361 matches
-
Bacovia. Nu numai regimul "exaltat-jubilatoriu" (Ion Pop) al discursului poetic marca Cezar Ivănescu este, categoric, ușor recognoscibil, ci și substanța lui de fond, îndatorată profund dialecticii Eros-Thanatos: "!frumoasă și perfectă ca Moartea-n care toate/ se-adună cu-nveliș, îți jinduim toți clipa/ când goală-n fața noastră vei apărea lucind:/ o, urletul cu care te despicarăm, Moarte,/ o, sângele pe buze al primului hymen!" (Prima fecioară a omului). Prezență dominatoare în teritoriul poetic circumscris între primul Rod și ultimul Jeu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poți înțelege întregul. Care devenea inteligibil prin concentrare, calm, detașare. Fiecare moment de nestăpînire te cobora cîteva trepte mai jos. Îți fisura aura, deschidea calea spre cădere și renunțare. Yoghina medita în fiecare zi. Detesta violența și orice impuls animal. Jinduia după Shantih, liniștea de deasupra liniștii. Pe prietenul ei îl admira. Reușea performanțe pe care nu mulți yoghini le atingeau. În tantra, le explicase Guru de la primele lor întîlniri, trebuia folosită și energia sexuală. Scăpată de sub control, ea ajungea ca
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
trist: — Vezi, Lavinia, lucrurile nu stau chiar așa. Brâncoveanu face politica noastră și nu a lui Șerban Vodă. Și vremurile nu sunt chiar atât de frumoase pe cât par. Nu este ușor să fii domn într-o țară pe care o jinduiesc toți vecinii și nu numai vecinii. Așezată în coasta împărăției turcești, cei care fug de mâna lungă a jihadului își găsesc adăpost acolo. Dar adăpostul nu le este îndeajuns. Și de aci, trădări și vânzări fel de fel. Apoi, pedepsirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și toate gândurile negative s-au risipit... Și totuși balanța nu atârna întrutotul spre partea dreaptă; am descoperit un gând nehotărât care rămăsese agățat între granița celor două tabere și, aflându-se în singurătate a tot privit spre umărul drept, jinduind iubire. De atunci, gândul nehotărât tot așteaptă ... Nu știu să-Ți fi cerut vreodată mai mult Doamne, anotimpurile nu mai sunt cum au fost odată; oamenii și-au schimbat firea după cum bate vântul. Și vântul le fluieră falsitatea prin cămările
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
fost văzut de Puarem. Apoi se învioră deodată. Puarem nu-l uitase. Cine știe ce voia Puarem! Soldatul Iahuben ajunse în fața celor doi bărbați de seamă. - Tu ești, Iahuben? întrebă marea căpetenie a armatei. Deși încă înciudat de pierderea somnului la care jinduise atâta, Iahuben își simți pieptul umflîndu-se de mândrie că stăpânul său, căpetenia întregii armate atlante, îl striga pe nume, cunoscîndu-i-l ca și atunci, în țara Retenu. Îl privi pe Puarem drept în ochi și-i răspunse că e într-adevăr
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fereastră fetița știrbă Cornel C. Costea Sigur că putem rezuma satisfacția noastră suficientă la faptul că observăm și savurăm un joc facil de cuvinte referitor la dantură. E la fel de ușor să ne și emoționăm de biata fetiță, poate bolnavă, poate jinduind să iasă la joacă Încrezătoare În rînjetul Îmbietor al soarelui (căci gîndul nostru matur și chibzuit nu mai știe să dea crezare unui gest plin de candoare și generozitate). Și totuși, cu puțin mai mult discernămînt, vom sesiza că tîlcul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ca să nu-l vadă Emma. Tăifăsuiră despre succesul lui Trilby, care Își Încheiase stagiunea prelungită la Lyceum și tocmai pornise Într-un nou turneu provincial, pregătitor pentru cel american, căci se părea că, deși dispuneau de numeroase producții proprii, americanii jinduiau să vizioneze deja legendara montare a lui Tree. Henry văzuse piesa În iarna care trecuse și o găsise, așa cum se și așteptase, ca pe o versiune vulgară dar tolerabil de antrenantă a romanului, cu accente grele pe „pozatul la grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
