357 matches
-
speranță legată de salvarea sa și știe din surse sigure că s-a zis cu el și că va fi îngropat pe malurile Pontului Euxin. E o realitate sau o mascaradă menită să ascundă tensiunea, așteptarea, sau, mai bine zis, jubilația în așteptarea unui eveniment liberator precum moartea lui Augustus, care nu va întârzia să se producă? Presupun că această scrisoare trebuie să fi fost scrisă cu puțin înainte de moartea lui Augustus, când previziunile asupra sfârșitului inevitabil al împăratului erau de-
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
principale: decapitarea simbolică a societății civile studenți, ziare și ziariști, trecători care aveau aerul de a fi "golani", intelectuali îndeobște -, culminând cu tentativa de decapitare efectivă a lui Marian Munteanu; partidele politice de opoziție, ale căror sedii sunt devastate, spre jubilația televiziunii publice și a ziarelor pro-FSN; în fine, cartierele locuite mai ales de rromi, unde minerii se defulează comițând violuri și violențe pe bandă rulantă. Acest ultim aspect e prea rar evocat în analizele referitoare la mineriada din iunie 1990
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, ed. cit., vol. II, pp. 7-8). 13 Vezi comentariul lui Al. George din E. Lovinescu, Opere, vol. IV, ed. cit., p. 431. 14 Idem, p. 432. 15 Vezi Florin Faifer, op. cit., p. 20: "Hedonismul, această jubilație neîntreruptă, are un opozant: misodromia. Sunt câte unii care pur și smplu refuză să o ia din loc. Intimitatea camerei, preajma casei, cercul lor de gânduri, un grup de prieteni li se par de ajuns. La ce bun să-și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de-a submina, folosind orice prilej, tot ceea ce domina prin oficializare și leneșă consimțire, nevoia de-a se opune, fie și prin folosirea acestui soi de alaiuri festive, Dogmei, demagogilor, ritualurilor ierarhizate. Maiul florentin, giostrele, dezlănțuirea carnavalescă, serbări mitologice, intensă jubilație populară... Carul Morții, pictat pe ascuns, în sala Papei, unde nu îngăduise nimănui să intre și să-i urmărească pregătirile, înainta tras de bivoli, uriaș și negru, împodobit de cruci și oase albe de morți. Moartea gigantică se desfășura, stăpânind
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
macabre ? — Fiul Siei ar trebui să semene cu Cosimo ? Ar trebui ? Spune, hai, spune... Ar iubi coridele, luptele de cocoși, poate, boxul, măcar fotbalul, mascaradele nocturne cu cai mascați și cavaleri sumbri, legănându-și capetele de morți, spre jalea și jubilația mulțimii, pentru poftele ei rele, un astfel de tânăr, ajuns om în toată firea, nu și-ar mai inventa sau blestema mama, s-ar mulțumi cu absența ei. S-ar mulțumi, precum Cosimo, cu sine. Frenezia muncii, solitudinea, oroarea de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dau seama dacă poemele îmi plăceau cu adevărat. Nu aveau intensitatea delirantă ale celor ale lui Nichita Stănescu, nici ironia și ludicul avangardiștilor. Era o poezie exactă, o proiecție ortogonală, ce nu lăsa umbre pe hîr-tie, clasică până și-n jubilație, simetrică până și-n proliferarea baroc. Puteam înțelege fabula simplă a fiecărui poem. Tehnica leitmotivului funcționa mecanic și ireproșabil ca un mecanism cu axe cardanice. Luai fiecare element în parte și, deși desenate corect, nu ți se păreau cine știe ce. Atunci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
va marca, prin funcția fatică, literaritatea enunțului"175. Se poate remarca, la Arghezi, pregnanța unui cuplu de acte ilocuționare complementare, de tipul reproș-solicitare imperativă. În Despre scriitori, primului termen îi corespunde, în plan emoțional, un sadism al denunțării publice, o jubilație a flagelării în momentul deconspirării unei tagme compromise. Uzanța morfemelor persoanei a treia "ei", "lor", "li" etc. diferențiază net, de această dată, destinatarii: pe de o parte, lectorul (un tu subînțeles) căruia i se induce o lectură orientată, în scopul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lucrurilor, inclusiv a ființelor însuflețite care pleacă în călătorie, ar mai simți oare dorința de imagini? Sau, același lucru, dar inversat, teama de acestea? Ambivalență a viziunii, precum a farmakos-ului grec, leac și otravă. Dublul din oglindă provoacă panică și jubilație. Mă protejez de moartea altuia și de propria-mi moarte printr-o dedublare, dar de dublu, mort devenit imagine, nu sunt sigur că mă pot detașa. Ceea ce servește la îndepărtarea angoasei devine angoasant. Iar prezența-absența defunctului, sau a zeului, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cutia eclipsează bijuteria. Iar conservatorul îi fură statutul de vedetă conservatului. Cum să separăm gustul hipertrofiat al acestor noi temple de acela, mai secret, al mormintelor? Punerea în spectacol a frumuseții de imemoriala pulsiune a morții? Este un fel de jubilație tristă în celebrarea bulimică a marilor și micilor maeștri. În morișca neoprită, iată întorcându-se, dar la o scară încă necunoscută, această acumulare indefinită de relicve, religie a Formei în care voracitatea estetică afișată ostentativ nu acoperă complet o fascinație
