788 matches
-
pe Matei cu sentimentul nelèmurit cè pe chipul lui anticipez o mâhnire apropiatè, insesizabilè la acea orè când încè mai speră în mersul la piațè, La unsprezece și jumètate îmi iau haină din cuier și ies, cercetez atent susul și josul strèzii, că nu cumva sè aparè mașină roșie, încui poartă cu gândul sè merg la piațè și s-o caut, Sè nu fi plecat oare astèzi la piațè?! Dar de ce nu m-a sunat sè mè anunțe? Sau se teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Sub cuvertură, Duda face să fie bine-bine; ca la noi, În bucătărie, când ea ședea pe scaun; ca la ei, În odaia mare, cu ferestrele astupate, când ea ședea pe marginea crivatului și zicea. Zicea și ea ce zicea, cu josul. Ba parcă și mai, acum, acum e muuul’ mai foarte bine - de aceea și azi sunt supărat pe mama care zmulge cuvertura, Îi trage două palme Dudei și-i zice: - Stricato! Care-mi strici copilul! Pe mine mai mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am mirat foarte tare după aceea, când am văzut-o că merge ca omul, cu adică picioarele apropiate, ca și cum nu i le-ar fi stricat, dezghinându-i-le, ridicându-i-le foarte tare, -n sus, unde mă uit eu, ca să nu văd josul, acum susat de tot, de tot, de nu mai știam unde se cade să mă uit, ce să mai vorbim de cât a tot pălit-o, Îndesat-o, acolo, Între și, uite: nu șchiopăta, pășea pe picioare alăturate și, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să-i arăt tot ce știam de la Tecla. Și-mi mai pare rău că a plecat de la noi, ea mă lăsa să mă uit În ea, nu-mi zicea să mă uit În sus, că nu se cade să văd josul... Poate de asta n-am făcut nici o brânză. Într-o dimineață, când mama e la clasă, mă duc fuga la Severin acolo s-a mutat domnișoara mea. E primăvară, tot satul se află la deal, la lucru - firește, În frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Sibiu, că v-am permis să dormiți În cancelarie, aș putea fi aspru pedepsit... Noapte bună. Și se duce! Cu tot cu felinar! Rămânem pe Întuneric - unul și mai Întunecos decât Înainte de venirea felinarului. Nu mai știu care-i susul, care-i josul, cred că n-aș ști nici care mi-e dreapta. O țin strâns-strâns de mână pe mama. Cu amândouă mâinile o țin. Mă ustură pleoapele, de cât mă holbez, ca să deslușesc ceva În jur. - De ce nu ne-a lăsat felinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
impecabil coafat, care acum era răvășit din cauza uleiului de masaj. Totuși, asta nu reprezenta o problemă, de vreme ce doar peste o jumătate de oră avea programare la coafor. Ceea ce însemna că avea suficient timp ca să intre în magazinul de lenjerie din josul străzii, ca să vadă dacă exista ceva marfă nouă, cu care să-l întâmpine pe James atunci când aceasta avea să se întoarcă acasă... După ce a mestecat în sos, Julia a ridicat lingura în dreptul gurii și a gustat puțin. Perfect. Ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sumă frumușică. Clădirea avea fațada spre strada principală, dar, imediat dedesubt, era zona Împădurită de pe Parliament Hill, iar dincolo de ea, Hampstead Heath. Cred că era dificil totuși să parchezi pe aici. Mie, una, mi-a fost greu. În susul și-n josul drumului erau plantate indicatoare care menționau că, În această zonă, dacă lăsai mașina timp de cinci minute ca să-ți iei bunica În vârstă și s-o duci la doctor, aveau să ți-o imobilizeze mașina, stropind-o apoi cu benzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
crestei, se vedea intrarea În peștera unde lucra statul major al brigăzii. Firele de telegraf ieșeau de sub tavanul peșterii, ocoleau creasta și ajungeau În adăpostul În care stăteam noi. Motocicliști cu căști și costume de piele mișunau În susul și-n josul trecătorii pe motocicletele lor sau, În locurile prea abrupte, mergînd pe lîngă ele și apoi, lăsÎndu-le la marginea trecătorii, se duceau Înspre peșteră, se aplecau și intrau. În timp ce-i urmăream, un motociclist ungur, un tip Înalt pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai vrei să vin mă-ntorc acasă. MĂ Întorc oricum, dacă văd că te deranjez sau te plictisesc sau că trebuie să cheltui prea mult cu mine. — SĂ facem un plan, Îi spuse Nick Adams. Se uită În susul și-n josul străzii, apoi la cerul pe care treceau norii Înalți și albi de după-amiază și la șepcile albe de pe lac. — Eu aș lua-o prin pădure pînĂ la hanul Ăla de după promontoriu, și acolo să vînd păstrăvii. I-a cerut pînĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
