369 matches
-
un obrazar de ceară: De mi-aș închide ochii, un popă cam cu chef E-n stare să mă-ngroape. Boierii mei! iertare vă cer acum la toți De-am vorbit rău cu gândul meu propriu despre voi, De-am jinduit vrodată norocul a cuiva, De n-am fost de a pururi o cumpăn-a dreptății, De am greșit cu fapta, cu inima, cu gândul {EminescuOpVIII 76} Iertați-mă cu toții, mă descărcați de vină Și sarcina de rele făceți-mi-o ușoară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-mpreună Pe-a voastre cărți domnești... toți m-ar numi aicea Moșneag cu pleavă-n creieri, cu gura minciunoasă. IUGA Boierii mei, iertare vă cer acum la toți... De-am vorbit rău cu gândul meu propriu despre voi, De-am jinduit vrodată norocul a cuiva, De n-am fost o-ntrupată cumpănă a dreptății, De am greșit cu mâna, cu inima, cu gândul... Iertați-mă cu toții, căci am fost numai om, Mă descărcați de-a voastre învinuiri [cu toții] Și sarcina de rele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trist: — Vezi, Lavinia, lucrurile nu stau chiar așa. Brâncoveanu face politica noastră și nu a lui Șerban Vodă. Și vremurile nu sunt chiar atât de frumoase pe cât par. Nu este ușor să fii domn într-o țară pe care o jinduiesc toți vecinii și nu numai vecinii. Așezată în coasta împărăției turcești, cei care fug de mâna lungă a jihadului își găsesc adăpost acolo. Dar adăpostul nu le este îndeajuns. Și de aci, trădări și vânzări fel de fel. Apoi, pedepsirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și se mai liniștea și ea. O doamnă, gândește-te, și ce mai doamnă-domnișoară trăsnet, umblând pe străzi ca prin grădina raiului când se întorcea, în amurg, de la cantină singurică-singurică, pășind ca și cum ar fi plutit pe lângă ispitele atâtor ochi scurși, jinduindu, și capetele de bărbați întorcându-se și socotind, poate, în sinea lor că n-ar avea cum să-i lipsească, dar nici nu i-ar prisosi, din ce i-ar pica pe de lături, Mirelo, darul și pomana. Chiar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
contact, iar aparatul criogenic manifesta încă din 459HTZ221 anumite erori interne, există toate șansele ca el să fi murit. SCURTA ȘI PLICTISITOAREA VIAȚĂ A LUI KJUS Kjus se afla exact unde își dorea. Visul i se îndeplinise, imaginile la care jinduise îl asaltau din toate părțile și se gândea cu dispreț la cele șase luni de izolare în care nu se uitase decât la aurora boreală și la foci. Față de realitatea trupurilor care se zbenguiau pe muzică și își semnalau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la începuturile unei relații bazate pe instinct, instituția familiei va crea acele calități care sunt suportul iubirii. Atracția corpului va determina simpatii sufletești, considerație. Un om așezat și sentimental, ca Ibrăileanu, era firesc să apere familia. Și Amiel, alt complexat, jinduia după femeie și familie. În aceeași logică a contrarietății, de astă dată țintind precaritatea ființei umane, paradoxul ei, se includ câteva aforisme despre amor. Laconismul lor tensionează semnificația, violentată de incompatibilitatea logică aparentă. "În amor, omul se mulțumește cu un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
americane, rămâneai toată viața cu oftatul...! Asigurându-ți existența bătând cu ciocanul este adevărat, puteai avea strictul necesar pentru o viață fără grija zilei de mâine dar, numai atât. Tony Pavone, era sceptic, nu Își putea imagina viitorul după care jinduise din anii copilăriei...! Poate dacă rămânea În Grecia, să agonisească ceva capital ar fi avut mai multă șansă. Dar așa...? Venise În America cu două geamantane și cu buzunarele goale...! Ce pretenție putea avea...? Mai era un alt aspect al
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
emoțională, cînd, pe neașteptate, Însoțită de zumzetul proiectorului - un sunet ce devenise la fel de angoasant precum Cavalcada Valkiriilor a lui Wagner -, apărea din nou pe ecran, Înviată din morți, goală și ridicată la ceruri, zvîrcolindu-se pe un covor. Era ceva magic. Jinduiam să mă apropii de ea ca un adorator servil, cu floarea unui trandafir În palme și s-o depun umil În mica vază a buricului ei, asemeni unei ofrande. Însă cred că toată acea emoție, tot acel jind era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la al Curții gospod... fiindcă ei să află purure la lucrul și trebile sfintii Mitropolii... Într-alt chip să nu fie”. Iaca și o treabă făcută gospodărește, părinte. Astfel bieții țigani robi sunt puși la adăpost de abuzurile celor care jinduiau la munca lor supusă. Cu toate daniile primite de „svânta Mitropolie”, aceasta continuă să pară neajutorată. Așa se face că la 29 septembrie 1759 Ioan Theodor Calimah voievod îi pune pe marii boieri ai țării să se gândească la mijloace
