540 matches
-
ar comunica între ei. La o primă vedere, lucrurile așa stau. Sunt lesne de enumerat elementele acestei simetrii inverse. După cum se găsește la Albala ori la Dealu Ocna, Antipa e absent, adormit sau ironic și profund, e visător sau activ, jovial sau cinic, pașnic sau malefic. Blajinului August pălărierul, care întruchipează spiritul de toleranță, relația cu toposul domestic, i se opune fanaticul până la crimă Anghel. Sentimentului conjugal și matern al Feliciei îi răspunde nesațiul erotic al Silviei Racliș. De o parte
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
carul lui Apollo Însuși, doar electrificat. Înăuntru, bărbații stăteau În grupuri formate după limbă. Deși se spălaseră pe față Înainte de a veni la lucru, Încă mai aveau prin urechi cenușă de un negru persistent. Tramvaiul porni din nou. Curând spiritul jovial se risipi și limbile amuțiseră. În apropiere de centru se urcară câțiva negri, care rămaseră afară, pe trepte, ținându-se de acoperiș. Și apoi marele Rouge se profilă pe cer, ițindu-se din fumul pe care Îl genera. La Început se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iar asemănarea sa crescândă cu președintele nu mai putea fi ignorată. În serile din timpul săptămânii se certa cu televizorul, dar duminica avea public. Unchiul Pete, care de obicei era adormit ca un șarpe În timpul digestiei, era acum animat și jovial. ― Chiar și din punct de vedere chiropractic, Nixon e un personaj dubios. Are un schelet de cimpanzeu. Părintele Mike se băgă și el În discuție: ― Ei, și ce mai zici acum de prietenul tău Tricky Dicky, Milt? ― Cred că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai botezi? Să-i zici Păsări-Lăți Lungilă, mi se pare că e mai potrivit cu năravul și apucăturile lui”. Grotescul este mai accentuat, mai greu suportabil de cititor la François Rabelais, pe când la Creangă avem de a face cu un grotesc jovial, care provoacă un râs senin, reconfortant. Migala lui Creangă este totuși tehnică. Este o realizare de artist dar și de artizan. Harap-Alb a înșirat o adevărată litanie a Omului Universal, o evocare treptată și incandescentă a lui, sub aspectul său
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
bună vedere și vă voi Însoți, iar dacă veți accepta să fiți invitații mei, voi fi onorat. Cum puteam refuza? Cât de rău putea să fie un prânz gratis? Ne-am dus. Cât am studiat meniul, el s-a arătat jovial și mieros. Ne-a indicat ce specialități să comandăm, la naiba cu prețul, ne făcea el cinste. Până să ajungem la al doilea fel vorbea deja foarte tare, lamentându-se de dorul locurilor sale natale, Grindelwald, după câte se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Uitându-mă mai atent, am văzut în spatele lor și două pahare. Gândind că probabil erau ale celor ce aveau grijă de curățenie, am pus sticla la loc așa cum o găsisem. După un timp a apărut și tovarășul director, un tip jovial și simpatic, scuzându-se că fusese puțin ocupat cu mobilizarea sătenilor pentru acțiunea care, dacă nu mă supăr, va întârzia vreo oră deoarece e duminică și lumea la țară se scoală mai târziu. L-am asigurat că nu e nici o
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mare ca alnostru! - El n-are nici un contact cu realitatea, chiar dacă prin obiceiulde a-și satisface imediat apetitul nu apare deloc imaterial sau dacă fizicul îl arată ca pe un om bine înfipt pe pămînt: scurt și bondoc, cu surâsul jovial, care marchează o eternă bună dispoziție. Îți închipui că nu puteam să iubesc un astfel de om, căci în dragoste fizicul joacă un rol important. Îl persecutau tot felul de probleme fantastice și le povestea oricând cu un mare lux
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fiecare zi, cei cu bani - Yerd și Nesbitt și Basil Shore și ceilalți - veneau, sau cu trenul până la Alcina, sau cu mașina; și stăteau de vorbă cu voce șoptită, oprindu-se doar când intra el în cameră, și atunci deveneau joviali și prietenoși. Dar aerul obscur, aproape excitant al așteptării ca ceva să se întâmple persista, ca o miasmă de speranțe tenebroase. Și el trebuia, de asemenea, să aștepte în propriul lui interes. Trebuia să știe, să afle pentru el. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ochiul musafirul, cenușă, ce altceva?! - Cenușă? - Asta ca să se usuce mai repede Înscrisul, răspunse Extratrestrul, dornic s-o liniștească. - Ce fel de cenușă? continuă să se uite la el ca vrăjită gazda... - Cenușă imperială, zise Extraterestrul, pe un ton extrem de jovial. Ți-am făcut un hatâr. De ai ști a cui este, ți-ar tresălta sufletul de bucurie... - Cum să-mi tresalte sufletul de bucurie, când văd că peste semnătura mea ați presărat cenușă umană?! - Ei, și? Dacă presăram altfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Fiind oră de vârf În circulația călătorilor, autobuzul era suficient de aglomerat. Cu o deosebită eleganță, Tony Pavone o protejă pe fată, oferindu-i un loc pe scaun, ferind’o de Înghesuiala generală, Încercând să afișeze o figură cât mai jovială. „ Îi merge mintea, constată el privind’o cu coada ochiului. În mod sigur a realizat de fapt: În nici un caz, nu mă interesează persoana ei!” Parcurseră mai multe stații de autobuz, În timp ce fata reuși să-i surprindă privirea, destul de timorată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însă, nimeni nu putea preciza unde. Însfârșit, la un moment dat, Întâlni un maior de poliție În uniformă pe care se grăbi să-l abordeze, reluând toată povestea dela Început, precum și scopul venirii lui la această unitate. Afișând o figură jovială, maiorul Îi dădu speranțe. „Vă rog să așteptați, mă Întorc Îndată...” Reveni Întradevăr după o jumătate de oră rugându-l să-l urmeze. Nu mică Îi fu mirarea Însă, În momentul când Îl pofti să intre În biroul unde pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
parlamentând, cerând „Mită” atât de mare Încât, nu mai rămânea mai nimic pentru plata muncitorilor...!! Bănuind de ce Îl chiamă Contabilul Șef, Tony Pavone scurtă discuțiile cu ce-i prezenți, se afișă Contabilului Șef care-l primi oferindu-i o figură jovială. Tony Pavone fusese descris inginerului șef al unei puternice Întreprinderi de construcții iar acesta era curios să-l cunoască, iar dacă individul prezenta garanție, urma eventual să-l transfere cu muncitori și materiale În ograda lui: din acest motiv, se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bicicleta. Era amețită. Nu văzuse bine dacă o sărutase pe obraz sau pe buze. Celălalt băiat zicea acum ceva și ea nu înțelegea. Toți trei au izbucnit în râs. — Mă fut, ești numa’ gelos, a zis Connolly pe un ton jovial. Băiatul și fata s-au întors și au luat-o pe alee spre locul unde stătea Sheba. Ea s-a precipitat. — Oh, Doamne, oh, Iisuse, își amintește ea că îndruga ca pentru sine, în timp ce se furișa, te rog nu lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
gimnaziul local, aflat și el invitat), mijlocul rămâne tot mijloc. Nu știu dacă avea dreptate, poate perspectiva lui omitea unele date, n-am putut să-mi dau seama căci, deodată, ca prin trăznet, ochii mi se opriră pe fața tânără, jovială, a ultimei musafire, neînsoțite, care tocmai intra în sufrageria soților Pavel. Privirile ne căzură unul pe altul chiar în clipa în care ea se ivi în încadratura ușii; se văzu, în străfulgerarea clipei, că încercam fiecare să ne aducem aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mireasma salcâmilor plantați pe marginea trotuarelor largi. În după-amiaza acelei zile merserăm - așa cum aranjasem - la doctor care ne primi la policlinică (vechiul lui cabinet de cu douăzeci de ani în urmă fusese naționalizat, odată cu interzicerea firmelor particulare). Ne primi cu jovială politețe, dar consultul, căruia Ana - în prezența mea și-a fiicei - i se supuse cu stăruința unor întrebări comune bolnavilor preocupați de soarta sănătății lor, se sfârși cu o nelămurită ridicare de umeri din partea doctorului care-i spuse că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
preț când sună telefonul. Am fost surprinsă când am văzut numărul Penelopei pe ecran - surprinsă și Încântată. Îi dădusem detaliile de bază despre Sammy, dar habar n-avea cât de mult Îl adoram. Reușisem să citesc printre rândurile monoloagelor ei joviale și să-mi dau seama că Avery nu prea era prin preajmă, că Încă nu-și găsise slujbă și că grupul cu care se vedea nu era exact genul ei, dar nu voia să recunoască deschis nimic din toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
