758 matches
-
care tocmai citește „Amintiri din copilărie”: „Apoi dar, mai rămâi sănătoasă, mătușă Mărioară!” Mă întorc la birjar. Mișa,mă tem că în sara asta n-am cam nimerit-o,pentru că nu se poate vorbi cu conul Vasile. Aici sunt toți junimiștii și el îi sufletul adunării. Mâine seară cred că,tot pe vremea asta,avem să ne întâlnim,pentru a ne încerca norocul pe ulița Păcurarilor. Pe ulița cărturarilor,cum se chema înainte. Acum e a junimiștilor - mă completează Mișa. Și
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
mă iei. ...Iată-mă-s din nou instalat comod pe pernele trăsurii lui Mișa. Nici nu-i nevoie să-i spun unde mergem, pentru că el a reținut propunerea mea din seara trecută și acum Ducipalul lui deapănă drumul spre ulița junimiștilor, cum am aflat de la Mișa că se cheamă Păcurarii. Chiar în capul străzii, pe stânga, ne întâmpină masiva și inexpresiva clădire a „Criminalului” (fosta pușcărieă. Peste drum este intrarea spre biserica Prapa Doamnă, care pleacă din poarta casei lui Petre
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
1883. Eminescu, însă, n-a mai citit poezia la serbarea dezvelirii statuii. După ce îmi regăsesc liniștea, mă întorc la trăsură. Mișa, ca să-mi arate că locurile îi sunt prea bine cunoscute, îmi spune: Dacă ai ști mata,boierule, pe câți junimiști i-am purtat eu până aici sau de aici aiurea... Numai să vă înșir numele junimiștilor de pe această uliță și o să vedeți că nu degeaba se zice că este ulița lor. Iaca, la numărul 25, se află casa lui conu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
mă întorc la trăsură. Mișa, ca să-mi arate că locurile îi sunt prea bine cunoscute, îmi spune: Dacă ai ști mata,boierule, pe câți junimiști i-am purtat eu până aici sau de aici aiurea... Numai să vă înșir numele junimiștilor de pe această uliță și o să vedeți că nu degeaba se zice că este ulița lor. Iaca, la numărul 25, se află casa lui conu Anton Naum; la numărul 29, a lui Abgar Buicliu; dincolo de ulița Cișmeaua Păcurari, la numărul 45
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
adus de frații Amira de acum câțiva anișori buni și pus la învechit în hrubele cele suprapuse... Nu-i nevoie să-i spun lui Mișa pe unde să mă ducă, pentru că mehenghiul știe mai bine ca mine. Îi cunoaște pe junimiști cu tot cu năravuri și păcate. Coborâm pe la poarta lui A. D. Xenopol și, cotind-o pe lângă Spiridonie, numaidecât ajungem la Universitatea veche. La câțiva pași mai încolo, intrăm pe ulița Dâmbu și, după un scurt urcuș, cotim la stânga, pe strada Rece. Ne
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
cu brațele deschise. Bine ați venit în Bojdeuca mea! Poftiți! Ruxandă! Adă tu niște apușoară rece de la izvor și chisaua cu dulceață de cireșe amare!... Și imaginația zburdă în voie. Zadarnică-i orice încercare de a-i găsi acasă pe junimiști. Ei au plecat de multă vreme din lumea noastră și de acolo, de pe steaua sau luceafărul lor, ne privesc cu îngăduință și ne așteaptă să ne adunăm gândurile și forțele, pentru a putea face un pas înainte... În cele ce
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
gândurile și forțele, pentru a putea face un pas înainte... În cele ce încerc să spun mai departe nu trebuie căutată o operă de istoriografie literară,ci o încercare - fără pretenții de originalitate - de a-i aduce pe cât posibil pe junimiști mai aproape de sufletul nostru. Junimea. Acest cuvânt poartă atâta încărcătură sentimentală și atâta valoare cât n-au purtat toate societățile literare de până la ea sau de după. Acest cuvânt este magic, este un cuvânt simbol. De la început, însă, o întrebare se
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
despre toate acestea, nu se poate să nu ne întâlnim cu întrebarea: când a fost fondată această faimoasă societate literară? Pentru a putea străbate labirintul argumentelor pro și contra,trebuie să ne înarmăm cu răbdare și să-i luăm pe junimiști așa cum au fost, pentru că, din același spirit de glumă și zeflemea, nu s-a insistat niciodată pentru stabilirea datei fondării acestei societăți. Să încercăm, totuși, să urmărim șirul faptelor...Întâi să pornim de la acele prelecțiuni populare inaugurate de Titu Maiorescu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Temperamentele; 6 Viața de zi și viața de noapte a sufletului, vis, viziuni și stahii; 7 Memoria și fantezia; 8 Voința și caracterul; 9 Voința și inteligența,talentul și geniul; 10 Recapitulare. Mijlocul justifică scopul. Pornind de la aceste prelecțiuni, unii junimiști înclinau să creadă că Junimea ar fi luat ființă încă din toamna anului 1863. Iacob Negruzzi, însă, vine cu o argumentație care înlătură această presupunere. În „Amintiri din Junimea”, el spune că: „Mulți membri ai Junimii cred că societatea lor
