368 matches
-
prima și până În ultima zi de școală. În liceu - așijderi. Experiența acumulată În clasele primare a sporit considerabil În timpul liceului - liceu făcut la marină, În portul Constanța. Când i se ivea un impediment În cale, În minte Îi reveneau imaginile jupuitului câinilor, de pe malul apei. Și, automat, Întreaga sa ființă se revigora și era cu neputință să nu-și atingă scopul propus. Au urmat anii de facultate. La universitatea de marină. De marină militară. Disciplina de acolo a fost un suport
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
întrebare la care Gosseyn Doi, acolo, pe nava de luptă Dzan, voia să răspundă. Blayney era amuzat. - Am adunat, am pus la loc sigur, toate bijuteriile și metalele prețioase, spuse el. N-a mai rămas decât podeaua goală și pereții jupuiți. - Încă mai sper că poate fi reconstruit, spuse Gosseyn, și, deși eu personal n-am văzut nici una dintre comori, bănuiesc că ceea ce vreți să spuneți este că ele nu au fost risipite; nu au fost vândute la licitație, sau colecționarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
seara la vreun cinema sau cine mai știe unde, pe când eu vizitam o prietenă, o avocată mult mai în vârstă decât mine (împlinise douăzeci și patru de ani), o frumoasă cu părul complet alb, îmi ștergea cu spirt arcadele sparte sau omoplații jupuiți, făceam dragoste. O dată, într-o duminică de toamnă, la dușuri, după meci, a venit Constantin îmbrăcat cu o superbă flanelă albă, îl mai văzusem și în alte dăți dând târcoale pe acolo; Gică Wirth, care juca aripă în echipa adversă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ar fi pentru că femeia mea nu plouă sau lăcustele sunt cele mai Constantin, așteptam să le recite și să-mi spună : «Mai zi ceva, dacă poți !», mă și oprisem lângă un zid, cinstit vorbind, era o consolare pentru ființa mea jupuită și priveam așa, în gol, mai mult din profil, când ea și-a luat inima în dinți și mi-a întins stiloul plus o bucățică de hârtie, cerându-mi, pe englezește, un autograf. Atunci mi-au intrat în funcție disponibilitățile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acolo. „N-ai mai trecut de mult pe la noi“, spunea anticarul. Nu i-am răspuns, m-am dus direct la raftul din dreapta, ceva mă atrăgea acolo ca un magnet, am scos din raft un tom vechi, îmbrăcat în piele roșcată, jupuită : Cornelius Agrippa, De Occulta Philosophia - o ediție princeps. N-aveam bani, am pus cartea la loc și am plecat. Am mai hoinărit un timp, pe străzi. Îl întâlnisem sau nu pe Agrippa ? Mă gândeam că, oricum, tot funcționase ceva. Mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu coincide cu durata celor relatate aici. Ele se derulau între extreme, fie cu viteza denumită îndeobște „a gândului“, fie cu încetinitorul. În privința aceasta fac excepție doar fraza livrescă a lui Ze Wo, poate rostită chiar de gura mea și jupuita ipostază orfică. Constant era doar spațiul care îmi desființa ideea că aș fi putut evada din el : mă aflam într-o cușcă fără margini, cu gratiile în afară și în mine. În spațiul acela imens, orizontal, fără aproape și departe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
băiatul. Am dat fuga pe scări În sus. Pensiunea se afla la etajul al doilea, iar scara era o spirală slinoasă care abia se mai ghicea În lumina gălbuie a unor becuri neprotejate și istovite, ce atîrnau de un cablu jupuit. Doña Encarnación, văduva unui șef din Garda Civilă și proprietara pensiunii, ne-a Întîmpinat În ușa pensiunii, Înveșmîntată Într-un capot bleu-ciel și etalînd un cap cu bigudiuri pe potrivă. — Uitați-vă, domnu’ Sempere, asta-i o casă respectabilă. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și absențele lui au devenit tot mai dureroase. Toate instinctele îi spun că Alex are pe altcineva. Se simte ca o căruță hârbuită care se prăbușește într-o râpă. Ar vrea să găsească minciuni cu care să-și panseze pielea jupuită, care să-i anestezieze nervii căpiați de suferință. În ultima vreme este din ce în ce mai agitată, o dor toate mădularele. Simte că i s-a terminat răbdarea, că organismul începe să i se surpe. Are senzația că plutește, că timpul curge cumva
