745 matches
-
Oameni, III, 291-292; N. Gane, Amintiri, Craiova, 1941, 139-145; Augustin Z.N. Pop, Contribuții documentare la biografia lui M. Eminescu, București, 1962, 347-349, 441; Adrian Marino, Viața lui Al. Macedonski, București, 1966, 183-184; Dicț.lit. 1900, 581-582; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003, 198-223. D.M.
MISSIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
M. Sadoveanu (cărora le-a subliniat naturalețea), a nuvelelor lui I. Al Brătescu-Voinești. A relevat cu deosebire specificul național al operei literare, pe care l-a transformat într-un alt criteriu valoric, îndată după cel estetic. Întrunindu-i pe scriitorii junimiști sub ideea combaterii lipsei de autenticitate în literatură, a proclamat drept principiu suveran luciditatea, exigența în creație și în apreciere - trăsături distinctive a ceea ce el însuși a numit „noua direcție”. Născută ca o reacție împotriva nonvalorii, „noua direcție” s-a
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Junimii până într-atât, încât numele său a fost confundat cu acela al societății. Activitatea sa nu poate fi concepută în afara grupării ieșene, căreia i-a fost îndrumător eficace și care i-a sprijinit în mod substanțial manifestările. La întrunirile junimiste ținute în locuințele sale din Iași ori din București au fost citite cele mai de seamă lucrări ale literaturii române din a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Venind de timpuriu în contact cu capodoperele literaturii universale, M. s-
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
passim; Mănucă, Analogii, 266-288; I. Oprea, Terminologia filozofică românească modernă, București, 1996, 158-162; Titu Maiorescu comentat de N. Mecu, București, 1996; Doru George Burlacu, Revenirea la Maiorescu, Cluj-Napoca, 1997; Zaciu, Departe, 9-13; Dicț. esențial, 477-482; Dan Mănucă, Principiile criticii literare junimiste, Iași, 2000, passim; Simion, Ficțiunea, III, 103-151, 209-211; Cornel Moraru, Titu Maiorescu, Brașov, 2003; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 69-130. D.M.
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Eminescu și Caragiale, tov. I. Vitner studiind variantele poeziei Împărat și proletar, analizează contradicția fundamentală a personalității lui Eminescu, aceea dintre hotărâta influență pe care o exercitase asupră-i Începutul mișcării muncitorești și constrângerea Înăbușitoare la care-l supune grupul junimist. Studiul În căutarea adevăratului Caragiale combate denaturarea de către reacțiune a adevăratei Înfățișări a operei lui Caragiale, subliniind puternicul caracter progresist, de adâncă satiră socială, a unora din operele marelui scriitor român. Poziția lui Caragiale este aceea a unui progresist, a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
literară apărute până astăzi și vreți să cercetați epoca cuprinsă Între sfârșitul sec al XIX-lea și Începutul celui de-al XX-lea, veți constata În mod invariabil că această epocă este transformată Într-o apologie fără limite a curentului junimist, care domină, În interpretarea istoricilor noștri, Întreagă această epocă. Ce a fost junimismul cu adevărat vom arăta În mod amănunțit În cadrul cursului universitar din acest an. Noi ne vom limita acum În a spune că junimismul a fost expresia unui
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Un lucru totuși de înțeles, căci el a scăpat și unor reputați critici ai lui Kant pe care îi urmează profesorul român. Mai puțin scuzabilă va fi o asemenea receptare a lui Kant câteva decenii mai târziu. Universitari de formație junimistă, ca Petre P. Negulescu și Ion Petrovici, au cultivat mai departe tema kantiană a „răsturnării copernicane” într-o înțelegere psihologistă: modul nostru de a vedea și de a gândi lumea depinde în mod hotărâtor de natura și alcătuirea particulară a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un chiot simfonie”. Sunt aici cel puțin patru erori de transcriere: făcut pentru făcui, o evidentă greșeală de tipar Îndreptată de Însuși Maiorescu Începând cu ediția a IV-a, din cele opt pe care le-a pregătit pentru tipar criticul junimist; următoarele două erori de transcriere sunt sfăntă (termen de origine slavă) pentru sfântă (termen de origine latină), precum și chiot pentru chicot; În fine, ar fi trebuit folosită linia de pauză pentru a marca elipsa predicatului făcui Între chicot și simfonie
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cu pseudonimul Nicor. Datoria unui jurnal umoristic, se arată în Profesiunea de credință, este de a sancționa viciile și ridicolul cu ajutorul râsului. Săgețile satirice sunt îndreptate împotriva Palatului și a reacțiunii politice, țintele obișnuite ale lui N. T. Orășanu. Politicienii junimiști (P. P. Carp, Titu Maiorescu) și liberalii (I. Ghica) sunt criticați deopotrivă. Junimismul („noua direcție negruțiană în literatură”) este, de asemenea, atacat. Revista are și o rubrică intitulată „Mofturi politice, sociale și de tot felul”, la care, probabil, a colaborat
ASMODEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285470_a_286799]
-
apărute în „Tribuna” (1891). Aceste tentative i-au deschis gustul pentru descifrarea resorturilor intime ale unei opere, ceea ce l-a îndreptat către critica literară. La început, a urmat modelul maiorescian, adoptând un ton dur, cu ironii și „zeflemele” de tip junimist aplicate numai literaturii din Ardeal. Lipsa de valoare, era de părere criticul, nu trebuie scuzată prin circumstanțele dificile în care se manifestă scriitorii de limbă română din Transilvania. Considera că aici fuseseră încurajate doar „mediocritățile” și nonvalorile, pe temeiul unor
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
lui asupra artei preiau idei ale lui C. Dobrogeanu-Gherea (funcția socială a artei, impactul mediului social asupra procesului de creație ș.a.m.d.). Exponent al școlii critice a „Contemporanului”, pledând pentru arta cu tendință, nu acceptă în nici un chip estetica junimistă. Cu o consecvență subminată uneori de o impetuoasă incomprehensiune, lansează atac după atac împotriva literaturii decadente, a formalismului, a pesimismului. În argumentările pe care le dezvoltă, comentariului sociologic i se asociază din când în când criteriul estetic. Cu excese și
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
1896). Va fi profesor de igienă și de patologie generală la Facultatea de Medicină din Iași și la cea din București, colaborator al lui Victor Babeș. Primele stihuri, Gânduri triste, i-au apărut în „Convorbiri literare” (1886), dar în revista junimistă va avea prezențe sporadice, revenind abia în anii 1906-1908. Mai susținută este manifestarea lui C. în foile de orientare socialistă: „Contemporanul”,„Literatură și știință”, „Evenimentul literar” și în suplimentul ziarului „Lumea nouă” (sub pseudonimul Alastor). Anticipată prin versurile din revista
CARP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286122_a_287451]
-
calculat, ironic ori sarcastic, C. avea și o cultură temeinică. Orgolios și rigid, refuzând tranzacțiile, este obligat să renunțe la conducerea Partidului Conservator, al cărui șef a fost timp de cinci ani, după ce, înainte, fusese multă vreme ideologul grupului politic junimist. Conservator intransigent, a reprezentat în politică marea boierime română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Pentru scurt timp, a avut rangul de ministru de Externe, iar între 1900-1901 și 1910-1912, de prim-ministru. Scurta activitate de critic
CARP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
ministru. Scurta activitate de critic literar a lui C. este legată de societatea Junimea, printre ai cărei întemeietori se numără. Critica sa literară este, alături de aceea a lui T. Maiorescu, A.D. Xenopol, Șt. G. Vârgolici, M. Pompiliu, reprezentativă pentru modul junimist de a o concepe și realiza. Ea pleacă de la ideea că opera literară se definește în primul rând printr-o unitate interioară, capabilă să-i susțină independența. De aici, C. deduce caracterul „impersonal” al poeziei, care trebuie să aibă motivare
CARP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
-i susțină independența. De aici, C. deduce caracterul „impersonal” al poeziei, care trebuie să aibă motivare psihologică și să se desfășoare logic, după norme proprii. Accentul deosebit pus pe individualitatea operei de artă îl atașează și mai mult de critica junimistă, ca și afirmația că sentimentul frumosului este indiferent, în ansamblu, la condițiile sociale ori etnice. Îndreptându-și atenția exclusiv asupra operei, C. a căutat să lupte, potrivit preceptelor junimiste, împotriva „falsului talent”, în numele unui adevăr estetic, dedus din cercetarea tratatelor
CARP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
individualitatea operei de artă îl atașează și mai mult de critica junimistă, ca și afirmația că sentimentul frumosului este indiferent, în ansamblu, la condițiile sociale ori etnice. Îndreptându-și atenția exclusiv asupra operei, C. a căutat să lupte, potrivit preceptelor junimiste, împotriva „falsului talent”, în numele unui adevăr estetic, dedus din cercetarea tratatelor de estetică și din lectura atentă a capodoperelor literaturii universale. În mod firesc, el a ajuns astfel la crearea unui model ideal, ținut de unic criteriu valoric. De aceea
CARP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
Junimea, 7-12; C. Gane, P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936; E. Lovinescu, P.P. Carp, critic literar și literat, București, 1941; Mîndra, Clasicism, 85-89; Dicț. lit. 1900, 173-174; Dan Mănucă, Principiile criticii literare junimiste, Iași, 2000, passim; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003, 187-197. D.M.
