932 matches
-
a intrat în rândurile junimiștilor și a făcut parte, din 1894 până în 1904, din comitetele succesive de direcție ale „Convorbirilor literare”, la care a și colaborat, în aceeași perioadă. Activitatea politică a junimiștilor a susținut-o prin articolele din „România jună” (1899-1900) și din „Tribuna conservatoare”, ziar al cărui redactor a fost din martie 1903 până în iulie 1904. Discipol al lui Maiorescu, B. a reprezentat una dintre speranțele junimismului de după 1890. Dar articolele sale de critică literară, rămase în pagini de
BASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
VIII.1922, București), folclorist și poet. Este fiul lui Toma Bârsan, preot. După studii gimnaziale și liceale la Brașov (1870-1878) și studii universitare de litere și filosofie (1878-1881) la Viena și München, la Viena fiind și președinte al Societății „România jună” a studenților români, revine la Brașov, unde este profesor secundar (1881-1905), corector al școlii medii (1889-1891), dirigent al Școlii Comerciale Superioare (din 1891). Din 1891 este și director al învățământului din Sibiu. A fost vicepreședinte (1905-1910) și președinte (1911-1922) al
BARSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285657_a_286986]
-
în Potpuri literar, București, 1852; George Sand, Metella, București, 1853, Lacul dracului, București, 1855; R. R. Thelusson, Orbul, București, 1853; [Autori neidentificați], Dominoul roșu, București, 1853, Lena și ziua fără mâne, București, 1855; E. Sue, Matilda sau Memoriile unei femei june, I-IV, București, 1853-1854; Al. Dumas-fiul, Dama cu mărgăritari, I-II, București, 1856; Walter Scott, Ricard Inimă de Leu sau Talismanul, București, 1856, Fidanțata de Lammermoor, București, 1856; Fr. Guizot, Istoria civilizațiunii în Europa, I-II, București, 1856, Istoria civilizațiunii
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
Mediu, cadânele îmbătrânite, timorate, lipsite de speranță -, cu toată veridicitatea atmosferei de serai și de harem, cartea suferă în plan literar. O altă categorie de scrieri ale lui B. ține de memorialistică. În închisorile turcești și Din lumea Islamului. Turcia Junilor turci (1922) concentrează „impresii și amintiri” despre o lume dispărută și despre o alta ce abia lua ființă. După propria-i mărturie, B. povestește pur și simplu, fără să-și caute cuvintele sau să urmărească efecte de stil. Întâmplările relatate
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
SUA), 1989; De la frații de departe, Oradea, 1921; Nu tot ce zboară se mănâncă, București, 1921; Spovedanii de cadâne, București, 1921; Turcoaicele, Iași, 1921; Sărmana Léila, București, 1922; Primul poet, București, [1922]; Bucuria copiilor, Craiova, 1922; Din lumea Islamului. Turcia Junilor turci, pref. N. Iorga, București, 1922; România văzută de departe, București, 1922; Colina îndrăgostiților, București, 1923; Clopotul fermecat, București, 1925; Of și Țepeluș, București, 1925; Suflete de viteji, București, 1925; Haplea, cu desene de Mihai Iordache, București, 1926; Minuni din jurul
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
Este fiul Ioanei și al lui Ion Bobei. B. a făcut primele clase la Bărbătești. În 1911 intră, ca bursier, la Școala Normală din Constanța. Începe între timp să scrie, trimițând primele încercări, în versuri și în proză, la „Dobrogea jună”. După un an de învățătură la Craiova, se întoarce în cetatea tomitană, pentru ca între 1916 și 1918, în timpul războiului, să urmeze, la Botoșani, Școala de ofițeri în rezervă. Din 1919, predă la școala din Dobriceni (în județul Vâlcea), unde va
BOBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
cum aștrii-n Nord Surâd l-a mărei triste sălbatecul acord. Un zeu scăldat în cerul a mii de rugăciuni! Satan ce nu căzuse în timpii cei străbuni A vieței lui damnate. O, când mi-aduc aminte cum inima mea jună Zbura pin lumea albă ca gelița nebună Ce-neacă a ei suflet în suflete de flori Și-n visuri aurite aripele-i răcori! Pîn-te-am văzut, o, Mira... pân te-am văzut în față, Înger cu sân de piatră, cu diadem de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rece... ideea-ar fi grozavă Că ea nu mă iubește, și un vulcan cu lavă S-ar face al meu suflet, ars de o gelozie, Secat de-un amor barbar... Dar astfel... poezie Și cântece și visuri în inima mea jună, În sufletu-mi ca ziua astfel se împreună {EminescuOpVIII 171} Cum ai țese-n ghirlande stele lucinzi cu flori; Idee cu idee se-ncing adeseori, Cum se cuprinde înger cu înger în lung vis. Și în oglinda de-aur din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
