau Proserpina, să vorbești germana și să trăiești aici, dar e destul de rea și nu mai vreau să mă lovească peste degete cînd greșesc, Înainta, Julius trecea pe lîngă ferestrele de la odăile astea mai sărăcăcioase, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să ne ucidă... Copilăria, numai cânt și-avânt s-a frânt în centrul unui secol luciferic, românii, fără dreptul la cuvânt, împinși sub talpa iadului, în întuneric!.. împrăștiați de fiare și furtuni n-am mai știut unii de alții... Ce jilavi, Doamne, sunt înalții pereți ai infernalelor genuni!... Jilava, 1956 Să-ntâmpinăm ceasu-Învierii Bat clopotele de se sfarmă în Țara lui Ștefan cel Mare și Sfânt, iadul roșu se întinde pe ntregul Pământ, suntem într-o continuă alarmă... Din Carpați, Nistru
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
vătuit ca într-un film mut. Apoi l-am văzut cum ține ceva în mâini cu grijă și a fost ca și cum privirea mea ar fi parcurs o distanță imensă și în sfârșit am văzut că- mi oferea un copil murdar, jilav, cu părul foarte negru, care nu spunea nimic, era tăcut, și m-am speriat, dar am făcut efortul supraomenesc să mișc globii oculari încă o dată și m-am uitat la fața doctorului și zâmbea, era fericit și făcea un semn
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
de relație, plăcerea se putea preface în durere și toate senzațiile deveneau posibile, indiferent de natura stimulilor. Nu se așteptase ca erorile de interpretare să fie atât de flagrante. Deodată, simți că buzele îi sunt atinse de ceva moale și jilav. Un glas îi șopti: - Sunt iubit! Grosvenor respinse ideea. Nu, nu "iubit"! Avu impresia că, încă o dată, creierul lui încearcă să interpreteze impulsurile unui sistem nervos ale cărui reacții erau cu totul diferite de acelea ale unui om. Înlocui "sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
era mai mult decât un simplu ipohondru. Era de-a dreptul monstruos. Pe maior îl copleșea existența care și-o construise, cu un orizont baricadat de bucurii urâte. Ceva ca o încăpere fără lumină și fără orificii de aerisire, ceva jilav și alunecos unde se târăsc jivine mărunte cu trup de gelatină și picioare multe... Ajunse în sfârșit la ultima rubrică "idei" unde Popa își propunea să sesizeze cutare sau cutare for în legătură cu o chestiune oarecare. De pildă, nota la 21
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cafenea. \ Crezi că are să vină diseară ? \ Ei! spune celălalt, de unde să știu eu ce are el în cap ! Dar cunoașteți ora lui obișnuită ? \ Da, dar nu este foarte important. Vreau doar să-i prezint un prieten. Chelnerul își ștergea mâinile jilave de partea dinainte a șorțului. Domnul se ocupă și el de afaceri ? \ Da, spune Cottard. Piticul trase zgomotos aer pe nas: \ Atunci, veniți iar diseară. Am să trimit băiatul până la el. Ieșind, Rambert întreabă despre ce fel de afaceri era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vâlvă și pe care aștept de mult timp s-o văd. Ne uităm mâine la anunțurile cu oferte de serviciu. — Sunt așa mândră c-ai să lucrezi în sfârșit, spuse emoționată doamna Reilly și-și sărută fiul undeva pe mustața jilavă. * „Ian te uită la baba asta“ își zise în sinea lui Jones, când o hurducătură a autobuzului îl aruncă peste femeia care stătea alături de el. „Crede că dacă-s de culoare am s-o violez. E gata să s-arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
descoperit el Vaticanul În 1936: „Un asemenea staul nu e Îndeajuns de mare pentru pășunatul tuturor oilor. La Vatican, aflăm prin trup ce poate să Însemne oceanul sufletelor“. Delphine și cu mine plonjaserăm Într-un ocean de trupuri asudate și jilave. Gărzile ne Împiedicau să facem cale-ntoarsă. Parcursul era obligatoriu! Nu se glumea cu serviciul de ordine de la Cetatea Vaticanului. Lui Michelangelo Îi trebuiseră opt ani ca să picteze Judecata de Apoi. Puteam și noi să avem răbdare un ceas-două În niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu zic nimic. Frati-miu, după ce a ieșit tovară-șu lui, a făcut rejudecarea dosarului, n-am știut de asta. Nu știam eu