285 matches
-
aducea profituri celor care se angajau �n ea 58�Vezi lucr? rile lui E.�Lovinescu asupra Societ?? îi �Junimea� ? i cele ale ideologului mi? c?rîi, Constantin R? dulescu-Motru, Cultura rom�n? ? i Politicianismul (Bucure? ți, 1904), p.�156 59 Z. Ornea, Junimismul: Contribu? îi la studierea curentului, Bucure? ți, 1966, p.�43 60 R? dulescu-Motru, op. cît. , p.�144 61 Se poate vedea cum a ajuns acest �realism na? ionalist� propov? duit de Iorga �n cadrul �Luptei literare� s? se apropie de ideile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
periodic literar, "Literatura și știința", la care urma să colaboreze pe viitor și Iorga 55. Dar în ciuda contactului lui Iorga cu marxismul în anii de liceu, critica junimistă a sistemului românesc avea o influență mult mai mare asupra perspectivei sale. Junimismul s-a născut din nemulțumirea "protipendadei" boierilor moldoveni, care simțeau că joacă un rol tot mai mic în conducerea noului stat unit românesc. Acest rol diminuat era rezultatul noii Constituții (occidentale) și al mutării capitalei de la Iași la București. Prin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ne surprinde faptul că acești conservatori nu s-au bucurat niciodată de vreun sprijin din partea maselor; prăbușirea lor politică se va produce odată cu introducerea votului universal. Dar nici alte politici nu s-au bucurat de sprijinul maselor pînă în 1918. Junimismul se opunea antisemitismului, considerîndu-l un afront la adresa inteligenței umane 59. Concepțiile literare ale lui Maiorescu au fost exprimate într-o manieră caracteristică: Întrucît publicul a ajuns la maturitate în privința gustului și a discernămîntului literar, nu mai este nevoie de reviste
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și sociale în vederea stabilirii valorii operelor artistice. Așa cum spunea Nikolai Nekrasov: "Nu trebuie să fii poet, dar ești obligat să fii cetățean". Iorga a susținut ideea poporanistă în privința artei și literaturii, deși respingea cea mai mare parte a ideilor mișcării. Junimismul era mai aproape de ideile politice ale lui Iorga, dar nu era de acord cu noțiunea de artă pentru artă. El voia ca implicarea politică să fie pusă în slujba naționalismului lui Eminescu cum îi spunea Șeicaru în vederea creării uni fel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
națiunea. Cu toate că, pentru Iorga, țărănimea constituia reazemul națiunii și îi simpatiza pe muncitori, el considera că națiunea era alcătuită nu numai din aceste două clase; și că națiunea este mai importantă decît clasele. În ultimă instanță însă, nici marxismul, nici junimismul nu vor fi adoptate de Iorga drept filosofia sa politică, ci doar naționalismul marelui poet național Mihai Eminescu. Iorga nu a adoptat imediat ideile lui Eminescu. Eminescu își făcuse apariția pentru el după ce se familiarizase cu un vast spectru filosofic
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de Tocqueville seamănă cu acela al "aparatcicului" Hubert Humphrey de la Washington, al cărui entuziasm era la fel de metodic ca și zîmbetul său. Liberalii (sau Național-Țărăniștii) voiau să realizeze o tradiție directă spre democrația parlamentară occidentală. Abordarea sămănătorismului lui Iorga (pe linia junimismului, deși mai puțin rațional decît Maiorescu) presupunea o adoptare mai treptată și mai selectivă a instituțiilor occidentale decît terapia de șoc a liberalilor. Legiunea a devenit răzbunătoarea adaptării pripite din ultimii șaizeci sau șaptezeci de ani, iar concluzia a fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nici produsul unor tratate (care au creat-o), ci un suflet, o ființă elementară, aproape mistică"169. În conferința lui anticarteziană ținută în punctul culminant al controversei lui cu Noua școală, Iorga punea în antiteză spiritul sămănătorist cu cel al junimismului, cu spiritul raționalist al vechiului său dușman, Maiorescu: "Ar trebui oare să interpretăm istoria prin prisma unui raționalism formal și tern, golit de viață sau de conținut spiritual? Sau prin cea a sufletului național, care reprezintă adevărul?" Adăugînd că "aceasta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
politichie", în care politica le aducea profituri celor care se angajau în ea 58 Vezi lucrările lui E. Lovinescu asupra Societății "Junimea" și cele ale ideologului mișcării, Constantin Rădulescu-Motru, Cultura română și Politicianismul (București, 1904), p. 156 59 Z. Ornea, Junimismul: Contribuții la studierea curentului, București, 1966, p. 43 60 Rădulescu-Motru, op. cit., p. 144 61 Se poate vedea cum a ajuns acest "realism naționalist" propovăduit de Iorga în cadrul "Luptei literare" să se apropie de ideile realist socialiste asupra artei din Uniunea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
românesc, erupt în interbelic pentru a destrăma țesutul mitoistoric al conștiinței naționale, coboară până în proiectul junimist. Societatea Junimea, înființată în 1863, este cea care a inaugurat criticismul ca program cultural în societatea românească. Doar că seismul critic declanșat de criticismul junimism în cultura romantică autohtonă nu a produs și o replică pe măsură pe planul istoriografiei. Deși au fost "fellow travelers", nici A.D. Xenopol și nici G. Panu nu și-au asumat până la capăt spiritul critic promovat de junimism. Al. Zub
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de criticismul junimism în cultura romantică autohtonă nu a produs și o replică pe măsură pe planul istoriografiei. Deși au fost "fellow travelers", nici A.D. Xenopol și nici G. Panu nu și-au asumat până la capăt spiritul critic promovat de junimism. Al. Zub (2000) vede chiar în disidența celor doi eșecul Junimii în încercarea de a imprima o direcție contrară romantismului în istoriografia națională. Societatea literară va reuși să impună o direcție critică abia într-o generație secundară, avându-i ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]