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
cererea Ministerului Instrucțiunii Publice privind activitatea tipografiei. În act se menționa: „Societatea Junimea este fondată în octombrie 1863”. Această afirmație din document o găsim înscrisă și de Iacob Negruzzi în „Albumul Societății Junimea”, întocmit în aprilie 1878. În dreptul primilor cinci junimiști fondatorii - este notat: „epoca fondării Junimei oct.1863”. Prin aceasta, însă, Negruzzi neagă afirmația sa de la început: „mulți membri ai Junimii cred că societatea lor datează din toamna anului 1863, însă aceasta nu poate fi...” Și într-o notă din
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
memorabile date, societatea Junimea n-a putut să se învoiască niciodată,ea era împărțită în două tabere, absolut ireconciliabile...” Pentru a ascula un alt discurs, vă mai propun să intrăm în salonul unde avea loc unul din banchetele Junimii. Aici, junimiștii tineri, bătrâni, importanți sau mai puțin importanți s-au așezat după bunul plac și petrecerea a început... Momentul culminant sosește odată cu șampania. Atunci „secretarul perpetuu” - alias Iacob Negruzzi - cere cuvântul pentru a ține discursul tradițional întru lauda Societății și membrilor
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
nu aveau deloc cultul descendenței, știind să prețuiască înainte de toate aristocrația spiritului”. Erau cu toții și foarte tineri: Pogor 31 de ani, Maioresc 24 de ani, Carp 25 de ani, Rosetti 27 de ani, Negruzzi 22 de ani. După cei zece junimiști care au reluat activitatea societății în toamna anului 1865, cu timpul au mai aderat; în 1865 N. Gane, Ion Melic, I. Ianov, M. Cerchez, Pavel Paicu, N. Cazimir, Leon Negruzzi, Scarlat Capșa, Lascăr Ciurea, M. Cornea, I. Caragiani, Gh. Roiu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Cuza Vodăă. Cozadini a ajuns în contact cu Junimea prin V. Pogor și a propus asocierea, care s-a realizat, dar nu se puteau acoperi cheltuielile. Atunci Cozadini a vândut tipografia Junimii, cu un preț mic, dar destul de ridicat pentru junimiști. Întâmplarea a făcut ca în ședința în care s-a hotărât cumpărarea tipografiei să se afle și tânărul basarabean Nicu Casu, nepot al lui Pogor și mare proprietar în Basarabia. El și-a oferit ajutorul, punând cea mai mare parte
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
s-a hotărât cumpărarea tipografiei să se afle și tânărul basarabean Nicu Casu, nepot al lui Pogor și mare proprietar în Basarabia. El și-a oferit ajutorul, punând cea mai mare parte din capital, diferența urmând să fie acoperită de junimiști prin contribuție lunară. Există însă o altă variantă referitoare la cumpărarea tipografiei de la Cozadini. Ea este prezentată de Iacob Negruzzi într-o scrisoare din 17/29 sept.1865 către Al.Gregoriady. Din această scrisoare aflăm că Nicu Casu a cumpărat
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Paris o tipografie pentru Basarabia, dar „guvernul muscălesc” nu a aprobat instalarea ei și atunci „el dedică tipografia sa Societății noastre”. După părerea lui Z. Ornea, nepotul lui Pogor a cedat tipografia, însă cu plata în rate lejere, acoperite de junimiști prin cotizare. Cu toate strădaniile depuse de Junimea, tipografia mergea numai în pagubă. Unde mai pui că Pogor înființase în același local o librărie și un cabinet de citire. Până la urmă, tipografia a fost vândută concurentului lor evreu Herșcu Goldner
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
interne - dăduse o circulară în anul 1860 care prevedea înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, dar fără nici o regulă de scriere. Așa se face că Cipariu a introdus în Transilvania sistemul etimologic, iar în Bucovina, Aron Pumnul răspândise sistemul fonetic... Junimiștii au pornit temeinic la căutarea unei ortografii care să fie corectă și unanim acceptată. Numai că discuțiile se prelungeau fără să aducă vreun folos. Titu Maiorescu a prezentat în una din ședințele Junimii studiul „Despre scrierea limbei române”, acceptat și
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
a început să crească odată cu publicarea pastelurilor lui V. Alecsandri, a poeziilor lui Eminescu, a operelor lui Caragiale, Creangă, Slavici, Duiliu Zamfirescu și ale altora. Odată cu aceasta a început și lupta cu B. P. Hașdeu. Acesta i-a păcălit pe junimiști de două ori. Întâi cu poezia „Eu și Ea”, publicată la 15 iulie 1871. Poezia era semnată de un oarecare I. M. Elias, ca traducere dintr-un inventat poet german Gablitz. A doua oară, Junimea a pățit-o și mai