questo il capetano? Non e possibile... se auzi o altă voce, care, din câte Își amintea Oană, nu putea fi decât a bunului său prieten, cel mai mare maestru al luptelor de artilerie, Francisco. Și, Într-adevăr, silueta rotundă și jovială a italianului apăru lângă el. A treia minune a lumii. Două Întrebări Îl străbătură, ca două fulgere. Prima era: cine sunt eu? Merit să fiu protejat de acești luptători de legendă? A doua Îl trezi din starea de amorțeală: cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe peronul unei gări din cărămidă roșie. În spatele ei, pe invitați îi așteptau două harabale. Iarna fără zăpadă năclăise cu mocirlă groasă șoseaua de pămînt. Ne-am cățărat într-o căruță cu cai roșcovani, struniți de un căruțaș mustăcios și jovial. Omul vorbea în orații, ca la nuntă. Se auzea în tot atelajul gălăgia pe care o făcea glasul unui gazetar care, făcînd cu ochiul, ne-a atras atenția: - Ia uitați-vă: e „mijlocașul” lui Ion Istrati. Nu mi-am dat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un ratangiu de suiciduri. Mi-a amânat blânda și liniștita și lucida plecare. Când am să mai găsesc eu așa ceva? Cel puțin o oră n-am izbutit să-mi dau seama ce naiba voia de la mine. A Început foarte vesel și jovial: „He-he! Ce mai face studențimea? Studiază, studiază?” - asta ca eu să pricep fără greș că el știa foarte bine că aveam de Învățat pentru o restanță din pricina căreia Îmi pusese și-mi răspândise prin sat porecla de Repetentu. Am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu mă vadă Chris fără nici un pic de machiaj și să-și dea seama ce urâtă sunt. Am reușit să nu mă uit în ochii nici unuia din cei de la masă tot timpul cât a durat micul dejun. Toți erau extrem de joviali. Chiar și în legătură cu lipsa pâinii prăjite. Cum? Nu avem pâine prăjită? DIN NOU? a râs Peter. Desigur, ar fi râs și dacă ar fi aflat că i-a ars casa din temelii și că întreaga familie i-a fost masacrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de minte: să mai râd și altădată cu Chaquie! Buna dispoziție de mai devreme îi mâniase pe zei. —Nu-i așa? a repetat Josephine. Nu mă deranjează, am bolborosit eu. Știu că nu te deranjează, mi-a răspuns Josephine foarte jovială. Și tocmai de asta o să devii centrul atenției. Inima a început să-mi bată să-mi spargă pieptul și o furie neputincioasă creștea în mine. îmi venea să răstorn scaunele, să-i ard una înfumuratei de Josephine și să fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
băutura e gratis, o dau pe gât de parcă le-ar lua-o cineva de la gură. Dar orice are un preț. Și mahmureala în avion e un preț de-a dreptul usturător. Ciudat cum acești călători nu mai sunt așa de joviali cum erau atunci când se urcau în avion, pe aeroportul JFK, nu? Bebelușii se trezesc și încep să plângă. Copiii țipă „Taaaatiiiiiiiiiiii, cât mai aveeeeeem?“. Adulții caută aspirină și pungi pentru rău de avion și de-abia aștept să aterizăm. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ce oră are cursuri. De fapt, la un moment dat, și uitasem de ce dădusem la facultate. Numai la învățat nu-mi stătea gândul. Dar dacă vă aduceți aminte, v-am mărturisit mai devreme că mama nu e genul de femeie jovială pe care îl vezi în reclamele de la televizor. Nu. Cel puțin așa mi se părea mie. Nu mă lăsa să ies după ce se întuneca, pentru că ar fi trebuit să învăț. Și așa, din cauza asta, eu și Paul nu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
praf în mijloc, marcând locul unde stătea de obicei aparatul. Firul duce în camera Antoniei, de-aici și-a comandat taxiul aseară după ce a venit să-și ia din efectele personale... - Salut, talentule, îi zgârie cortexul hipersensibil o voce prea jovială de la celălalt capăt al firului. Hai să vedem dacă-ți mai aduci aminte de mine. - Cred că da... - Suzana sunt. (Suzana, pe caloriferul din sufragerie, vizibilă prin ușile cu geam, se spală prin părțile intime.) Vroiam să văd cum îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de necucerit. Judecata publicului este instantanee. Unele stele urcă, altele coboară. Peste tot, se Înalță focuri de lemne. Suntem În decembrie. Nopțile sunt deja aspre. La palat, ulcioarele cu vin se golesc, se sparg, hanul este stăpânit de o beție jovială, zgomotoasă și cuceritoare. În ziua următoare, pune să se rostească, În marea moschee, rugăciunea pentru răposați, apoi primește condoleanțe pentru moartea socrului său. Chiar cei care veniseră În goana mare, În ajun, ca să-l felicite pentru victorie au revenit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]