687 matches
-
cum crăpă și se desprinseră pietre și cărămizi. O rocă căzu în capul sfetnicului, o cărămidă pe generalul oștirilor și puțin nisip pe umărul Împăratului. - Să nu se mai închine gigantul! țipă Împărăteasa, cu obrajii îmbujorați. Destul, destul! - Să fie jupuit de viu! ordonă un boier. - Să fie jupuit de viu și spânzurat de limbă! urlară alți nobili. - Să fie jupuit de viu, spânzurat de limbă și bătut pe față cu o mie de biciuituri! născociră alți dregători de pe-acolo
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
O rocă căzu în capul sfetnicului, o cărămidă pe generalul oștirilor și puțin nisip pe umărul Împăratului. - Să nu se mai închine gigantul! țipă Împărăteasa, cu obrajii îmbujorați. Destul, destul! - Să fie jupuit de viu! ordonă un boier. - Să fie jupuit de viu și spânzurat de limbă! urlară alți nobili. - Să fie jupuit de viu, spânzurat de limbă și bătut pe față cu o mie de biciuituri! născociră alți dregători de pe-acolo. Atunci se auzi glasul subțire al zgârcitului de
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
puțin nisip pe umărul Împăratului. - Să nu se mai închine gigantul! țipă Împărăteasa, cu obrajii îmbujorați. Destul, destul! - Să fie jupuit de viu! ordonă un boier. - Să fie jupuit de viu și spânzurat de limbă! urlară alți nobili. - Să fie jupuit de viu, spânzurat de limbă și bătut pe față cu o mie de biciuituri! născociră alți dregători de pe-acolo. Atunci se auzi glasul subțire al zgârcitului de Împărat, țipând: -Ho, no gata! Și se făcu liniște în sală. Marcel
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
schimbă gândul și realiză momentul critic pe care-l traversează și el și Damas, trebuiau întâi și-ntâi să se salveze pe ei și pe deasupra câteva fleoarțe de-or mai putea s-o facă, cât să nu rămână goi și jupuiți de furia apelor, să nu-i vadă într-un hal fără hal vecinii și stăpânii ogrăzilor de la Măra și din Poduri când vor tuli sara devale în sat, însă goni repede gândul rușinii socotind că acestea nu se puteau întâmpla
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
lucrul acesta. Așa că nu ignorați, nu refuzați suferința. Nu căutați Crucea, dar dacă vine, țineți-o! Mântuitorul Iisus Hristos n-a vrut Crucea, dar când I S-a dat n-a mai lepădat-o. N-a cedat deloc. L-au jupuit, dar n-a cedat. N-a zis deloc precum vroiau dușmanii Lui. Așa că numai și numai prin Cruce putem ajunge la înviere, În concluzie, trebuie să știi să mori și să înviezi în fiecare zi. Pentru că viață înseamnă moarte continuă
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
nebună! - Proastă mai ești! Profită și tu cât poți de el! - Asta s-o faci tu! Eu sunt femeie cinstită! - Ești o proastă! Eu mi-am lăsat „omul” din România pentru un macaronar cu care o duc bine atâta timp cât îl „jupoi” de bani, - zise făcând un gest de lehamite. Haide, scoate 200 de euroi! - Pentru ce? Pentru că sunt tratată ca un animal? Nici acte nu mi-au făcut ca să am și eu o vechime, iar salariul îl împart cu tine. - Așa
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
iubesc, mama, cu toate zâmbetele inocentei... în brațele copilăriei și cu lianele din jungla vieții îți cuprind trupul împuținat de vreme oferindu-ți îmbrățișările mele fierbinți. știu că, tu, mama încă mai simți arsura rănilor oblojite de tine din genunchii jupuiți de căzături, lacrimile provocate de necazul unei note nedrepte luate la ora de istorie contemporană... te iubesc atât de mult, mama cu amintirile, inconsecventele și văietăturile tale zilnice încât aș vrea să-ți iau toate durerile când te țin în
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
-njură tata că o dăm cu oiștea-n gard orice-am face, orice-am drege legea, pentru noi, e lege pentru ei? fărădelege că suntem popor bastard noi suntem mereu de vină și plătim năravul lor când de piele ne jupoaie lupul prefăcut în oaie dar noi așteptăm smeriți să ne-azvârle ce le cade printre ghearele hulpave ori prin strunga dintre dinți ca la niște proști cuminți niște frunze de sarmale și vreo câteva oscioare iar noi tragem la căruță
CU OIȘTEA-N GARD de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374199_a_375528]
-
Ungariei tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei și pe cel al ȚINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. - Toți tac. -Tu taci; - - Guvernanții nu fac altceva decât să te jupoaie, îți bagă mâna în buzunar și îți iau banii pentru că ești prea bogat în viziunea lor sau nu meriți ce ai câștigat , iar țara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
