998 matches
-
drept criterii valoarea operei și „adevărul” ei. În domeniul culturii se apropie de orientarea lui Titu Maiorescu, de care se delimitează însă în filosofie. Era, totuși, un audient entuziast al cursurilor acestuia și putea fi văzut uneori și la ședințele Junimii. A arătat interes și aptitudini pentru filosofia culturii și pentru estetică. Arta ar fi, în concepția sa, formulată într-un amplu comentariu asupra picturii lui N. Grigorescu, o fuziune între realitatea obiectivă și subiectivitatea artistului. Evoluția artei „după psihicul fiecărei
MICHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]
-
se apropie timpuriu de literatură și este posibil să fi debutat ca traducător în 1894, cu o tălmăcire din Th. Hales, apărută în „Biblioteca familiei”. Va colabora apoi la „Timișoara”, „Convorbiri literare”, „Lumea universitară” (Cluj), „Transilvania”, „Dacoromania”, „Gândirea”, „Națiunea” (Cluj), „Junimea literară”, „Datina”, „Societatea de mâine”, „Conștiința românească” (Cluj), „Patria” (Cluj), „Hyperion” (Cluj), „Făt-Frumos” ș.a. În special după numirea la Cluj, G. a fost unul dintre cei mai diligenți traducători ai literaturii engleze. Din Shakespeare, scriitor preferat, a tălmăcit, pe lângă un
GRIMM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
Shakespeare, București, 1924; William Cowper, John Gilpin, Brăila, 1924; Robert Burns, Poezii, Cluj, 1925; Byron, Cain, București, 1925; Mihai Eminescu, Poems, Cluj, 1938; Shakespeare, Cum vă place, București, 1942. Repere bibliografice: Dragoș Protopopescu, „Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză”, „Junimea literară”, 1925, 1-3; D. Popovici, Petre Grimm, DR, 1948; George Hanganu, Petre Grimm - traducător în engleză, ST, 1983, 1; Dicț. scriit.rom., II, 459. D.M.
GRIMM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
interbelică), „Drum drept” (1913-1914, în 1915 contopită cu „Ramuri”), „Cuget clar” (1928-1936) și „Cuget clar (Noul «Sămănător»)” (1936-1940). Creându-și organe de presă proprii, I. nu a contenit să-și împrăștie slova și în alte periodice. A colaborat la „Universul”, „Junimea literară”, „Gazeta Transilvaniei”, „Timpul”, „Patria”, „Excelsior”, la reviste literare precum „Lamura”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar” (pe care l-a și dirijat câteva luni în 1925). Semnătura lui apărea (mai ales între cele două războaie mondiale) în diverse publicații
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
normaliștilor vășcăuțeni, în „Moldova literară” (Mihăileni), „Zorile Romanațului” (Caracal) și în „Voința școalei”, unde publică ani în șir. Alegându-și pseudonimul Teofil Lianu, se alătură grupării literare din jurul lui Mircea Streinul și colaborează la periodicele bucovinene „Argonaut”, „Glasul Bucovinei”, „Orion”, „Junimea literară”, „În preajma gândului”, „Pana literară”, „Flux”, „Timpul”, „Iconar”, la unele fiind și redactor, dar și la „Frize” din Brașov ori „Lanuri” din Mediaș. A condus câteva publicații efemere, „Flanc”, „Izvodiri” și „Crai nou”. Trei plachete - Rod (1933), Stampe în lumină
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
Crețeanu, Radu Ionescu, D. Berindei, I. I. Fălcoianu, P. Iatropol, Pană Buescu, C. Aninoșanu, A. Gianni, Gr. I. Lahovari și N. Gr. Racoviță. Aici vor veni mulți dintre colegii de studii ai lui Odobescu, legați de societatea și de revista „Junimea română” (Paris, 1851). Cu un program în descendență pașoptistă, R.r. tinde să devină un „centru de activitate intelectuală”, reunind colaboratori din toate provinciile românești. Dar se urmărea în primul rând racordul cu un alt timp, modern, acela al „studiilor
REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289257_a_290586]
-
Iosif și D. Anghel, pref. N. Iorga, București, 1908. Repere bibliografice: Vasile Savel, Contimporanii. Schițe și portrete literare, I, Arad, 1920, 31-36; Loghin, Ist. lit. Bucov., 173-180; [Scrisori. Note], SDL, I, 394-419, VII, XCI-XCVIII, 207-222, 367; Iulian Vesper, Bucovina literară, „Junimea literară”, 1933, 10-12, 1934, 1-6; Leca Morariu, T. Robeanu, Siret, 1936; Dicț. lit. 1900, 737-738; Grigore C. Bostan, Lora Bostan, Pagini de literatură română. Bucovina, regiunea Cernăuți, Cernăuți, 2000, 152-156. C.T.
ROBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
Vicovu de Jos, j. Suceava - 3.X.1933, Cernăuți), poet. A absolvit Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți și Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți. Debutează în revista „Muguri” din Rădăuți (1924). Face parte din gruparea revistei „Iconar”, colaborează la „Junimea literară”, „Glasul Bucovinei”, „Răboj”, „Îndrumarea”, „Pana literară” ș.a. A mai semnat R. Ion, E. Valerian. Volumul Semne-n scuturi (1937) se bucură de atenția criticii, R. fiind considerat un talentat „înfăptuitor de poezie modernă”, un „descătușător (ca și alți «iconari
ROSCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289369_a_290698]
-
Aron Pumnul” din Cernăuți (1923-1930), face studii de filosofie și filologie clasică la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din același oraș. Obține licența în 1935, devenind profesor la Câmpulung Moldovenesc și în alte localități bucovinene. Frecventează cenaclul revistei „Junimea literară”, în care debutează cu versuri în 1932. Colaborează la „Iconar”, „Însemnări sociologice”, „Junimea literară”, „Orion”, „Spectatorul”, „Glasul Bucovinei”, „Tribuna”, „Răboj”, „Buna Vestire” ș.a., fiind prezent cu versuri proprii, dar și cu traduceri din Baudelaire, Verlaine și Rimbaud, apreciate de
ROSCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289371_a_290700]
-
de Litere și Filosofie a Universității din același oraș. Obține licența în 1935, devenind profesor la Câmpulung Moldovenesc și în alte localități bucovinene. Frecventează cenaclul revistei „Junimea literară”, în care debutează cu versuri în 1932. Colaborează la „Iconar”, „Însemnări sociologice”, „Junimea literară”, „Orion”, „Spectatorul”, „Glasul Bucovinei”, „Tribuna”, „Răboj”, „Buna Vestire” ș.a., fiind prezent cu versuri proprii, dar și cu traduceri din Baudelaire, Verlaine și Rimbaud, apreciate de Perpessicius. Marcat de suferințe fizice și psihice, s-a sinucis. Poezia lui R., inclusă
ROSCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289371_a_290700]
-
românești alcătuite de A. Ubicini pentru un dicționar al lui L.-G. Vapereau. Ca publicist, R., redactor la „Românul”, mai colaborează la ziare ca „La Boîte aux lettres”, „Timpul”, „Constituționalul”, „L’Indépendance roumaine”, „Epoca”. La București lua parte la ședințele Junimii. De altfel, în „Convorbiri literare” i-au și apărut o serie de scrieri. A mai semnat D.R.R., Dim. și cu pseudonimele Max și Stal. Și-a pierdut viața într-un accident de automobil. Localizările și prelucrările lui R. sunt farse
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
este acaparat tot mai mult de politică, fiind, după 1920, deputat și senator liberal. A avut un timp și funcția de inspector general al artelor pentru Bucovina. Debutează cu versuri la „Deșteptarea” (Cernăuți), în 1901, semnând Rotică-Dumbrăveanu, apoi colaborează la „Junimea literară”, „Sămănătorul”, „Viața românească”, „Neamul românesc”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Flacăra”, „Cosinzeana”, „Capitala”, „Sburătorul”, „România nouă”, „Țara noastră”. Ca jurnalist, își începe activitatea prin 1915, cu o suită de articole în „Naționalul”, urmată de altele în „Voința” și „România” (Iași, ziar unde
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
dus..., București, 1919; Cântarea suferinței, București, 1920; Dintr-un colț al României Mari, București, 1921; Poezii, pref. Sextil Pușcariu, București, 1922; Paharul blestemat, București, 1924. Repere bibliografice: Scrisori către N. Iorga, II, București, 1979, 254-258, 579-583; Victor Morariu, Poetul Bucovinei, „Junimea literară”, 1909, 9; M. C. [Mihai Carp], „Poezii”, VR, 1909, 9; N. Iorga, [„Poezii”], NRL, 1909, 735; Mihail Sadoveanu, [G. Rotică], LU, 1910, 4; Titu Maiorescu, „Poezii”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXXII, 1909-1910; Octavian C. Tăslăuanu, Informații literare