găsea momeală În același loc și avea mereu grijă să Împingă bușteanul Înapoi, exact așa cum Îl găsise. „Nimeni nu știe cît de mare-i pîrÎu’ Ăsta“, se gîndi. „Ia multă apă din mlaștina aia.“ Se uită-n susul și-n josul rîului și apoi pe deal, unde-și făcuseră tabăra. Apoi se-ntoarse la undiță, prinse momeala și scuipă pe ea ca să-i poarte noroc. Ținînd undița În mîna dreaptă, se apropie cu foarte mare grijă de malul pîrÎului adînc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
culegi fructe decât să ajungi sub pământ să Îngrași viermii, pentru că rar te doare când te atingi de sus (numai când ești În pod), iar de obicei te doare când cazi pe jos, și iată de ce susul e angelic, iar josul e diabolic. Dar așa cum e adevărat ce-am spus mai Înainte despre burtica mea, adevărate sunt amândouă lucrurile, e bun josul și Înlăuntrul, Într-un sens, iar În altul e bun susul și ce-i afară, și n-are nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ești În pod), iar de obicei te doare când cazi pe jos, și iată de ce susul e angelic, iar josul e diabolic. Dar așa cum e adevărat ce-am spus mai Înainte despre burtica mea, adevărate sunt amândouă lucrurile, e bun josul și Înlăuntrul, Într-un sens, iar În altul e bun susul și ce-i afară, și n-are nici o legătură cu spiritul lui Mercur și cu contradicția universală. Focul ține de cald și frigul Îți dă bronhopneumonie, mai ales dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Au! nu mai trage că mă doare. Nu mai da! N-a lăsat-o până n-a simțit că un cercel se rupsese lăsând niște picături de sânge pe urechea fetei. — Mi-ai rupt cercelul, și-l culegea Teofana de pe jos plângând. — Așa-ți trebuie, să vezi și tu cum este când cineva îți strică lucrul. — Dar n-am vrut. —Taci dracu’, nesimțito! În timp ce se certau, a sosit și Vasile. —Iară vă certați? Ce tot aveți?le-a întrebat nemulțumit. —Uite
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
părea fosforescent! Să-mi piară vederea, să damblagesc, dacă te mint, na...! Bun! Trece o jumătate de minut, trece un minut întreg, Urechilă nu se clintește, eu mă zgâiesc ca un țicnit, în expectativă, îți închipui, ce bazaconie... Apoi, din josul străzii, apar în șir indian, patru pisici negre. Nu, una, nu, două, nu, trei! Patru pisici, dintr-un foc, Frate! Și pe urmă? Pe urmă, văd cum pisicile se dau la iepure. L-au atacat! Să-l șnițelească! Din ambele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
poezia, poezia... Ce este poezia? Poezia este atunci când... Instantaneu, el realizează că are pielea de găină, cordul-sloi, părul țeapăn-măciucă, iar dinții i se lovesc de-a surda, între ei. În spatele haitei, se stârnește mișcare. Cățelandrii și jitiile de pripas, din josul ierarhiei, cu cozile lor debălăzate, roase și ciuntite de pecingini, păreau că se repliază schelălăind, din calea unei alte prăpădenii teribile, o arătare cu mult mai îndârjită și mai fioroasă. Acesta este Baal! Priviți-l...! Marea Cârtiță! Regele orb al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mi-au furnizat-o motanii! Interesant, interesant. Ai fler, nimic de zis! Și-atunci, am raționat în termeni clasici de gematrie, raportându-mă, cum era și firesc, la alfabetul limbii poporului ales. Întâi, am împărțit grupul de patru cifre, din josul gravurii neamțului, pe principiul maximei economii. Astfel, cifra unu, constituie conotația numerică a literei aleph, prima literă din alfabetul evreiesc. Principial, sunetul a, mut în ebraica modernă. Știi și tu, că valorile etimologice ale simbolurilor literale, în limbile semitice, consonantice