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
densitate, iar acesta este bucuria, plenitudinea bucuriei de a fi. Privească cineva lumea, întreaga lume și toate înfățișările ei: dacă știe să vadă, va vedea, regn după regn, până și în acela care cuprinde durerea, că existența iradiază o mută jubilație care așteaptă să i se dea un glas. Ariel este efigia libertății ca bucurie cosmică și totodată e, de neuitat, expresie a ei. Fie și într-un univers atât de rigid și de ierarhizat ca cel dantesc, bucuria (letizia) are
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
strălucește mai intens (Paradisul, 5, 94-97). Iar toate spiritele fericite ce sălășluiesc în Paradis devin mai luminoase când se însuflețesc de bucurie și de caritate, și le cresc bucuria și lumina pe măsură ce urcă spre Soarele divin. Numai că toate aceste jubilații depind de iradierea supremă și sunt închise în ea, pe când a lui Ariel nu. Ea este inerentă unui univers el însuși liber. Poate pentru ființe ca el definiția cea mai apropiată de adevărul esenței sale se află tot în Paradisul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
densitate, iar acesta este bucuria, plenitudinea bucuriei de a fi. Privească cineva lumea, întreaga lume și toate înfățișările ei: dacă știe să vadă, va vedea, regn după regn, până și în acela care cuprinde durerea, că existența iradiază o mută jubilație care așteaptă să i se dea un glas. Ariel este efigia libertății ca bucurie cosmică și totodată e, de neuitat, expresie a ei. Fie și într-un univers atât de rigid și de ierarhizat ca cel dantesc, bucuria (letizia) are
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
strălucește mai intens (Paradisul, 5, 94-97). Iar toate spiritele fericite ce sălășluiesc în Paradis devin mai luminoase când se însuflețesc de bucurie și de caritate, și le cresc bucuria și lumina pe măsură ce urcă spre Soarele divin. Numai că toate aceste jubilații depind de iradierea supremă și sunt închise în ea, pe când a lui Ariel nu. Ea este inerentă unui univers el însuși liber. Poate pentru ființe ca el definiția cea mai apropiată de adevărul esenței sale se află tot în Paradisul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de opoziții fiind, de regulă în defavoarea caragialismului. Dan C. Mihăilescu inventaria o serie de astfel de dihotomii în aparență juste: "introvertire/ extravertire, sublimul utopiei/ grotescul ei, hamletismul/molierismul, idealismul luptător/realismul placid, melancolia cu accente violente/sarcasmul cu accente de jubilație bonomă, activismul coleric/ flegmatismul pragmatic, himericul și exaltarea/ caricaturalul etc."4 În privința existenței unui manifest literar care să ateste o astfel de direcție, acesta ar fi de găsit între dările de seamă ale scriitorilor optzeciști, mulți dintre ei, așa cum am
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Hefaistos. Concluzionând, Renard afirmă că super-eroii, cu puterilor lor specializate de sorginte supranaturală, sunt "expresia gândirii politeiste, inerente minții umane". Aceștia "umanizează natura", dând chip elementelor, trăsăturilor psihologice, noțiunilor abstracte, stimulând identificarea cu personajele, "visarea cu ochii deschiși" și "jubilația imaginarului" (apropiindu-se, prin urmare, de universul ludic).766 Eroul reprezintă valorile societății care îl produce, el corespunde unor necesități diverse (dacă în anii '50 Superman vâna comuniști, în anii '70 ia partea activiștilor pacifiști și ecologiști împotriva sistemului juridic
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
năzdrăvan se va rușina și nu va mai fi atât de natural În exprimarea acelei bucurii plenare de a trăi. Îmi turteam nasul de geam și eram extrem de gelos. Zăpada e o formă a purității metafizice, o expresie involuntară a jubilației maxime a vieții. O joacă gratuită ce invită la joacă. (iarna) În fața liceului nostru, se ridica o colină rotundă, ce bloca privirea, Grădiștea. Suntem În luna iunie. Explozie de verde. Nervi de creștere. Evadăm În masă de la ora de atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lucioase alb-negru. Acum, el se retrage în sine, cu trompeta mută, apoi își unește din nou sunetul, timp de o scurtă eternitate, cu al nostru, îmi permite mie și degetarelor mele un alt ritm, înviorează banjoul lui Scholl, declanșează o jubilație comună și se desprinde de noi, imediat ce solo-ul lui Geldmacher ia sfârșit, cu un țipăt de trompetă exprimând apreciere, ne salută prietenos din cap pe fiecare și, cu un ușor aer de unchi, dus a fost. Ce vizită! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că eu continuam s-o iubesc ca la început, îmi întorsese spatele la ușă, foarte mândră că putea s-o facă. Mă prinsese că îi arsesem una chiar în ziua când vroia să-mi spună că a rămas însărcinată, ce jubilație! Căzuse în genunchi! Pleacă! Nu vroisem să plec? Ia să-i arătăm noi că altul o putea face fericită și să vorbim cu acest altul la telefon fără nici o jenă, cu soțul în casă, care stă cu nasul în cărți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