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
lit. Bucov., 230-235; George Dumitrescu, Opinii literare, București, 1927, 93; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 79-81; E. Lovinescu, Memorii, II, Craiova, 1932, 135-137; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 190-191; Traian Chelariu, Un poet al sincerității discrete: G. Rotică, „Junimea literară”, 1935, 5-7; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 87-88; Nichifor Crainic, G. Rotică, G, 1939, 2; Călinescu, Ist. lit. (1941), 763, Ist. lit. (1982), 847; Constantin Călin, Semnal: G. Rotică, ATN, 1968, 4; Ciopraga, Lit. rom., 211-212; Dicț. scriit. rom
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
Literatura și Cultura Poporului Român în Bucovina” (1869), cu descrierea unui obicei popular: Drăgăița și Papaluga. Continuă cu nuvele, amintiri și versuri, în calendarele scoase de aceeași societate, apoi în „Convorbiri literare”, „Aurora română”, „Revista politică”, „Arhiva”, „Gazeta Bucovinei”, „Transilvania”, „Junimea literară” ș.a. Ținând, într-o măsură, de memorialistică, nuvelele și povestirile sale au, de obicei, personaje din mediul rural. Reprezentativă este Uitutul. Povestire din munții Bucovinei. Autorul reușește să treacă adesea de simpla relatare, ca în povestirea Un omor. Din
STEFANELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289902_a_291231]
-
1935, Cernăuți), poet și publicist. Urmează la Cernăuți liceul, absolvit în 1933, și se înscrie la Facultatea de Științe, secția matematici și filosofie. Suferind, în scurt timp se stinge din viață în spital. S. colaborează, încă de pe băncile liceului, la „Junimea literară”, „Glasul Bucovinei” și „Iconar”. A redactat, alături de Teofil Lianu și Mihai Verbovschi, revistele „Izvodiri” și „Plaiul Cosminului”. Volumul Poeme, apărut postum, în 1937, conține versuri simple și fragede „ca frunza plopului”, „ca neliniștea ogoarelor bătute de lună”, „ca boabele
STRATOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289973_a_291302]
-
ale unei susținute prezențe în periodice cu studii, eseuri, recenzii, cronici literare și dramatice, proză, interviuri și dialoguri pe teme culturale: „Revista Fundațiilor Regale”, „Azi”, „Le Moment” (unde, între 1935 și 1937, a ținut rubrica Les Écrivains roumains contemporains), „Reporter”, „Junimea literară” (Cernăuți), „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Meridian” (Craiova), „Floarea de foc”, „Credința”, „Viața literară”, „Ramuri”, „Familia”, „Viața românească”, „Lumea românească”, „Atheneum” (Iași), „Universul literar”, „Festival” (Silistra), „România literară”, „Curierul (magazin) literar”, „Revista română”, „Preocupări literare”, „Democrația”, „Semnalul”, „Drum nou
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
SOCIETATEA LITERARĂ A JUNIMII STUDIOASE, asociație înființată la Suceava în 1867. Inițiativa aparține unui grup de intelectuali bucovineni, printre care Simion Florea Marian, Vasile Gherman Pop și Ilie Pantazi, conștienți de necesitatea insuflării în rândul tinerilor a interesului și dragostei față de literatura română și
SOCIETATEA LITERARA A JUNIMII STUDIOASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289761_a_291090]
-
SOCIETATEA DE LECTURĂ DIN ORADEA, asociație înființată la Oradea la 26 noiembrie 1848. Statutul poartă titlul Legile Societății Junimii Românești, semnatarii fiind Iosif Roman (președinte), Vasile Șorban (vicepreședinte), Georgiu Deheleanu (secretar) și Ioan Gal (vicenotar). Deși aprobarea oficială este cerută din octombrie 1850, va fi primită abia la 21 martie 1852, iar inaugurarea activității se face în ședința din