orice costum nou, silindu-l să-l poarte prin casă câteva zile. Să fie oare, peste un secol și jumătate, ceva asemănător În gestul noilor și controversaților dandy ai generației beat, când blue jeans-ii de cea mai bună calitate sunt jupuiți cu o cărămidă, până aproape de albire, când dă foarte bine să pară „vechi”? Cine mai poate ști. Oricum, cel puțin În ce-i privește pe dandy, Barthes intuiește resortul nevoii de a purta haine „uzate”. Și astfel dandy-ul Își
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tăia câteva fire de păr din coamă și le arunca pe foc. Înaintea momentului suprem al sacrificiului trebuia să se audă strigătul unei femei: el marca actul sângeros, imolarea animalului și risipirea sângelui pe altarul sacru. Apoi animalul sacrificat era jupuit și tăiat În bucăți: organele interne erau folosite pentru divinație; Împreună cu carnea, erau coapte pe focul altarului și consumate Într-un prânz comunitar. Oasele erau puse pe altar reconstituind forma animalului sacrificat. Apoi, erau arse pe focul sacru, fiind astfel
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nivel al profitului. A păstra măsura în ceea ce privește profitabilitatea înseamnă, strict tehnic, din punctul de vedere al formei de exprimare a obiectivului, că aceasta ar trebui să fie asociată unui interval, mai degrabă decât unui prag minimal. „Tunde oaia, nu o jupui” este un precept de management enunțat în Roma antică și preluat de Osborne și Gaebler (1992) în Reinventing Government, ca un comandament sacrosanct pentru păstrarea echilibrelor necesare bunei funcționări a unui sistem. Echilibrul trebuie căutat și între diferitele arii de
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
cercând a le surpa cu totul. Cu aceeași îndărătnicie, puindu-și în cumpănă toate puterile, se apărau însă împresurații, așezând în locurile mai periculoase mari metereze de lemn și coșuri împletite, împlute cu pământ, se asigurară contra năvălitorilor cu piei jupuite din proaspăt de pe vite, pe cari le-ntindeau pe ziduri pentru a neutraliza izbirile mașinilor de asediu și a slăbi lovirea proiectilelor. Când lupta contenea și le dădea răgaz, ei iar jucau rolul unor doritori de-a se supune, prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
făcea ? Arme lepăda, Nainte le ieșea Și mi-i saluta. Craii ce făcea ? Binișor că mi-l prindea, îndărăt că mi-l întorcea, La masă ședea, Bea și-mi ospăta, De nimeni nu gândea. La paltin galben, Acolo-l belea [= jupuia] (34, pp. 426-427). Motivele scenariului epic sunt limpezi : la poalele unui arbore consacrat, în urma unor probe de vitejie, este ales și învestit noul „domn”, simultan cu uciderea rituală a celui precedent. Nu am găsit date istorice și paleoetnologice care să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
că în unele zone s-ar fi dispus chiar distrugerea viței-de-vie, așa cum a făcut-o și marele preot geto-dac Deceneu. Conform tradiției, Damascius din Siria ar fi distrus via plantată de Dionysos însuși, motiv pentru care zeul l-ar fi jupuit de viu (102). Pe de altă parte, știm de la Plutarh că, la romani, preoților lui Jupiter nu le era permis să se apropie de vița-de-vie și nici măcar să atingă iedera. Plutarh crede că această interdicție, analoagă - susține el - „prescripțiilor pitagoreice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
parte”, „a fixa (cu un bulon etc.)”, „a zăvorî”, „a înfuleca”, „a dezerta dintr-un partid”, „(ca un) glonț”, „(ca o) săgeată”. Bark înseamnă, printre altele, „scoarță”, „coajă (de copac)”, „a tăbăci”, „a scoate coaja/scoarța (unui copac)”, „(fam.) a jupui (pielea)” și are omonimul bark - „a lătra”, „(fig.) a se răsti”, „(fam.) a tuși (răgușit)”, „(argou) a face reclamă (strigând la ușa magazinelor)”, „lătrătură”, „răsteală”, „țăcănit/lătrat (de mitralieră)”, „(fam.) tuse răgușită/tignafes”. Există trei omonime sack: 1. „sac”, „geantă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
îi frecventează pe cei puternici; proferează neîncetat obscenități; vomită de două ori pe zi din cauza exceselor alimentare; cheltuie zilnic averi pe mâncare; se dedă, noaptea, unor practici sectare; îi detestă pe toți ceilalți filosofi; ce-i drept, n-a omorât, jupuit și mâncat copilași - de astfel de fapte vor fi învinuiți însă creștinii când le va veni rândul să fie calomniați. Pentru a calomnia cu succes, trebuie să travestești realitatea, să o deformezi, să-i aplici ușoare distorsiuni, trebuie ca, plecând