martoră a atâtor încercări ale mele de a smulge secretul care o făcuse pe această femeie să se căsătorească cu mine, deși dragostea ei tocmai se stinsese. Acum însă nu mă mai interesa, și nepăsarea îmi dădea o astfel de jubilație, încît răsturnai cu o altă lovitură de picior și fotoliul în care mă așezasem atâția ani, martor și el al atâtor scene din care ieșisem totdeauna micșorat în propriii mei ochi, și acceptând mereu și mereu această micșorare, tot sperând
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care ieșisem totdeauna micșorat în propriii mei ochi, și acceptând mereu și mereu această micșorare, tot sperând că visul meu de fericire poate fi apărat. Îi surprinsei privirea urmă-rindu-mă cutreierată de o multitudine de sugestii ale disprețului și ale unei jubilații proprii, pe care surâsul complice cu cel absent îl accentua. Privire vie, ascuțită, victorioasă, plină de viață și de sfidare, care răscolea în mine vechi tandreți reprimate, vechi elanuri respinse, zile de fericire neîmplinite... "Bine, Matilda, continuai, văd că nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
celălalt colț, reiese că, după dumneavoastră, liniile ferate sunt blestemate, că ele înseamnă pieirea omenirii, că sunt molima căzută pe pământ ca să tulbure „izvoarele vieții“? Gavrila Ardalionovici, în această seară, era într-o stare deosebită de surescitare, de veselie, de jubilație, după cum i se păru prințului. Desigur, cu Lebedev glumea, întărâtându-l, însă curând se înfierbântă și el. — Nu liniile ferate, nu! îi replică Lebedev care, în același timp, își ieșea din fire și simțea o desfătare covârșitoare. Căile ferate, singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lampa ca o ureche Final ezită glasul tău ca un trapezist. Împreună cu acea mască a clovnului râzând „pentru reprezentația de sfârșit”, astfel de versuri relevă cealaltă latură a lirismului lui Ilarie Voronca, în linia unei ambiguități moderne a atitudinii, asociind jubilația în fața spectacolului mundan înnoit, cu un sentiment de distanțare, de solitudine și angoasă. Asemenea aspecte nu trebuie neglijate, oricât de interesați am fi de inovațiile formale, de inițiativele textualizante atât de indiferente în aparență față de înscrierea în discurs a unui
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dăruie privirii ca infinită varietate de evenimente și obiecte, atrăgătoare prin dinamica lor combinatorie, generatoare de raporturi inedite, șocând inerțiile și convențiile. Dar elementele ludic-spectaculare, într-o conjugare ce le echivalează la nivelul sugestiei unei maxime libertăți de mișcare, a jubilației ființei ce are revelația deplinei comunicări cu universul din afară, sunt prezente adeseori ca factori specific-modelatori ai viziunii simultaneiste. Așa se întâmplă, de exemplu, în secvența a doua a poemului Almanah, ce înscrie în cod spectacular elemente dintre cele mai
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sau se înfățișează ca invitând-o, provocând-o, înălțând-o la condiția festivă. Poet al metamorfozelor, Voronca imaginează acest proces ca pe o progresivă generalizare a euforiei specifice cronotopului sărbătoresc, a stărilor de entuziasm și fervoare afectivă, de exuberanță și jubilație. Într-o poezie situată majoritar sub semnul ochiului transfigurator (care, am zice eminescian, în lăuntru se deșteaptă), el își structurează, cum am observat, acest spațiu imaginar în „figuri” ce corespund, în mare măsură, acelei „practici a fericirii” care este sărbătoarea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
însă de o sfiiciune a dezrădăcinatului. Pentru cel ce era scoborâtor din pădurile Țării de Sus, peisajul natal devine obsedant: „Căutați-mă prin păduri, printre ape, / Fiindcă acolo mă limpezesc, acolo curg” (Căutați-mă). Se face simțită aici glisarea de la jubilația omului cetății către bucuriile mici, intime („o bucurie de dor, o bucurie de cuvânt”). Poetul își caută rădăcinile („M-aș întoarce spre culmi, în arbori și-nceput,/ dar turmele-n pietre și-n nisip s-au prefăcut”), dar nu mai
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]