SOCIETATEA DE LECTURA DIN ORADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289754_a_291083]
-
SOCIETATEA DE LECTURĂ „IOAN POPASU”, asociație înființată în 1868 la Caransebeș. Constituită ca instituție a „junimii studioase” de la Institutul Teologic-Pedagogic, societatea are ca membri profesori, elevi și studenți de la institutele de învățământ ale Diecezei Ortodoxe românești din localitate, animați de puternice sentimente patriotice. Ei se înscriu în mișcarea de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din
SOCIETATEA DE LECTURA „IOAN POPASU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289749_a_291078]
-
de lectură (înființat în 1879) și s-a străduit să aibă o revistă proprie: mai întâi foaia litografiată „Tinerimea română” (ianuarie 1892, redactor: C. Berariu), apoi „Încercări literare” (1892-1893, redactor responsabil: Șt. Bodnărescu). În cele din urmă s-au tipărit „Junimea literară” (redactor responsabil: Ion I. Nistor) din ianuarie 1904, și „Deșteptarea”, scoasă în noiembrie 1907 de Ion Grămadă. De menționat este numărul mare de reviste umoristice ieșite sub egida societății, precum „Piperușa” (1878-1879), „Broscoiul” (1878-1880), „Cociorva” și „Cociorva nouă liberă
SOCIETATEA JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289757_a_291086]
-
în costume tradiționale românești. Societatea primea ajutoare din partea unor orașe transilvănene (Deva, Gherla, Năsăud, Zalău, Sibiu, Brașov, Câmpeni, Bistrița, Prundu Bârgăului, Gilău) și din România. Presa acorda atenția cuvenită societății, oglindind diferitele ei manifestări. „Albina”, bunăoară, scria în 1875: „Înainte, junime română, spre cultură și știință, înainte întru deșteptarea conștiinței și mândriei naționale, înainte cu întreprinderi cât mai dese de atari conveniri folositoare”. Un punct de maxim interes era evocarea, în fiecare an, a zilei de 3/15 mai 1848. Cu
SOCIETATEA DE LECTURA „IULIA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289750_a_291079]
-
Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, cuprinde un variat material documentar, legat mai ales de prima perioadă. Fondarea societății a fost inițiativa lui Iosif Vulcan, care, la 9 februarie 1862, prezintă colegilor săi, studenți români, Proiectul statutelor Societății de lectură a junimii române din Pesta. Proiectul este însușit și votat în adunarea generală din 20 februarie 1862, când se alege și consiliul de conducere: Partenie Cosma - președinte, Ion Nedelea - vicepreședinte, Iosif Vulcan - notar, Sabba Fercu - bibliotecar. La constituire societatea număra douăzeci și unu de
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
și germană. Un moment important îl constituie numirea profesorului Al. Roman de la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș ca primul titular al Catedrei de limba și literatura română de la Universitatea din Pesta. El a restructurat programul societății pestane după cel al junimii studioase din Oradea și i-a dat numele lui Petru Maior. În anii 1869-1872 se conturează și aici două direcții: una „activistă” și alta „pasivistă”, dar în 1873, când statutele sunt aprobate oficial, ele se reconciliază pe planul acțiunii culturale
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
e profesor de greacă, latină și română la gimnaziul din Suceava (1874-1893). Desfășoară o rodnică activitate, contribuind la înființarea Societății Școala Română și alcătuind cărți de citire, în care dovedește gust artistic, precum și o orientare literară înrudită cu aceea a Junimii. De altfel, și colaborează la „Convorbiri literare” cu câteva studii de gramatică a limbii române. Debutase în 1870, cu o severă critică la o poezie de V. Gr. Pop. Alte articole și note critice îi apar în „Tribuna”, „Gazeta Transilvaniei
STEFUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289914_a_291243]