CARP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936; E. Lovinescu, P.P. Carp, critic literar și literat, București, 1941; Mîndra, Clasicism, 85-89; Dicț. lit. 1900, 173-174; Dan Mănucă, Principiile criticii literare junimiste, Iași, 2000, passim; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003, 187-197. D.M.
CARP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
cele mai numeroase sate răsculate fiind situate în județele: Roman, Botoșani, Ilfov, Prahova, Ialomița, Dâmbovița și Vlașca. Pe parcursul desfășurării răscoalei, țăranii au pătruns în unele centre administrative, precum: Oltenița, Călărași, Galați, Botoșani, în încercarea de a-și prezenta doleanțele. Guvernul junimist condus de către Theodor Rosetti a reprimat dur răscoala, în cursul acțiunilor armate de reprimare fiind uciși sau răniți peste 1 000 de țărani 1623. Răscoala nu s-a extins în Dobrogea datorită efectelor benefice ale reformei agrare realizată aici la
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
majorării impozitelor pentru a acoperi deficitul bugetar, în timp ce, liberalii doreau implementarea unei politici de reducere a cheltuielilor bugetare 2382. Ca urmare a eforturilor lui Nicolae Filipescu, au avut loc negocieri ce au condus la o apropiere între conservatorii puri și junimiști. Astfel, la începutul lunii iulie 1900 s-a ajuns la o înțelegere 2383. Urmare a acestui fapt, la 7 iulie 1900 s-a constituit un nou guvern conservator condus de către junimistul Petre P. Carp, care a primit și portofoliul de la
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
probabil scrisă „pe loc,” cu ocazia vreunei sindrofii și numai pentru uzul personal al Nataliei șutzu (așa cum se pra ctica și „înscrierea” în albumele domnișoarelor) „obiectul” versurilor f iind, în cadrul general al Moldovei, farmecul feminin.” Liviu Papuc (Din volumul „Societari junimiști în documente” , ediția a II‐ a revăzută și adăugită, „Convorbiri literare”, 2008,p.326,328) MOLDOVA Omagiu Doamnei Natalia Sutzo Între Dunărea bătrână și‐ntre Muntele Carpat Este patria română, Cu‐al ei soare fermecat. Ea se‐ntinde pân‐ la
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
că educația gastronomică e soră bună cu educația estetică, fizică, istorică, religioasă, financiară, vestimentară, igienică ș.a., este o generozitate editorială de nerefuzat. M-am avântat mintenaș în cascada evocativă, aducându-mi aminte, o dată mai mult, că scriito rimea moldo-valah-transilvană, pașoptistă, junimistă, cla sică, romantică ș.a.m.d. s-a dedicat cu nesățioasă plăcere memorialisticii. La noi - știe cine vrea s-o știe - ficțiunea e moft, dumneaei Memoria e totul. În ce mă privește, sunt un adversar al disjuncțiilor și, prin urmare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
schimb de scrisori din primăvara anului 1894 între Titu Maiorescu și Mihail Dragomirescu (citat de Geo Șerban în „Préludes à l’avant-garde chez les Roumains“, Euresis. (Cahiers roumains d’études littéraires, nr. 1-2, 1994, București, p. 22). Din România, liderul junimist îi atrăgea atenția discipolului său aflat la studii la Berlin să nu se lase contaminat de wagnerism, considerat o „erezie” în raport cu linia clasică. Pentru Maiorescu, Wagner era, în raport cu Beethoven, ceea ce „modernii” Byron și Ibsen erau în raport cu „eternii” Shakespeare și Goethe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rămîne practic singurul animator al „noului curent”, pînă la începutul secolului al XX-lea. Eclectic, impur și mimetic la rîndu-i, primul romantism românesc de la mijlocul secolului al XIX-lea fusese revoluționar, cosmopolit, progresist și francofil; prin Eminescu și prin filtrul junimist devine metafizic, conservator și germanofil, impunînd o ontologie lirică, un limbaj omogen și prefigurînd - deja - spiritul Decadenței. „Liniile de forță ale vocației poetice eminesciene” - observă același V. Ivanovici - vor determina „în dublu sens evoluția ulterioară a literelor românești. Cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
La acea oră, delimitarea feminismului în diferite orientări trecea drept riscantă, fiindcă prioritatea o reprezenta dobândirea drepturilor civile și politice (aici totuși agenda lor este preponderent liberală): „Din punct de vedere al culorii politice, femeia înainte de a fi conservatoare, liberală, junimistă, democrată, naționalistă, radicală, progresistă, socialistă, legitimistă, clericală ea trebuie să fie «Feministă». Femeile trebuie să se unească sub un singur steag, steagul revendicărilor feministexe "„feminist"” (Eugenia de Reuss-Ianculescu18). „Chestiunea feminismului este o chestiune de umanitate și de civilizație, căci e
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]