crede În idoli, da are În salon un taur dă fer mai ceva ca un tramway. Vineri dă vineri se oploșesc lângă taur toți akils, care sunt, așa cel puțin se clevetește, ăia inițiați. Trecuse un kil de vreme de când jinduia doctoru Abenhaldun să fiu inițiat și măndel; nu mă ținea balamalele să-i zic că zexe și-mi venea al naibii la socoteală să mă pun bine cu ghiuju, că doar nația dă om nu trăiește numai cu pituști. Druzii-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Am toastat pentru doamna baronne. Omul de club Îl poți recunoaște la moment. După atare aventură, un altul n-ar mai fi Închis un ochi cât era noaptea de lungă. Dar, pe nepusă masă, nesimțitor la farmecul unui tête-à-tête, am jinduit la singurătatea cușetei. M-am scuzat căscând și m-am retras. Eram sleit. Îmi aduc aminte că am străbătut adormit nesfârșitele culoare ale trenului; fără să dau un ban pe regulamentele inventate de companiile saxone pentru a Îngrădi libertatea călătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În care-o citești pe Danielle Steele. Iar cînd ai atins acel maximum În ce privește tehnica, e posibil să nu mai poți scrie. Să vrei să te bucuri de viață. Să-ți iei automobil. Să-ți cumperi jucării la care-ai jinduit ani În șir și să mori. A scrie sau a nu scrie, cum spunea Hamlet. Ultimele cuvinte ale piesei sînt de fapt o indicație de regie În acest sens: A dead march. Exeunt, bearing off the bodies; after which a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
stare, care ne sunt forțele, cât putem rezista și ce suntem de fapt? Dacă ne-am duce viața fără acele încercări, n-am fi până la urmă lipsiți de o cunoaștere, de o știință după care spiritul nostru sau inconștientul nostru jinduiesc? Sau n-ar fi ea, viața, mai searbădă, pentru că nu ne-ar fi oferit prilejul să ne măsurăm cu ea și cu noi înșine și în felul acesta să ne cunoaștem? N-am tânji, oare, până la urmă, după aceste încercări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Limbile moderne sînt variabile și instabile, de aceea, ar fi nevoie de o permanentă schimbare a lucrurilor sacre, a căror caracteristică este stabilitatea. Neputîndu-se face atîtea schimbări continuu și cu suficientă pondere, acestea ar pune în pericol credința însăși. Poporul, jinduind după uniformitatea și stabilitatea cultului sacru pe care îl cunoaște de copil, s-ar simți stînjenit de schimbare și ar crede că odată cu schimbarea limbii, i-ar fi schimbată și religia. Limbile moderne nu ar putea exprima îndeajuns toată religiozitatea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bădița Iuga, într-o dimineață, pe când acesta venise să înapoieze o țigară împrumutată de la Nicanor. Dar acesta, după ce o scrută cu o privire scurtă, dând din cap ca la o minunăție, în loc să emită și el o părere omenească, după care jinduia inima sa de tânără mamă, îl maimuțări pe Faraon, de care el, totdeauna, făcea mare haz: Die Welt wird schöner6..., îndrugă el, în felul gângăvit al lui Chirpic. Petronia începu să strângă scutece, pe ascuns de ochii soacrei, care gogea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cădeau la fel de greu la stomac unor rafinați. Iar rafinații eram noi, cei care nu sufeream nici filmele lui Danieliuc, nici Balanța lui Pintilie, nici parabolele transpirate ale lui Pița. Românești, prea românești. Având un bagaj de asemenea frustrări, C.a. jinduia de fapt nu la acțiune politică, ci la readucerea limbajului politic În artă. De cele mai multe ori nu ne-a ieșit, deși o vreme am fost mari cititori de Maiakovski și Neruda. De cele mai multe ori n-am reușit decât să infectăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
entuziasm. Cum se termina piesa, începea nebunia. Toți se ridicau ca la un semnal, tandri și îmbujorați, bătând din palme ca Pokemonii. Îmi venea să urlu, să rup scaunele și să dau cu ele de pământ, să se facă liniște. Jinduiam după vremurile de-altădată, când intrai cu roșii, ouă și fluiere; până și Caragiale o pățise, cu D-ale carnavalului (sau era O scrisoare pierdută?). Piesele mă călcau pe nervi, actorii erau triști și resemnați, pe mulți îi știam de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin interesul manifestat față de tema identității ori, și mai simplu, prin simpla incantație sau invocare a respectivei formule magice. Cine nu știe că dușmanul de clasă sau de rasă, care nu prea mai are ce altceva să ne ia, nu jinduiește, de fapt, decât la scumpa noastră identitate, pândită nemilos de Leviathanul globalizării? Am făcut eu Însumi această experiență a afilierii tacite la societatea secretă a adoratorilor identității, publicând o carte despre identitatea națională a românilor ardeleni. Ce subiect Înălțător! Ani
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
URSS” în care se descriau ororile sistemului concentrațional circulau ca un preludiu la „Vin americanii”. Cercul basarabenilor din țară se reunea mai frecvent fiecare participant profețind după zvonuri și imaginație. Unii pastelau viața edenică americană glorificând societatea de consum, alții jinduiau ordinea și nivelul de trai occidental visând ca Bucureștiul să revină la situația de micul Paris. Cei formați în democrația interbelică, deja vârstnici ne asigurau că numai „monarhia va salva România”. Încă nu se cunoștea bine existența Comunității europene nici