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
să se țină la Iacob Negruzzi, în alternanță cu Pogor. S-a întâmplat o dată, însă, ca cei trei să fie reținuți la București. Pentru a nu se întrerupe șirul ședințelor, Nicu Gane și-a oferit găzduirea. Dacă - tradiționaliști cum erau - junimiștii au acceptat cu greu trecerea la Iacob Negruzzi, această nouă treaptă coborâtă a stârnit o vie reacție în rândul junimiștilor. Dintre toți cei prezenți, cel mai revoltat s-a arătat a fi Eminescu, care și-a spus părerea cu glas
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
reținuți la București. Pentru a nu se întrerupe șirul ședințelor, Nicu Gane și-a oferit găzduirea. Dacă - tradiționaliști cum erau - junimiștii au acceptat cu greu trecerea la Iacob Negruzzi, această nouă treaptă coborâtă a stârnit o vie reacție în rândul junimiștilor. Dintre toți cei prezenți, cel mai revoltat s-a arătat a fi Eminescu, care și-a spus părerea cu glas ridicat: „Credeam...că am scoborât ultima treaptă când ne-am adunat la Negruzzi, iată că din cauza mizerabilei politici suntem nevoiți
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
simplu. Acel misterios Dosar al Junimii cuprindea exprimări anapoda găsite în reviste, presă sau cărți, adică „o prostie gogonată”. Dosarul era ținut de Vasile Pogor, care lipea în el - cu mare plăcere - petecul de hârtie ce cuprindea perla descoperită de junimiști. Pentru exemplificare, vom cita doar câteva din acestea. Dintr-o descriere a unei excursii scrisă de Dimitrie Morțun, reținem: „Mai mulți juni ne hotărârăm să facem o plimbare pedestră prin munți. Consecvenți hotărârii noastre, tocmirăm o trăsură”...Sau refrenul unei
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
societate de admirație mutuală, cum a încercat să o prezinte Hașdeu în „Columna lui Traian”. Această societate și-a dat măsura și în modul cum își organiza banchetele anuale. Banchetul introdus de Maiorescu cu scopul de a strânge pe toți junimiștii la o masă comună s-a transformat repede într-o manifestare cu încărcătură spirituală de cea mai fină speță. Chiar din 1867, Maiorescu a cerut participanților să aducă o scurtă scriere comică sau satirică. „Așa de mult a prins aceasta
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Restaurantul Select). O aniversare a Junimii nu putea avea loc altcând decât în una din sâmbetele situate în lunile octombrie sau noiembrie, cu nici un chip în altă perioadă a anului. În desfășurarea banchetului se respecta același tipic în fiecare an. Junimiștii se adunau în ziua sărbătoririi în mare ținută și participau întâi la o ședință obișnuită, care nu depășea sub nici un motiv ora 11 noaptea. Dar,să-i dăm întâi cuvântul lui G. Panu, pentru a ne povesti ceremonialul începerii adunării
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
grăbit dl.Pogor să răspundă”. După lectură, se trecea în sala în care masa era întinsă. Mai precis năvăleau în sala cu pricina „și se așezau după voie - după cum precizează Negruzzi. Nici un loc de onoare ori rezervat, nici o deosebire între junimiștii bătrâni și tineri, fundatori, Caracudă, Cei nouă, toți se așezau după placul lor unde voiau și cum voiau”. Petrecerea ținea până la ora două după miezul nopții. Așa s-au petrecut lucrurile până în 1881, când banchetul s-a transformat „într-un
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Ce fericită achiziție pentru societatea noastră acea figură țărănească și primitivă a lui Creangă! Tobă de anecdote, el avea totdeauna câte una disponibilă, fiind cele <<corosive>> specialitatea sa, spre marele haz al lui Pogor... ba se poate zice...a tuturor junimiștilor... Când râdea Creangă, ce hohot puternic, plin, sonor, din toată inima, care făcea să se cutremure pereții! Singur râsul lui înveselea societatea fără alte comentarii”. Despre Mihai Eminescu este interesant de știut că devenise junimist înainte de a fi fost cunoscut
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
se poate zice...a tuturor junimiștilor... Când râdea Creangă, ce hohot puternic, plin, sonor, din toată inima, care făcea să se cutremure pereții! Singur râsul lui înveselea societatea fără alte comentarii”. Despre Mihai Eminescu este interesant de știut că devenise junimist înainte de a fi fost cunoscut personal de membrii societății. Iacob Negruzzi descrie întâmplarea: „Acasă mă pusei la gura sobei... Aruncând ochii din întâmplare asupra mesei mele de lucru, văzui o scrisoare nedeschisă, pe care nu o băgasem în seamă... Mi-
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]