582 matches
-
se vor lupta cu înverșunare, crezând fiecare că va câștiga, nerealizând sau nesocotind însă, că se supun în același timp riscului de a pierde lupta, fiindcă în acest război nu poate fi câștigătoare decât una dintre ele. Cel care câștigă jubilează, iar cel învins iese din confruntare cu un gust amar, realizând doar acum că a greșit pentru că n-a ales mai întâi calea medierii și că a pierdut timp, bani, sănătate și șansa de a se împăca; poate însă apela
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
dator să dreagă lucrurile, demonstrînd cu aplomb de ghicitoare că, mă rog, și Zodia Taurului poate fi bună, ba, uneori, chiar excelentă! Entuziasmat de ultima perspectivă, B., căruia, atunci cînd scrie, nu-i scapă caraghioslîcurile altora, ar fi început să jubileze: „Matei e Taur! Matei e Taur!” Scena, mărturisesc, m-a înveselit, demonstrîndu-mi încă o dată că oricine poate trece printr-o eclipsă de umor. „Am să l întreb - a conchis S., abandonînd ches tiunea vanității și revenind la «of»-ul său
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doar le-am acceptat. Nu m-am cerut „sus”, am fost pus sau împins într-acolo. De pildă, promovarea la Comitet (datorită recomandării lui Radu Cârneci) am simțit-o - oricît de ciudat ar suna - ca pe o îndepărtare! N-am jubilat... Puterea (sau slăbiciunea) mea e că mă las pe seama judecății celor abilitați să facă aprecieri asupra a ceea ce sînt. Nu intervin, nu aprob, nu contest. Apoi, cînd mi-au fost propuse, nu m-am considerat nepotrivit, inferior, provizoriu pentru nici unul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cel citat de el e - se spune - „bolnav de-a binelea”. „știi, dragă, - i-a mărturisit lui Bălăiță - mă simt ca după un chef din alea rele”. Prezent în redacție în momentul în care avea loc această discuție, Ernest Gavrilovici jubila fără pic de reținere. Culmea, și el e bolnav! Chipul lui strălucea însă de ceea ce se cheamă „satisfacție răutăcioasă”! *O „istorie” de mahala, aflată de la madam Vîță, vecina „Bunicilor”. Băisănița, fosta gazda a lui Ioanid Romanescu, „a fugit” (nu e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a comentat: „Se pare că-i rău... La vîrsta dumnealui...” *Împlinind 60 de ani, Al. Grigorescu a dat o petrecere în sala de ședințe a ziarului. Nu l-am văzut o clipă nostalgic, îngrijorat de cele ce vor urma. Dimpotrivă, jubila și gusta aluziile celor ce spuneau bancuri despre „bătutul rîmei în pămînt”. Cu obrajii încinși, îi contrazicea rîzînd: „Mai merge, mai merge!” Nu e singurul caz de îmbătrînire fără gravitate, cu gîndul la „jucării”, deși nimic din comportarea sa din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dar s-au înmulțit și s-au adîncit. Întreaga societate românească s-a afundat într-o criză ideologică și morală. Nici o adiere de sinceritate. Noile curente de gîndire ocolesc Carpații. În țările din jur s-au produs revoluții, iar noi „jubilăm” sub povara dogmatismului și a amețitoarelor prestigii. Oricît m-aș mobiliza, nu mai pot să mă ridic deasupra decepției provocate de stagnare. *Lecturi paralele: pe de o parte, „Cuvîntarea de la Bistrița-Năsăud”, în care se repetă, că reforme de genul celor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aflat foarte departe, în alt mediu, e totdeauna parțială. O apăsare suplimentară pe o temă dezagreabilă, exploatarea nu tocmai semnificativului, juxtapunerea unor „materiale” contradictorii sînt erori. Erori, oricum, mai suportabile decît mecanica emisiunilor de la posturile românești. *Aseară (9 noiembrie), am jubilat lîngă aparatul de radio la auzul știrii că a fost înlăturat de la putere (după ce-a deținut-o 35 de ani, mai mult deci decît al nostru!) Teodor Jivkov. Schimbarea e neașteptată, mult mai rapidă decît anticipau - cum se zice
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
autoare și promotoare practică „clanul”, nepotismul și favoritismul. Nimeni nu a demonstrat cum practic eu toate acestea, dar etichetările au curs la vale: „Ia te uită cine vorbește de morală în universități!”. Analog, văd cum politicieni și jurnaliști extrem de vocali jubilează cu voluptate nedisimulată, unii din naivă inconștiență, alții perfect interesați, măcar din sindromul mioritic al stârpirii termenului de comparație. Destui însă speră să asasineze proiectul Legii lustrației și ideea împărțirii apelor morale în societatea românească. „Ia te uită cine le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
