394 matches
-
nășteau brusc imaginile unei epoci revolute cînd protipendada bucureșteană trăia în ritmul balurilor și al recepțiilor. îmi imaginam cu ușurință caleștile și trăsurile, iar mai tîrziu mașinile de epocă defilînd prin fața acelei intrări impozante, vedeam domni în smoking și cu joben ajutînd să coboare pe peron doamne cu rochii lungi și pălării spumoase, iar apoi intrînd cu ele în holul de marmură al Casei monteoru și urcînd cu ele la etaj în salonul prevăzut pentru recepții. Fostul palat devenit „Casa scriitorilor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
i-am dat francii fără să crâcnesc. Nu știu să explic. L-am revăzut la București, la Salonul cărții, pe terasă. La „Motor”. Nu mai țin minte cum era deghizat în anul acela: în costum de la 1900, cu papion și joben sau în clovn. Oricum, avea cu el nelipsita trompetă sau, mai bine zis, o goarnă care probabil servise cândva pentru a suna deșteptarea în cine știe ce amărâtă cazarmă din Vaslui („Plecat-am nouă din...”). Scotea din ea tot felul de sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
evadat, se destrăma în grupuri din ce în ce mai firave, topindu-se pe străduțele laterale. În interiorul trăsurii, pe pernele de catifea roșie, îngemănate într-un sărut total, ardeau două trupuri detașate de restul universului ca însăși nemurirea. Și martori nu erau decât un joben, un baston și... două pistoale. Abandonate toate. Mute. PAGINĂ NOUĂ 33 Domnița Ecaterina și clucereasa Elenca pășeau alături pe alee. Veneau de la capela Văcăreștilor și se îndreptau spre momântul Luminăției Sale. Femeile nu se grăbeau și nici nu simțeau nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vânătă, la capătul trotuarului din dreapta, unde laptele scurs din soarele potopit nu putuse să răzbească încă. Omul meu cotise tocmai dinspre dom, rămânând buimac, în plină baie de lumină. Îl recunoscui din depărtare după jachet, dar mai cu seamă după jobenul cu capacul oblic. Înalt și tânăr încă, avea totuși trupul adus din spinare, și un chip prelung și caricatural. Se puteau remarca de la prima ochire sprâncenele încruntate și gura ca un bot de știucă. Purta barbă și mustață rase, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu de-amănuntul chipul și vestmintele: Cilindrul din piei de șoareci, periat parcă în răspăr, îi odihnea pe cap, înclinat de o gravă adâncitură unghiulară. Urechile, una galbenă și cealaltă roșie, din pricina reflexului solar, înălțate mult pe marginile înguste ale jobenului și pornite cu colțurile de sus în afară, stăteau ca niște urechi blegi de măgar. Buza de sus țuguiată, făcea cu cea de jos un X roșu spălăcit, între un nas drept și puternic și o bărbie scurtă și deviată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de Johann Strauss, încheie solemn Ferdinand Sinidis, cu o cumplită strâmbătură a chipului, ca și cum ar fi mușcat dintr-o lămâie. „O singură noapte, totuși, se profilează prea limpede și cred că merită să fie povestită, spuse mai departe omul cu joben: ...Ajunși târziu, în fața unei case cenușii, suirăm scările de piatră cu muchiile roase de tălpile altei generații, roasă și ea, la timpul ei, de viermii și de guzganii cimitirelor. Ioșca bătu cu bastonul la ușă. - Ești beat! îi spusei, indispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
poată fi încălțată, și ca să nu se creadă „dincolo” că fata umbla desculță pe lumea asta, între haimanalele înghesuite la pomană... Eu, Ferdinand Sinidis, mai am și alte slăbiciuni. Bunăoară atunci când trebuie neapărat să plâng, zic „scârț”, mă așez pe joben și scot panglici pe nas și pe gură. După fiecare spectacol, cam de felul ăsta, mă bat cu palmele peste burtă și mă aștern pe râs. Mă cunosc prea bine ca să mă pot lăsat influențat de părerile nostime ale câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vedeți număru’. Ignatius îl văzu prin mulțimea care trecea grăbită prin fața Bucuriei Nopții. Se părea că nimeni nu urma îndemnul omului care făcea reclamă. Acesta se opri din strigat ca să scoată un nor greu de fum. Purta frac și un joben care stătea în unghi deasupra ochelarilor lui de soare și zâmbea prin fum spre cei care rezistau chemării sale. — Hei! Voi toți care vă târâți p-aci! Stați pe loc și-nfigeți-vă fundu’ pe un scaun de la Bucuria Nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spuse omul nostru, acolo nu mai e capăt! Elogiul toleranței Mergeau impasibili pe stradă, unul pe partea însorită, celălalt pe partea umbrită, adevărul și minciuna. Amândoi erau îmbrăcați la fel: pantaloni gri și largi, cu manșetă, cămașă albă, dantelată, și joben. Adevărul purta deschisă (indiferent de vreme, indiferent de anotimp) o umbrelă albă, minciuna o umbrelă roșie. Adevărul avea un ochi albastru și altul negru, minciuna un ochi negru și altul albastru. Mergeau așa pe stradă, trecând unul pe lângă celălalt, fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