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
tineri, dar nepoții sunt și rămân nepoți, ei fac din bunici tot ce vor. Pe la noi, vremea e tot așa cum o știți, cu căldură ziua, dar și noaptea. Acum a căzut câteva picături de ploaie și s-a mai răcorit. Jinduim și noi după o grădină cu mulți pomi, cu zarzavat, cu multă verdeață, dar ce să facem, omul nu poate să aibă totul, trebuie să ne mulțumim cu ce avem. Astăzi dimineață am trimis cu mandat poștal suma de 1500
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
rupeau mîinile. Dar mă bucur că fac un serviciu balaurului plămădit de revoluție și, mai ales, de la București. Ajung cu dificultate în biroul lui și vesel îl anunț că misiunea a fost îndeplinită. V-am adus obiectele pe care le jinduiți, spun eu mulțumit de fapta mea bună. Oo, să le vedem! Le înșir pe vastul său birou. Doamne, ce frumoase sînt! O minune, nu alta! Da, sînt maeștri. Numai că acum le-au cam scumpit. Toate la un loc fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
noțiune scoasă din mentalul meu”. Iată cum preocuparea pentru frumos și trăirile înalte îi aduceau pe adevărații trăitori în atemporal și aspațial, adică în lumea în care numai Dumnezeu și sfinții Săi pot trăi, o lume spre care și noi jinduim, cu toate neputințele noastre, dar și cu multă nădejde în marea milostivire a bunului Dumnezeu. Aspazia Oțel Petrescu afirmă: „Era un fel de împărtășire din propria suferință. Era calea prin care puteai să trăiești frățietatea creștină, sentimentul exprimat frumos de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
sentiment de frățietate”. Poeziile din temniță ne arată complexitatea oamenilor care le-au compus, oameni de regulă intelectuali, majoritatea studenți în momentul arestării, medici, juriști, dar și preoți, care au reușit să țină vie în temnițe viața spirituală după care jinduiau atât de mult cei oprimați. Credința le-a dat tuturor o seninătate de 56. neînțeles pentru oprimatorii incapabili să priceapă cum niște oameni puteau îndura atâtea și chiar merge senini la moarte. În afară de rugăciune, un rol important l-a avut
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
dualitatea omului: N-ai dezmierda de n-ar fi să blestemi, Surâd numai acei care suspină, Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, De n-ai fi plâns, n-ai duce în ochi lumină. N-ai jindui după frânturi de rai De n-ai purta un strop de iad în tine. Dar în toate aceste încercări teribile susținerea se găsește la Dumnezeu și de acolo vin și bucuriile, ca de exemplu în „Sărac sunt, Doamne”: Sărac sunt
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
primi un mesaj din partea vechiului inamic, Rusia: „Luați-vă Basarabia!“. Nu vă impacientați, cu gândul la trecut. Nu sunt filorus, dimpotrivă. Dar sunt pragmatic, dovadă că acum mă las pradă unui vis: România Mare... Să vedem Însă scenariul. Rusia a jinduit dintotdeauna Constantinopolul, dar mai abitir de când s’a numit „Strâmtori“. În paranteză, să lăudăm ochiul ager al grecilor care, În secolul VII Î.e.n. au fondat Bizanțul, căci nu erau atunci nici ruși, nici turci, nici „Europa“. Nu erau interese Nord-Sud
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
partid a URSS, în frunte cu Stalin (mai ales în perioada 1932-1948) a preschimbat scena politică în bordel și patul în tribună de afirmare inclusiv... artistică. Davâdova, femeie măritată, prim-solistă la Bolșoi Teatr, era, se zice, o frumusețe răpitoare, jinduită de întreg nivelul I al nomenclaturii de la Kremlin. Cum arăta Stalin în pat? Ni-l descrie amanta: "mic de statură, corpul foarte urât, osos, cu claviculele ieșite în afară, vertebrele rare, torsul îngust și scurt, mâinile și picioarele excesiv de lungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în adevărate eseuri, depășind cu mult dimensiunile textului supus aprobării. Cantitatea de muncă investită este impresionantă, dar eficiența trudei rămâne incertă, câtă vreme se îndoiește chiar Antonescu: "...se înmormântează și această rezoluție, ca atâtea altele" (oct. 1942). Pentru nostalgicii ce jinduiesc "un pic de Antonescu", așez câteva dintre rezoluțiile mareșalului într-un vizavi cu realități ale zilelor noastre. Sigur că-i mai degrabă un joc; nu se pot compara mere cu prune, nici nu-i putem acorda atât credit lui "dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]