i se șteargă pentru totdeauna numele din „sfântul catastif” al vieții publice și să semneze: „Eu, cea mai rea dintre toți!”. Cred că textul său, în care înfierează cu mânie inchizitorială pe cea mai păcătoasă dintre români, ar face să jubileze armata de inchizitori medievali, dar și armata de inchizitori ai deceniului cinci. Este o execuție „ca la carte” (ca la Malleus Maleficarum), în numele purificării religioase absolute, sau ca la Cursul scurt de istoria PCUS, autor I.V. Stalin, în numele purificării de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
opune ideal modelului patriarhal: conducerea sa este 50% partenerială, chiar dacă partea ei feminină este în poziție formal secundă. Înaintașele noastre care au făcut un veac de eforturi pentru recunoașterea drepturilor civile și politice ale femeilor din această țară ar putea jubila la gândul unui perfect tandem de gen. Ce frumos! El, Cosmin, și ea, Lavinia, doi oameni tineri conducând un proaspăt partid politic în veacul XXI! Ca în visele străbunicelor și bunicilor noastre care au încercat să ne scoată din statutul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
să ne pese de femei, că doar au formal toate drepturile? De ce să ne pese de romi? Nu preferă ei să trăiască la margine, în felul lor? Sau, pur și simplu, spunem, în cheie popular-fatalistă: „Fiecare cu norocul lui!”. Și jubilăm că suntem români, bărbați, creștini ortodocși, sănătoși, născuți în orașe mari, ca și când am avea un merit pentru toate acestea. Români fiind, obișnuim însă să ne blestemăm soarta trecută: Ce neam lipsit de noroc! Am stat la porțile orientului, în calea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
mai toți aceia dintre noi care scriem în Dilema veche, Observator cultural, România literară, 22 etc. pentru cei care predăm în universități la un nivel competitiv, pentru tinerii funcționari publici de secol XXI, pentru medici, pentru cercetători. Putem să spunem, jubilând de trufie, că i-a mânat brain-drain-ul. Adică, vezi Doamne, noi aveam creiere mai proaspete, școlite, care i-au costat puțin. Cele mai bune creiere au rămas, deci, iată ce au urmărit. În realitate, dacă nu ne-a lovit amnezia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
civic al comunităților locale, îndemnul lui Giuliani: mergeți la teatre, la restaurante, reluați-vă viața așa cum era înainte ca iubitorii de moarte să încerce să o facă praf! Mi-e greu să înțeleg cinismul invidios și resentimentar al acelora care jubilează că au pățit-o și „cei mai cei” dintre pământeni (mai ales când aceia sunt din toate rasele și etniile). Încerc să înțeleg unde a greșit comunitatea internațională prin organismele ei menite să protejeze drepturile omului, dovedind prea multă toleranță
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
forma „room-service”. Există și alternative mai rele: aceea de a nu fi intrat în clubul celor care și-au cucerit drepturile și ni le-au făcut cadou. Probabil că astfel de alternative ar gâdila perfect vanitatea celor care, de exemplu, jubilează misogin pentru „meritul” că nu s-au născut femei, rasist că nu s-au născut romi sau pentru „meritul” că nu provin din etnii sau religii „minoritatre”. Text publicat în Cuvântul, mai 2006 Femeile și liberalismul yoghin Lunea trecută am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
lt. Shepard, ordonă atacul asupra lor cu trei grupări. Bimotoarele au fost doborâte imediat fără ripostă. Am consumat și eu muniție atacând unul dintre ele la sfârșitul luptei". Cei de la sol, de pe aerodromul Popești-Leordeni, trăiau clipe de groază, iar americanii jubilau. În aer însă, în câteva clipe, raporturile de forță aveau să se schimbe... Dan Vizanty: "În timp ce mă aflam la 1500 m altitudine în fruntea formației, am auzit în cască, codificat: "Atenție Paris, atenție Paris, indieni deasupra cuibului". Am recunoscut îndată
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
la audiența de plecare, dar Ducele se limită să spună doar că nu știa nimic despre asemenea acțiuni ale reprezentantului italian în România și mi-a reînnoit expresia sentimentelor sale călduroase. Cît privește birourile de la palatul Chigi, era limpede că "jubilau" în privința încurcăturilor pe care ministrul italian la București urma să le aibă și sperînd că îl voi "lichida" imediat... De fapt eram foarte hotărît s-o fac, dar nu pusesem la socoteală anumite slăbiciuni de caracter, rezistente la orice tratament
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la baza acestei construcții : capcana sarcinii nedorite, firește, dar și cea a camerei impersonale de hotel în care se rezolvă avortul, capcana întinsă de domnul Bebe (cu șantajul sordid în care intră, micimea perversului de duzină și puterea megafrustratului care jubilează când are pe cineva la mână), capcana mijloacelor de transport în comun (în care călătorii erau de fapt infractori cu scadența inclusă), capcana ”aniversării în familie” (e formidabil cadrul fix în care Otilia, înghesuită în viețile unor oameni străini, ascultă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