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a narațiunilor scrise în modul unui realism dur (Calul, La câmp, Înainte de moarte). Un țăran hotărăște să ucidă calul bătrân devenit o povară în curte. În drum spre locul de sacrificiu, dialoghează omenește cu el, apoi îl omoară și-l jupoaie de piele, supunându-se, astfel, pragmatismului lumii rurale. Nota lirică este totalmente absentă. E doar prezentarea rece, concentrată, a faptelor (Calul). Doi tineri ciobani, Stroe și Bâlea, surprind pe câmp o fată dormind și o violează. O replică brutală la
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
susai, de rădăcini chiar, iar când ghearele foamei scurmă din cale-afară de nemilos, se ajunge la ronțăirea unor bucăți de pământ ars. În asemenea condiții, copiii mor ca muștele, iar mâinile multora dintre cei în viață, indiferent de vârstă, sunt jupuite de pelagră. Ca urmare, înfățișarea oamenilor pare sumbră, sălbatică. Chipurile apar uscate, „sulegete”, „lingave”, de culoare gălbui-pământie, numai ochii sunt câteodată „zbanghii”, sfredelitori, dar de obicei căutătura e mohorâtă, „împosocată”. Încruntați, închiși în ei, oamenii se exprimă sobru, adesea laconic
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
sincer - raportului dintre câteva texte reprobabile și genocid. Savantul e acuzat direct de crimă. Din ideolog, el devine călău: a ucis cu mâna lui evrei la București, i-a atârnat în cârlige la abator, i-a măcelărit și i-a jupuit de vii. Spre sfârșitul cărții, puțin înainte de a-l prefera lui „Grielescu” pe Céline (într-o oarecum enigmatică terminologie din baseball, obscură chiar pentru fanii americani ai acestui sport pe care i-am rugat să mă lămurească) - pe baza convingerii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și fantomele acestor creaturi. Un soi de vitalitate panteistă și generatoare părea să se ascundă în articulațiile și oasele lor, după ce erau părăsite de ceea ce s-ar putea numi viața lor individuală. Ucis și adus pe punte pentru a fi jupuit de piele, unul dintre acești rechini era cît pe ce să-i reteze mîna lui Queequeg, în clipa cînd sărmanul de el încerca să-i închidă fălcile ucigașe. Ă Queequeg nu pasă de zeul care făcut pe rechin, zise sălbaticul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
i se spune, își pune pe umeri povara de grăsime, numită grandissimus și pleacă, gheboșat de ea, ca un grenadir care duce în cîrcă un camarad mort pe cîmpul de bătălie. întinzînd pe puntea teugii obiectul, se apucă să-l jupoaie, scoțîndu-i ca pe-o mănușă pielea negricioasă, așa cum un vînător african belește un șarpe boa. După ce a scos-o, o întoarce pe dos, ca pe-un crac de pantalon, o întinde bine - așa fel încît aproape că-i dublează diametru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
râdă. Aproape toți cei care trebuiau să își facă „demascarea” erau obligați de agresori să inventeze orgii sexuale, deseori incestuoase. O victimă exasperată de torturi a început să strige: Aduceți-o pe mama, f... în c... de curvă, să o jupoi eu cu mâna mea. Aduceți-l pe imbecilul de tata, pe curva de soru-mea pe care o regulam de la 14 ani. Toți erau niște fățarnici. Mulțumesc reeducării că mi-a dat posibilitatea să mă trezesc și să văd realitatea. Am
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
devenită „mocirlă”), în care se inserează „irealul halucinației”, fantasticul. Spațiul în care se mișcă eroul, aparținând capitalei sau orașului de provincie, este când ostil, scenă a unor fenomene apocaliptice („furtuna sinucigașilor” în Mab, canicula sahariană în Râsul tăcut, „vremea ce jupoaie de viu” în Cel mai tare), când leșios, pestilențial, provocând oroare. Oamenii înșiși, inclusiv eroul, au „sufletul ștampilat de miasmele rovinei”. Zugrăviți în tușe violente, expresioniste, arheologul și jucătorii de șah din Mab, „dolihocefalul” din Râsul tăcut, „Cap de pasăre
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
artistă! Sau mai mult vicleană? Nu mai contează cum este pentru o găină! Planul meu a fost de aur! Fetele ajung acasă și trântesc Vulpea într-un colț al gardului. Raluca: S-o lăsăm aici până vine bunicul s-o jupoaie. Miki: Dacă era aici Grivei, o păzea. Vulpea și moartă trebuie păzită. Tabloul V S-a lăsat seara, și noaptea. Fond muzical adecvat. Vulpea se scoală și, pe furiș, deschide poarta și intră Lupul cu un sac. Cu o mare
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]