plecau îmbătați de soare și de mirosurile afrodiziace ale petalelor spre cartierul oriental. Erau urmați, la câteva minute, de alte două birje, una cu lăutari țigani tocmiți cu ziua și cealaltă cu Dimitrios, distins și absent, îmbrăcat în smoching negru, joben pe cap, vestă înflorată, lavalieră de mătase prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
va fi la lucru un alt limbaj, în care poți spune despre o pictură că este - sau nu este - un vis. Iar acest limbaj distinct nu îți cere neapărat să afli semnificația precisă a fiecărui simbol în parte, „cameră“, „masă“, „joben“ etc. Nu-ți cere nici să spui că un semn are neapărat valoare simbolică. De regulă, vorbim despre simbol atunci când acceptăm deja o interpretare. „Atunci - când suprapun visului interpretarea - pot să spun: «Ah, da, masa corespunde evident femeii, acest lucru
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
șezut cu picioarele sub el, În poziția de semi-lotus, ținându-se cu mâinile de țeastă. Generalul armatei moarte de costume suferea. Capul Îl durea Îngrozitor. Deasupra lui, vârtejul de chipuri se rotea amenințător. Dinlăuntrul lui se distingea unul palid, cu joben și lavalieră, pe care Noimann Îl asemui cu Omul Negru. Să fi fost această viziune reminiscența unor lecturi? De multe ori, În timp ce petrecea la Corso, medicul avea obiceiul să-și impresioneze auditoriul recitându-i versuri din Omar Khayam, Villon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe scaunul din spate. „Mai Întâi accesoriile și apoi hoitul”, spuse stomatologul, Înmânându-i pălăria de pai și o pereche de mănuși din piele de căprioară pe care le avea asupra sa. Noimann Îi Întinse birjarului În frac negru și joben câteva bancnote, rugându-l ca pe drum să cumpere și o jerbă de flori și o panglică tricoloră cu inscripția: „REGRETE ETERNE. PRIETENII NU TE VOR UITA...”. La remarca lui Bikinski că pe panglici tricolore nu se fac inscripții mortuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
UITA...”. La remarca lui Bikinski că pe panglici tricolore nu se fac inscripții mortuare, Noimann dădu a lehamite din mână. Birjarul pocni din bici și trăsura se puse În mișcare. „Nu mi-ați dat adresa”, strigă În urmă omul cu joben, Întorcându-și pe jumătate fața Înspre masă. „Drept Înainte”, Îl Îndrumă stomatologul. „La cimitir...” „Care?” zise omul cocoțat pe capră. „Eternitatea. Acolo veți găsi și cavoul... E În drum...” Noimann Își șterse fruntea de sudoare și se așeză din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care distinsa doamnă și inginerul stau liniștiți la taclale, fumând câte o țigară. Poartă, de obicei, o discuție banală, vorbind despre vreme. Nu se știe de ce, În astfel de ocazii, inginerul ține cu tot dinadinsul să-și Îmbrace fracul și jobenul, lăsate În custodia văduvei de pe Bașotă 9... Când morișca celei de-a doua urne se oprește din rotație, făcându-și vânt cu evantaiul, inginerul Satanovski Îngenunchează În fața distinsei văduve, extrăgând cu migală, rând pe rând, bilele ascunse În locul intim de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din acest dezmăț infernal Îi reveneau mereu În memorie. Ba o vedea pe domnișoara Lily târându-se În patru labe În fața lor, gâfâind cu limba scoasă afară de un cot, și pe Satanovski, stând picior peste picior, cu trabucul aprins și jobenul dat pe ceafă și ochii ațintiți În gol, ba pe sine Însuși ciucit Într-o poziție ciudată, Încolăcit de patru perechi de picioare, două de bărbat, două de femeie... Apoi din nou „filmul” se rupse... După care, venită parcă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