ce face. Eu nici nu le prea am cu scrisul. El a făcut rejudecarea, l-a adus la jilava, m-a adus și pe mine de la craiova. Am intrat-am ieșit de la instanță-am ajuns la craiova-m-a prins meseveul din urmă. Mă interesam, dar nu vroia să-mi spună nimeni nimic. E rechizitoriul că e crimă sadică. Că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dat în cercul înșelăciunii. Apoi spre Saturn au plecat vântul, lăstunii. [1931] * SEPTEMVRIE Prin ceasul verde-al pădurii otrăvuri uitate adie. Cresc lângă ochiuri ciudate brînduși cu viață târzie. Cântecul vechi înc-o dată vrea șipotul să și-1 învețe. În jilavul mușchi mi se-mbie păreri șterse de tinerețe. Mari turme cu clopote vin prin amurgul gorunilor sferici în codru stârnind ca un zvon de trecute pierdute biserici. Înalt unicorn fără glas s-a oprit spre-asfințit să asculte. Subt bolțile-adînci mă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sângele. Am sărit drept în picioare, dând din mâini, și am luat-o la goană spre curte, speriind gâștele și găinile. Tăunii s-au ținut după mine o bună parte de drum, după care s-au întors în umbra lor jilavă în care trăiau. Cei care văzuseră scena râdeau acum de mine. Printre ei și Rotari, care avea în mână un fagure din care picura miere. După câtva timp a venit în odaia mea cu o sticluță în mână. - Pune-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
avut cea dintâi bănuială despre conjurația ce se punea la cale. În vreme ce soldații se îngrijeau de adăpostirea cailor, ne-am făcut intrarea. Era o singură sală mare, cu podeaua de pământ presărată cu paie, ca s-o facă mai puțin jilavă. În mijloc ardea un foc într-o vatră înaltă de piatră; scotea fum, nu glumă, astfel că de la umeri în sus eram învăluiți în ceață. Pe lângă perete erau câteva mese și bănci grosolane; în afara focului, localul era luminat și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cei trei. Am coborât o a treia scară, foarte abruptă, ajutați să înaintăm în beznă de o vagă lumină venită parcă tocmai din fundul pământului. Auzeam valurile spărgându-se zgomotos de stânci. Ne-am trezit într-o grotă cu podeaua jilavă și nisipoasă, în care răsfrângerea razelor pe apă lumina un străvechi templu transformat în altar. Grilajul masiv și ruginit care despărțea grota de mare era dat de perete. I-am făcut semn camaradului meu să se oprească și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unde să fi murit cineva, într-un fel eram curios cum o să fie, însă pe amândouă brațele mi se făcuse pielea de găină. Dinăuntru, încăperea părea mare, cel puțin de două ori mai mare decât văzută de-afară, aerul era jilav și mirosea a mucegai, la început n-am prea văzut nimic, doar prin ușă pătrundea o geană de lumină, iar eu stăteam chiar în ușă, acoperind-o pe jumătate, dar când Zsolt a smuls prelata veche de la geam, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pot abține râsul. Foarte bun plan. — Hai, bagă viteză, Brown Rabbit. Mă sărută și țâșnesc peste peluză, ascunzându-mă după un rododendron uriaș. Mă strecor prin partea laterală a grădinii, prin spatele tufișurilor, încercând să nu foșnesc prea tare. Pământul jilav și umbrit e rece sub picioarele mele goale ; calc pe o pietricică ascuțită și mă strâmb de durere, în tăcere. Mă simt ca și cum aș avea zece ani și m-aș juca de-a v-ați ascunselea, și retrăiesc câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
totul mișună de săbioară și nuferi și nenumăratele făpturi argintii ale bălții, pești, anghile, brotaci, țipari, șerpi inelați, gâze verzi și albastre, păsări cu plisc ascuțit și glasuri adânci, chemându-se peste ape și din păduri, apoi trec și pădurile jilave cu poporul lor pestriț, rămân doar câteva ochiuri de apă printre câmpurile de grâu și ovăz sălbatic, în crângul de salcâmi iată că asfințește soarele și pe cer se răsfiră una, cinci, zece mii de stele, apoi soarele răsare, pământul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o privire de-a lungul coridorului spre bucătărie. Vocea ei Îi răspunse din cealaltă direcție, dinspre baie și el simți mirosul