după melci (pitorescul binișor temperat) Chiar dacă nu am gustat și nu mi-e rușine să recunosc - acel moft stilistic numit Glissando, mă consider un admirator al lui Mircea Daneliuc ; am apreciat Cursa de-nceput, am găsit interesant Ediție specială, am jubilat la Proba de microfon (unul dintre cele mai bune filme românești), am rejubilat la Croaziera, m-am emoționat la Iacob (o capodoperă) ; în fine, după fatidicul decembrie 89, am fost dintre cei care, contra vânturilor potrivnice (și n-au fost
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Este prezent și Jean Constantin, direct din Albumul duminical și cu replicile cupletului încă pe buze. Ce ar mai fi de spus ? Punctul zero este un kitsch perfect, atingând uneori acel grad de intensitate a prostiei care te face să jubilezi ! Nu am fost niciodată, trebuie să mărturisesc, impresionat de profesionalismul regizorului Nicolaescu, iar după acest Punctul zero am motive temeinice să mă-ndoiesc că a existat. Când îl auzi însă pe regizorul Iulian Mihu (autorul lui Felix și Otilia) spunând
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sa au ieșit zeci de mii de fascicule, câteva periodice și cărți de caracter religios, dar a fost totdeauna rezervat în tipărirea de buletine pentru publicitate ori de a-și face cunoscute inițiativele. Tentativa, făcută de colaboratorii săi, pentru a jubila al 25-lea aniversar al fondării Operei, cu un număr unic, i-au provocat durere și nemulțumire. Iar atunci când a fost vorba de a se începe publicarea Buletinului lunar L'Amico dei Buoni Fanciulli - Organo per gli ex allievi e
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Teatrul Național. Debutul Operei române la Teatrul Național. Apariția ziarului Epoca.] [diverse] Judecătorul de pace osândește la 500 lei amendă pe un domn Emil Mavrocordat, care pălmuise pe Nicolae Voinov pe când era ministru de Justiție. În cercurile opoziției conservatoare se jubilează fiindcă tânărul Mavrocordat erea conservator. Dar tribunalul osândește pe Mavrocordat la 3 luni închisoare. Un conflict se ivește între ministrul nostru plenipotențiar Ion Bălăceanu și Ion Brătianu. În urma acestui conflict, Bălăceanu demisionează, iar în locul său, la Paris, e numit poetul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
am încropit o echipă cu cine nu jucaseră niciodată pe un teren de fotbal (un Boghian, altul decât fostul învățător, și doctorul Dumitrescu, cu niște dioptrii prea mari, încât nu prea vedea mingea). Am pierdut cu 1 la 3, adversarii jubilau, urmau meciurile oficiale. în meciul oficial din luna august, pe terenul comunei Traian, am câștigat cu 2-1, deși am fost rău bătuți la picioare. Era acolo, în echipa lor, un tractorist care demola tot. Ajunsă la picioarele lui Ilie Vraciu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
comunitar al Vechiului Continent mi-a apărut într-o lumină mai clară, dincolo de diferențele de limbă, stare economică și, mai ales, mentalitate specifică unei țări sau unei zone geografice. O anticipare a viitoarei Europe unite, cultural deocamdată. Porniți din Lisabona, jubilând de mirosul florilor de jacaranda și bouganvillas, oraș marcat de poezia lui Pessoa și Eça de Queiroz, de fabulosul Atlantic intrând în curtea nisipoasă a castelului de la Cascais, reședință cândva a contelui Castro de Guimarăes, am descoperit Madridul semeț și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
comunități victimizate. Una dintre puținele perle ale sale este mormântul filozofului Immanuel Kant, al cărui sicriu a fost zidit în peretele unei biserici ruinate. Kaliningrad este orașul unei existențe mortificate, unde nu vezi un zâmbet sau o privire visătoare. Am jubilat realmente în sinea mea când trenul nostru a părăsit acel loc, în care viitorul este absent, în schimb te agresează din toate părțile un trecut tragic. - Cum ai văzut Europa, ca identitate culturală, înainte de a fi ajuns la bordul Expresului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nouă, compusă din Marghiloman, doamna Săvescu etc. Acești infirmi trebuiau cu vremea schimbați cu germani aflați în Moldova. Zilele treceau cu greu, nici o știre de la ai noștri, din lupte numai cele din Bukarester Tagblatt; când nu se publica regulat comunicatul, jubilam, ghicindu-l favorabil nouă, dar ne îngrozea trecerea trupelor numeroase, bine echipate și armate, duse pe automobile în șiruri nesfârșite, oameni voinici, odihniți, bine hrăniți. Făceam în inima noastră comparația cu biata noastră oștire în așa de tristă stare la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]