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mișcarea și glasul mulțimii ar fi fost începutul unei noi răzvrătiri. Aceeași frică subită cuprinse și pe procuror, și pe maior, ca și pe toți ofițerii, și chiar pe soldați. Singur plutonierul Boiangiu nu-și pierdu cumpătul și răcni deodată: ― Jos!... Jos!... La pămînt!... Jos!... În clipa următoare strigătul lui Boiangiu fu reluat de mai multe glasuri, iar soldații începură să lovească în dreapta și în stânga pe spinările încovoiate, repetând speriați: ― Jos!... Jos!... Prefectul renunță la continuarea admonestării. Se trecu îndată la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Singur plutonierul Boiangiu nu-și pierdu cumpătul și răcni deodată: ― Jos!... Jos!... La pămînt!... Jos!... În clipa următoare strigătul lui Boiangiu fu reluat de mai multe glasuri, iar soldații începură să lovească în dreapta și în stânga pe spinările încovoiate, repetând speriați: ― Jos!... Jos!... Prefectul renunță la continuarea admonestării. Se trecu îndată la interogatoriul lui Toader Strîmbu pe care Boiangiu îl indicase ca ucigaș al Nadinei. ― Spune cum ai omorît-o! zise prim-procurorul. ― Apoi, domnule, eu n-am omorât pe nimeni și nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
una-alta, că tot să stai cu mutu ăsta de om îți vine să-ți iei câmpii. Niciodată n-a avut cu el ce vorbi și, pe urmă, ce să vorbești cu bărbatu ? — Bărbatu să te știe de la brâu în jos... zice ea, și cumnată-sa, când o aude, odată se-ncruntă : — Mai taci, Vico, ce dracu, te-aude băiatul ăsta... Ai ajuns femeie bătrână, și tot cu prostiile-n gură... — Eeee-te... Și ce dac-aude ?... S-auză ! Parcă mult ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rea, parcă-l vede și-acu, lucra la Prefectura Poliției, când venea, cumpăra numa icre negre, morun, mezeluri și vinuri scumpe. Încărca trăsura și le ducea la chiolhanurile lor. Ce se mai uita după ea, coană Vico-n sus, coană Vico-n jos... Pe toate degetele avea inele, și p-ăla mic un ghiul, uite-așa... — îți place ? i-a zis odată. Dacă-ți place, îl vezi ? e-al dumitale. — Ține-ți-l sănătos... i-a răspuns ea. N-am io trebuință d
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
era normal, ca noi toți, dar este un om umblat ! Eee-tee, că mare scofală-i să umbli ! Și uite la bleaga de Ivona cum l-așteaptă cu masa întinsă d-o oră și numai de el turuie, Niki-n sus, Niki-n jos... Când o auzi, stai și te crucești ; păi, ce vremi să fie alea s-ajungă el ministru ? Parcă-i ia ăl-de-Sus mințile când e vorba de el, și numa așa o vezi cât e de zurlie ! Că suflet rău n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tânăr și greu, poate chiar tare la pipăit, curbându-se minunat, dedesubt, sub propria-i greutate și descriind deasupra o linie ușor întinsă, ușor arcuită, la fel de minunată. Toată splendoarea feminină. Și ce să mai spunem de superbul triunghi negru din josul pântecelui, pe care Dănilă îl știa tot din poze. Miracol pe un trup alb, lipsit de orice altă umbră, cu subțirimi și lărgimi având cu totul altă alcătuire decât trupul bărbatului. Șșșt! să n-audă ele din casă că o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și a sa Într-o grădină) sau sugestia destinului nepăsător: Oamenii vin dinspre / O mână care-i aruncă. Pe acest fundal, apare și definiția poetică: Stelele ce n neguri ard / Sunt poate spărturi într-un gard / Prin care noi, de jos / Și ei, înalții, / Ne uităm unii la alții. Pe parcursul volumului, se poate remarca o firească evoluție, o maturizare, la nivelul imaginilor artistice și al expresiei, printr-o tot mai acută interiorizare a trăirilor, având drept consecință și o accentuare a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
huma - în timp ce, pentru poetul din Lancrăm: Margine-mi este argila, / Lege deasemenea ea), pe Ion Barbu (spre exemplu, cu al său După melci, la nivel imagistic, dar și prozodic: Umblă hoarde de jigănii / troienind în prag mătănii /.../ Ceața treptele de jos / de la scară mi le-a scos / și rămas-am o mirare / ca sămânța zburătoare...), pentru a nu-i pomeni decât pe foarte puțini dintre creatorii pe care îi prețuiește în mod deosebit Horia Zilieru și cu care, după cum se observă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
am s-o întreb de își aduce aminte cine și când a zidit mănăstirea Hlincea? ― Nu-i nici o supărare, dragule. Așa ne împrospătăm cunoștințele. Și, ca să-ți răspund la întrebare, află că această mănăstire șade înfiptă în coasta dealului din josul Cetățuii - loc de pe fosta “Moșie Nebuna” - încă din 1574. Maria, fiica lui Petru Șchiopu voievod și soțul ei, Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic, au ridicat-o și au închinat-o mănăstirii de la Dionisiate, din sfântul Munte. ― Mănăstirea Dionisiate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]