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
borș, și sarmale, și poale-n brâu, și turte dospite, coapte pe plită, și plăcinte cu julfă... ca la bunica. Trec și vechi politicieni aprigi, în căutarea fraierilor care mai ascultă încă promisiunile lor. Se uită și ei lung și jinduind penal după fetele care aduc “frunze-n buze, drob de sare pe spinare” și pleacă mai departe. Alte povești, mai directe, mai fruste, fără Cozma Răcoare, dar tot povești... „Vreau să ajut la renașterea răzeșismului în această parte a Moldovei
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
plicticoasă, își acordă permisiunea de a visa la tenul lor de porțelan vermeil, la neverosimilul lor păr luminos... în afara prieteniei pentru dragul de Karl, nu-și permite să lege altele ; disprețuiește sclipirea frivolă a conversațiilor obișnuite, neputându-se opri să jinduiască la alții solidaritatea amicală ori succesul galant și monden... Iar seara, bineînțeles, continuă să scrie în vechiul caiet : Kölnisch Anonim : Cristos în Grădina Ghetsimani. Autorul necunoscând nu numai legile perspectivei și anatomiei, dar nici desenul, cu atât mai mult nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
începe chiar astăzi, am să scriu această frază. Pentru că astfel de teribilă a fost, chiar de la început, viața mea, încât mi-am trăit tinerețea mai puțin ca oricine, fiind lovită prea timpuriu de teribila nenorocire de a rămâne orfană. Și jinduiesc încă să mai fiu fată tânără, anturată la bal, să fiu curtată și chiar să fleurtez, pentru că toate acestea sunt lucruri firești, dacă nu înțelegi ca viața să-ți fie un chin și o povară. Sigur că nepriceperea lui Titi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când mă mai împungeau ghimpii rușinii și amărăciunii. Paradoxal pentru acest timp, agitat și de destule alarme, am lucrat cu spor. Atunci (stranie utopie !) îmi vedeam viața scurgându-se înainte la fel, în această liniște după care de multă vreme jinduiam, și Sophie rămânând mai departe în spital. Poate la altul un asemenea gând mi s-ar fi părut crud, meschin, dar, pentru tot răul pe care mi-l făcuse și își primise pedeapsa divină, eu nu-mi doream decât s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de sus, de parcă am fi niște animale corcite cu oamenii. Și, chiar dacă n-o spuneți, pentru voi suntem de fapt un fel de sălbatici cu fața albă, abia coborâți de prin copaci. Vă place părul nostru blond. Iar femeile voastre jinduiesc să și-o tragă cu noi pentru că avem mădularul zdravăn, nu blegit, ca al vostru. Unde pui că suntem mari și puternici. Mult mai înalți decât voi, ăștia din sud, adevărate stârpituri cu picioare mici și groase. Dar vă trebuie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fân evreii... — Iar tu dorești, probabil, să dai cu chirie umbra arborilor roditori, nu? răsună un glas batjocoritor în spatele lui. Germanicus ridică surprins ochii și, pentru o clipă, inima i se oprește în piept. Are aievea în fața sa trăsăturile mult jinduite de azi noapte, însă într-o versiune masculină. Tânărul Agrippa, fratele Mariamnei, împărtășește cu sora lui mai mare aceeași piele de o albeață neobișnuită pentru rasa lor, luminată de ochi negri, strălucitori ca focul. Numai trăsăturile îi sunt mai rigide
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
A sperat că, după atâta timp, va putea fi din nou bărbat. Iluzie deșartă. Se întoarce mânios pe o parte. Degeaba ți se acordă puteri extinse și ești numit tovarăș la guvernare! Degeaba tremură barbarii în fața ta! Tot om ești, jinduind după femeia care a fost a ta și nu mai e, după tinerețea pierdută, plin de invidie față de cei ce mai pot încă. Își ridică greoi capul și privește intrigat în jur, la toga întinsă pe jos, la coroana de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
le-a scuturat cu grijă în mâna Ulitiei, băbuța lui. Teodora se oprește din povestit. În gândul ei se perindă ca niște umbre membrii familiei Cozmei, deportată în Siberia pentru că refuzaseră să intre în colhoz sau poate și pentru că alții jinduiau la gospodăriile lor. Îi vede cu ochii minții, le vorbește : "Voi, prieteni dragi, Artenie-Ulitia-Olga-Ana-Andrei-Vadim-Iuliana-Vasili-Artenie-Vadim-Vasili ! Ați fost deportați cu toții în Siberia, de la mare la mic, pentru șapte ani pentru că ați eliberat cei șapte cai costelivi ai obștei închiși în biserica transformată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