suflet sublim și ideal, Pin aste minuni vie ce-mi farmecă gândirea Ce-adorm inima-mi plină, ce-mi leagănă privirea. Voi să aud un cântec frumos, sublim, ceresc, Voi să aud suspinul a arpei ce iubesc. O, Maio, barde june! lungi visuri înfocate {EminescuOpVIII 179} Transpoartă al meu suflet în norii de palate Unde ginii cântă și visele suspin, Unde umbrele-alintă în vânt plăcut și lin; Din a lor danț fantastic, eolicul prelud, Eu glasul tău cel dulce îmi pare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
suflet sublim și ideal, Prin aste minuni vie ce-mi farmecă gândirea, Ce-adorm inima-mi plină, ce-mi leagănă privirea. Voi să aud un cântec frumos, sublim, ceresc, Voi să aud suspinul a arpei ce iubesc O, Maio! barde june! lungi visuri înfocate Transpoartă al meu suflet în norii de palate Unde ginii cântă și visele suspin, Unde umbrele-alintă în vânt plăcut și lin; Din a lor danț fantastic eolicul prelud - Eu glasul tău cel dulce îmi pare că-l
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu mai aibă nici raze, nici izvor. Toma vine și îi consilie mai întîi să aibă speranță - în urmă, când rămâne neconsolat, îi descopere că e tatăl lui și-i promite a o învia. * [TOMA NOUR] (din Mira) Trecutul meu june, o, trecutul meu e înfiorător... e un pustiu în care nu găsești nimica decât schelete uscate de morți. De mic am învățat a blăstăma pe tatăl meu precum un copil învață prima sa rugăciune. Căutam adevărul acolo unde nu-l
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dat de știre Dulcea stea de diamant Plină de iubire Ce vedea pe-al ei amant În al lumei mire POESIS În hăină de imagini cu fruntea visătoare Apar în fața lumei zâmbind cu întristare; Când veselă, când tristă, dar totdeuna jună, {EminescuOpVIII 291} Zâmbirea mea atrage, cântarea mea adună Mulțimea curioasă - ce o răpesc în cer, În visuri fără margini, în raiuri de mister; Și azi ridic palatul iluziilor dalbe, Și azi chem împrejuru-mi sororile-mi rozalbe Ca să le-ngîn viața și-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
orienta noi, numai spune-ni de la cari uși sânt cheile. Inspectorul se închină și începu a enumera: - Aceasta-i de la ușa casei mari, aceasta de la apartamentul repauzatului consilieri de stat, aceasta de la apartamentul doamnei consilierese și aceasta de la camerele contelui june sau, adause el puțin confuz, de la apartamentul din partea stângă în care locuia odineoară bunul dmv., când era june. - Destul, domnule inspector, ne-om orienta, l-întrerupse contele cu un surâs. Ne apropiarăm de castel. - Auzit-ați, zise contele, camerele contelui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sau, adause el puțin confuz, de la apartamentul din partea stângă în care locuia odineoară bunul dmv., când era june. - Destul, domnule inspector, ne-om orienta, l-întrerupse contele cu un surâs. Ne apropiarăm de castel. - Auzit-ați, zise contele, camerele contelui june. Contele acesta june a fost bunul meu. De aici se vede că tradițiunele nu învechesc neciodată. Acest conte june, așa-l numesc aici, a murit acum mai bine de cincizeci de ani, bătrân și slab. Când intrarăm pe pragul mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
domnule inspector, ne-om orienta, l-întrerupse contele cu un surâs. Ne apropiarăm de castel. - Auzit-ați, zise contele, camerele contelui june. Contele acesta june a fost bunul meu. De aici se vede că tradițiunele nu învechesc neciodată. Acest conte june, așa-l numesc aici, a murit acum mai bine de cincizeci de ani, bătrân și slab. Când intrarăm pe pragul mare și boltit un aer rece și stricat ni veni înainte. Ici și colo căzuse părți din ornamintele de gips
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care se lasă dovedită de nedreaptă numai prin rezonările minții, nu însă din necese curat naturali. Eram, precum zisei, sărac însă mândru, cum trebuie să fie un spaniol, și o dorință nestingibilă după onoare și glorie ardea în inima mea jună. Această dorință căpătă o putere nouă prin amorul cătră o copilă frumoasă, tot așa de săracă ca și mine, însă și mai avută în străbuni glorioși. Distincțiunea mică în numărul antenaților noștri și sărăcia mea prefăcură amorul nostru numai într-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bătrână la moarte, care se ocupa cu {EminescuOpVIII 574} facere de venine și ea-mi mărturisi următoarele, dîndu-mi voie de-a le spune și eu, dacă aș putea folosi cu aceasta ceva: "Eu fui chemată, nară ea, la o damă jună și frumoasă. Ea se numea Maria Viso (se numea astfeli amanta d-tale? ) și ea mă rugă de a pune în lăcata unui lanț de aur o otravă tare. " Cu toate că femeia criminală era obicinuită cu astfeli de comisiuni, cu toate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lespezi câțiva pumni de carlini (bănuți) pe care se grămădea micii lazaroni, năpădea prin mijlocul mulțimei și pe supt picioarele cailor călăreților ce era așezați pe la colțul fiecăriia uliți ca să păzească a nu se împiedica trecerea norodului. Între aceste june și elegante femei pe care atât cochetăria cât și curiozitatea le aduseră pe la balcoanele Toledei, o fetișoară de cinsprezece ani cel mult se deosebea prin toaleta sa de o întreagă simplitate și foarte cu gust, și mai cu deosebire prin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la ușa camerii sale... Se sculă, crezând că este mumă-sa, care, ca toate mumele cele bune, venea să certe pe fiul său că se ostenește așa de mult și nu se culcă. Însă se amăgea, văzu înainte-i un june vâslaș care, fără să-i zică vreo vorbă, îi dete o scrisoare și o pungă. Deschise hârtia cu mirare, o, fericire! o, bucurie a cerului! era un bilet de la Henrietta!... Ea îi trimetea cu o grație îngerească câțiva bani ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fenomene trecătoare, cari se arată mai în urmă că nu sunt decât o undă ușoară a iritațiunei juvenile, a cărei vad (fund) sec face imposibilă orce mișcare care-ar vrea să meargă mai adânc. Sbiera-Zagotti, când vorbește de închipuiretatea acelor juni cari, în focul juneții lor, iau instinctul imitărei și sumulațiunea drept veritabile. Prognosticul cel greu pentru veritabilitatea (autenticitatea) talentului de reprezentațiune dramatică constă așadar esențialmente în înrudirea fiecărui individ cu o mulțime de circonstanțe și personalități în care individul se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
legi estetice eterne. Reducerea acestor judecăți singlare {EminescuOpXIV 926} și a regulelor generale a unei vieți convenabile și peste tot frumoase la legile generale ale frumuseței n-a încercat-o încă nimeni până acuma. Știința estetică generală este încă prea jună, ea a fost [pînă] acuma prea îndestul încă ocupată cu descoperirea legilor de frumusețe în arte pentru ca dintr-astă negligență să i se poată face o imputare. Unei vremi ce va urma însă i se clarifică problema de a pricepe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Camerei și preferă a face politică de șef - redactor al "Romînului" în Parlament și afară de el. Dar daca Rosetti trece în opoziție deschisă sau numai periodică în contra guvernului, atunci roșii se desfac în adevăr după cum vedem din foile române în "juni" liberali și "bătrîni" liberali și atunci s-a sfârșit nu numai cu ministerul Brătianu, ci cu chiar domnia partidului liberal din România. Cu toate meritele și cu toată popularitatea pe care o posedă, Brătianu, el nu se va putea susține
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de inspector general. După debutul în foaia „Pagini sociale” (Botoșani, 1909), colaborează cu o teribilă spornicie, trimițând versuri și proză umoristică, însemnări literare, cronici dramatice, la „Revista telegrafică, telefonică și poștală”, „Arhiva CFR”, „Dreptatea” (Chișinău), unde a fost redactor, „Dobrogea jună” (Constanța), „Dimineața”, „Rampa”, „Teatrul”, „Săptămâna CFR”, la care a lucrat ca redactor pentru partea literară, „Gorjanul” (Târgu Jiu), „Timpul”, „Ultima oră”, „Tribuna românească”, „Almanahul literar”, devenit mai apoi „Steaua”, „Viața românească” ș.a. A folosit pseudonimele Jap, C. Daltă, Toader Gătej
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
urmat Facultatea de Litere și Filosofie. În 1928 își dă doctoratul, luat magna cum laude. Funcționează ca profesor la Constanța și București, desfășurând în același timp o fecundă activitate culturală. Începe să colaboreze încă din timpul liceului (1920) la „Dobrogea jună” din Constanța, scriind apoi la „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Saeculum”, „Revista de filosofie”, „Pontice”, „Gândirea”, „Viața”, „Seara”, „Dacia rediviva”, „Sfarmă-Piatră”, „Meșterul Manole” ș.a. Semna (uneori și cu pseudonimele Teofil Bartolomeu, Ionescu-Tomis, Ion Petru, I. Petru-Tomis) articole, cronici și eseuri
IONESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]
-
funcția de corespondent de război pentru ziarele „The Morning Chronicle“ din Londra și „The New York Daily Tribune“, cu colaborări ocazionale la revistele americane „Putnam’s Mounthly Magazine“ și „The National Magazine“ din New York. În a doua ipostază s-a situat junele ofițer (ajuns mai târziu general) al armatei britanice, Charles George Gordon (18331883), combatant pe frontul crimeean și însărcinat, la încheierea păcii, să facă parte din comisia pentru delimitarea noii frontiere a Moldovei, recte între cele două împărății: rusească și turcească
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]