înfioară de parcurgerea acestui coridor august, simte în preajmă adierea înaltă a gloriei. H. A. Schwartz apare canonizat, ca în hagiografii. Cei cari știu însă ceva despre prozaica persoană a marelui analist: gros și pătat de mâncări, totdeauna în redingote și joben, cu mustățile galbene de fum de țigară, iau seama că fraza în discuție poate fi la urma urmei și un intenționat efect grotesc. Nimic mai depărtat, mai nepereche, decât farmecul legendar al reginei punice și bufa înfățișare a profesorului berlinez
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lemnar, au văzut un cizmar cu ochelari, au găsit un toboșar și un gornist, au găsit o bătrână cu palton și fular, au găsit un bătrân cu pipă, au găsit o veneră și un apolo, au găsit un domn cu joben, au găsit un episcop cu mitră, au găsit o cariatidă și un atlant, au găsit un lăncier călare și altul pedestru, au găsit un arab cu turban, au găsit un mandarin chinez, au găsit un aviator, au găsit un condotier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-l cum Își murmură ultimele povețe. Toate acestea au fost cu totul inutile. Bunicul mă aștepta la Cherbourg. Parcă Îl văd și acum stând pe cheiul din Caligny, mai drept decât bastonul său, cu mustața parfumată, cu mersul vioi, cu jobenul parcă ridicându-se singur la trecerea doamnelor. Când ne-am așezat la masă, la Restaurantul Amiralității, m-a prins ferm de braț. „Prietene, Îmi spuse el, voit teatral, un tânăr tocmai a renăscut În mine și are nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-și ceda locul unui personaj straniu, În lacrimi. Baskerville! Din nou, Îl din priviri pe reverend; se mulțumește să ridice enigmatic din sprâncene. Faptul cel mai ieșit din comun este că Howard e Îmbrăcat după moda americană, arborează chiar un joben care, În ciuda tragediei care se desfășoară pe scenă, e de un comic irezistibil. Cu toate acestea, mulțimea urlă, se văicărește și, pe cât Îmi dau seama, nu există nici cea mai mică urmă de amuzament pe nici un chip. În afară de acela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în brațe și a dus-o să bea o ceașcă de ceai am fost eu. 41tc "41" Pe parcursul următoarelor ședințe de grup, urmând un scenariu care îmi era de-acum familiar, Josephine a plonjat în psihicul lui Chaquie, scoțând din joben tot felul de iepuri. S-a dovedit clar că Dermot, așa antipatic cum era el, totuși nu mințise. Josephine a presat-o pe Chaquie și a tot presat-o până când aceasta a recunoscut cât bea. Când, în final, a recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tigru alb, agil și protector țânțarii din dormitor în albinuțe campioane la polenizare grădina mea în grădina suspendată a dragostei mele. trebuie să fac și eu o vrajă, la schimb să iau toate poemele tale, să le amestec într-un joben din care să ieși tu, în carne și oase că prea ești plecat de multă vreme! șase în primul loc: rochia de mireasă, uf! prințișorul tău divinizat, shangdi di liwu, este aproape să intre în grădina ta și nu ai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mine să faci o vizită? Asta i-ar asigura pe toți. Ești un copil și n-or să te creadă periculos." M-am dus cu toată timiditatea mea, din curiozitate. O casă cu trei etaje, subțire și înaltă ca un joben, cu o scară învîrtindu-se în loc, păsări și oameni peste tot. Voci care întrebau de la acoperiș la pivniță: "Cine-i acolo?" Apoi un tril de pian și apoi o ocară care n-avea înțeles. Însoțit de Irina, am intrat într-un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
el a fost să mă ducă înapoi la Paris. Îl știi pe ăla cu fata care servește într-un club cu program de striptease sau într-un bar deocheat, cu privirea el blândă de ființă exploatată, portocalele din bolul de jobene nebune... Mi-am făcut debutul parizian anul trecut, când am filmat o reclamă comercială pentru un nou sortiment de cotlete de cal congelate. Am folosit studiile ecvestre din galeria de lângă fluviu. Ideea era cam așa: băiatul o întâlnește pe fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe care a închiriat-o parțial am ba sadei Egiptului. Mai târziu spațiul a fost rechizi ționat de niște arabi. Din ce trăiau ai tăi? — Ca toate prietenele ei, foste cucoane, mama se ducea la talcioc să vândă pe nimic jobenele, pelerinele, ghetrele tatei, tablouri de Grigorescu, Luchian, Andreescu, bijuterii. Iarna se vindea direct pe zăpadă. A fost ceva bestial. Oamenii vindeau totul ca să aibă ce mânca. Eu, de afară, nu puteam să le trimit bani. Scrisorile erau cen zurate, toți
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]