dulce a sărurilor de baie ce fu adusă spre el de-a lungul holului de-o mare de aer jilav și cald. Aproape opt seara și ea făcea baie? Străbătu holul și se postă În fața ușii parțial deschise. — Ești acolo? Întrebă el. Întrebarea era atât de prostească, Încât ea nu se sinchisi să-i răspundă. În schimb, Întrebă: — Îți vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Reveni la realitate, aproape înecat, mototolind cearceaful între degetele crispate. Se uită la ceas. Patru fără un sfert. Beznă. Pipăi cu mâna după veioză, găsi într-un sfârșit butonul și îl apăsă decis, propunându-și să se ridice din cearceafurile jilave și să ajungă cât mai repede în bucătărie. O cafea e tot ce îmi doresc. Sau o vodcă, apucă să gândească înainte ca ochii să-i fie străpuși de lumină cu ace ascuțite. Mai întâi îi strânse, apoi îi deschise
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
brațele pentru a-l cuprinde... Avu timp să își spună consternat cred că voi înțelege ce simte o pernuță de ace și apăsă butonul veiozei. Partea a doua Trezirea la realitate 1 Se trezi brusc, scuturat de un frison. Cearceafuri jilave, o (altă) durere de cap îngrozitoare - Orchestra Filarmonică din Creier își acordează instrumentele, sunt lovite alămuri, tobele duduie fericite -, camera cufundată în penumbră, geamuri mari pe care se preling neobosite picăturile unei ploi interminabile. Lacrimi pe obraji de sticlă, își
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mai știu... se fâstâci galeșă gudulanca, întrebîndu- se dacă n-ar fi fost mai intelectual să-și fi îmbrăcat tricoul mov. Oricum nevărgat, necangrenat de crustele sărate ale transpirației. Genel se și înființă în inima ei, înhățîndu-i și palpîndu-i șoldul jilav. Palma îi era fierbinte, vocea de oficialitate plictisită să tot azvârle tâmpitele în închisoare. - Nu te strigă pe tine, către seară, golanii la portiță: "Nicolici C. Maria, treci afară ca să ne facem exercițiile de antiaeriană pe tine"? - Nu mă strigă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sau chiar porumbare. Cu foste prăvălii, frizerii, păstrămării și brutării de cartier, din care istoria iesea amețită, rațiunea nu-și mai găsea nici o rațiune, iar moartea părea că-ți aține calea doar pentru a te pipăi cu degetele ei jilave pe sub cămașă... În țâțuca bisericuței Mămulari (două turle octogonale, plan treflat, pridvor deschis în trei arcade și în fresce cu demoni naiv reprezentați, uitîndu-se și dânșii după cel ce-i studia din dosul gemulețului prost manșonat), has-Satan se aruncă în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spus nimic, a mârâit numai în ea: "Bine, bine. Nu vreți... Să vă văd eu numai că veniți la mine." Și fără să mai vorbească cu nimeni, a ieșit într-o noapte și și-a umplut un lighean cu nisip jilav, atunci umezit de rouă. Azi un lighean, mâine altul, poimîne altul, a strâns cât i-a trebuit. Nătângul de păzea avutul primăriei n-a băgat de seamă. Încă un zugrav își pavase bucata lui de curte cu bolovani și nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
populeze inima cu prea multe umbre și năluciri care ar fi dat apă la moară unor coșmaruri și spaime. Se întoarse în chilia lui extrem de abătut, ca și cum s-ar fi aflat pe buza unui puț. Până și aerul avea acea jilavă duhoare de criptă, de râu îngropat într-o mlaștină moartă. Era o chilie mică, cu care se obișnuise; deasupra o ferestruică prin care se strecura prea puțină lumină, parcă împroșcată. Dacă Starețul nu i-ar fi confiscat De rerum natura
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un om care poate să-l învețe chiar și pe unul ca mine care am brăzdat toate mările. Se poate călători și din fundul unei temnițe, dintr-o chilie de mănăstire. Am petrecut aproape treizeci de ani între patru pereți jilavi, unde, pentru a nu sucomba, a trebuit să călătoresc și să tot călătoresc. Pot să-ți spun un lucru? Durerea și violența nu vin niciodată din afara noastră, sau de pe navă sau din casă sau din Biserică. Vrăjmașii credinței nu sunt
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]