timpul comunicării. Alexe este un impostor, se grăbi să spună, profită de orice împrejurare pentru a ataca sub centură cu cele mai dubioase pretexte pe cineva. Îi place la culme să-ți șubrezească încrederea. Cine știe dacă, în taină, nu jinduiește și el după faimă, dacă nu se crede, cumva, cel mai bun? Așa cum ședea, prăbușit pe bancă, moale, masiv, dărâmat, cu obrajii puhavi, cu ochii roșii de nesomn, părea o întruchipare a decrepitudinii umane. Stai, ia loc, te rog, domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Când s-a produs declicul sau transferul imaginarului meu spre poezie, e greu de precizat și nici nu are vreo importanță. Am început să scriu în studenția mea sportivă. Târziu adică. Prin anii cincizeci și cinci, texte mediocre, însemnări zilnice. Jinduiam să-mi arhivez biografia, trăirile. De ce? Dar tu, tu de ce scrii? Nu-mi răspunde. V.P.: În 1976, Dan Laurențiu, în Eseuri asupra stării de grație scria despre poezia Dvs: "Poezia lui Ovidiu Genaru, ironică și sentimentală, în ipostazele ei mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
împart pe Eminescu ca pe-un râu ce curge lin când e unic ca izvorul ce se dăruie din plin? iartă-mă, deci, Doamne, sfinte că nu pot să mă împărțesc cum ai împărți o pâine cu acei ce-o jinduiesc și-apoi nici nu vreau, Stăpâne să mă împart în două părți răstignit pot fi chiar mâine numai nu pe două hărți numai nu pe două hărți! LUCIAN VASILESCU [ieri am vorbit despre poezie...] ieri am vorbit despre poezie mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
preopinenții, câți mai sunt în viață, vor accepta (să sperăm!) cu suficientă detașare actul editorial ce rotunjește opera unui autor mai „complicat” și mai interesant decât părea în tinerețe. Dincolo de „meserie”, ce implică rigorile obiectivității asumate, constatăm că scriitorul a jinduit mereu, mai puțin pe față și mai mult în secret, să fie un sincerissimus scriptor, irezistibil atras de - să-i zicem așa - farmecul sincerității totale. Chiar dacă etimonul grecesc al cuvântului „farmec” (pharmakon) semnifică și leac, și otravă... (revista Plumb, ianuarie
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cuvântului „farmec” (pharmakon) semnifică și leac, și otravă... (revista Plumb, ianuarie, 2013) detașare actul editorial ce rotunjește opera unui autor mai „complicat” și mai interesant decât părea în tinerețe. Dincolo de „meserie”, ce implică rigorile obiectivității asumate, constatăm că scriitorul a jinduit mereu, mai puțin pe față și mai mult în secret, să fie un sincerissimus scriptor, irezistibil atras de - să-i zicem așa - farmecul sincerității totale. Chiar dacă etimonul grecesc al cuvântului „farmec” (pharmakon) semnifică și leac, și otravă... (revista Plumb, ianuarie
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
crede În idoli, da are În salon un taur dă fer mai ceva ca un tramway. Vineri dă vineri se oploșesc lângă taur toți akils, care sunt, așa cel puțin se clevetește, ăia inițiați. Trecuse un kil de vreme de când jinduia doctoru Abenhaldun să fiu inițiat și măndel; nu mă ținea balamalele să-i zic că zexe și-mi venea al naibii la socoteală să mă pun bine cu ghiuju, că doar nația dă om nu trăiește numai cu pituști. Druzii-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Am toastat pentru doamna baronne. Omul de club Îl poți recunoaște la moment. După atare aventură, un altul n-ar mai fi Închis un ochi cât era noaptea de lungă. Dar, pe nepusă masă, nesimțitor la farmecul unui tête-à-tête, am jinduit la singurătatea cușetei. M-am scuzat căscând și m-am retras. Eram sleit. Îmi aduc aminte că am străbătut adormit nesfârșitele culoare ale trenului; fără să dau un ban pe regulamentele inventate de companiile saxone pentru a Îngrădi libertatea călătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
stare, care ne sunt forțele, cât putem rezista și ce suntem de fapt? Dacă ne-am duce viața fără acele încercări, n-am fi până la urmă lipsiți de o cunoaștere, de o știință după care spiritul nostru sau inconștientul nostru jinduiesc? Sau n-ar fi ea, viața, mai searbădă, pentru că nu ne-ar fi oferit prilejul să ne măsurăm cu ea și cu noi înșine și în felul acesta să ne cunoaștem? N-am tânji, oare, până la urmă, după aceste încercări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]