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aveam nici o tragere de inimă să rămân la el. Nu reușeam să mă opresc din mers, mă purtau picioarele, fredonam o bolmojeală de melodie moldovenească, nici nu știu cum îmi intrase-n cap, la-lu-lu-lu-luuu... Iar înregistram toate mutrele, toate colțurile de clădiri jupuite, toate mesele de plastic și bidoanele aruncate, toate felinarele sparte, toate burțile revărsate peste curea, toate picioarele umflate în papuci turcești, vedeam până și rufele puse la uscat la balcoane, ca o cameră de luat vederi pe suport mobil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Angela, mâinile lui Kentu intră în deschizătura aceea însângerată, un deget într-o parte, altul în cealaltă. Un zgomot sec, ca de dop care sare, și capul tău e afară. Apoi, foarte repede, restul corpului. Pari un iepure. Un iepure jupuit. Cu bustul lung și botul zbârcit. Ești murdară de sânge și de ceva mâlos deschis la culoare. Cordonul ombilical este înfășurat în jurul gâtului. — Iată de ce nu ieșea... Bianca prinde cordonul, îl desfășoară din jurul capului tău și apoi îl taie. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de vedere, cruzimea și blîndețea Înseamnă același lucru? Zeii te omoară și după ce le trece mînia te prefac Într-un rîu. Dar la ce-ți mai folosește căința lor? Pădurea a rămas fără cîntecele lui Marsyas, după ce l-a văzut jupuit ca un țap. Și nimeni nu poate crede că aceste Întîmplări trebuiau să se petreacă astfel. Apolo n-are de partea sa nici măcar bestialitatea. El a ucis la fel cum ar fi mîngîiat. Și a ascultat urletele lui Marsyas la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
bere Roșiori, unde controla instalațiile, i s-au lipit mâinile de sudură. Nimeni nu mai reușea, bre, să mă desprindă de-acolo, au zis să vină să-mi taie mâinile, când am auzit de asta, m-am desprins singur, așa jupuit (dar pe mâini semnele nu se văd), am luat-o la fugă și le-am zis, frate, eu pe șantieru’ ăsta nu mai calc (nu-i prima dată când aud povestea). Acasă, nea Ambrozie stă pe un scaun făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
picioare Când l-a găsit badea Vasile, încă sufla. Pruncuțul își cerea iertare că nu ascultase de nimeni și că n-a fost destul de voinic să se urce în copac ca să scape. I-a murit în brațe, ca un miel jupuit, cu ochii rotunzi, căutând după soare. Liliana se pornise pe plâns și mă-ncerca și pe mine oleacă. Cuvintele Mătușii se transformaseră în imagini și eu deja vedeam totul de parcă s-ar fi petrecut totul acum, aici, în fața mea. Badea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
apăs pe redial și vine primăvara plesnesc mugurii, se aude vocea ta cristalină aș vrea să fiu cu tine, vorbind prostii la acest animal mic pentru totdeauna. șase în primul loc: fesele tale au obosit de alergare, le simți ca jupuite și presărate cu sare grunjoasă din salina preishta din dealul cel mare, unde temperatura este tot timpul anului minus unsprezece grade kalamen, te dor fesierii mari, dar și cei medii și mici, parcă cei mici dor cel mai rău, aceștia
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
apoi a urmărit Îndelung meșteșugul unui frizer cu mâini de halterofil, care tundea plictisit un bărbat, iar bărbatul l-a remarcat și s-a uitat urât la el, așa că Vasile și-a continuat drumul, până când a ajuns În dreptul unei clădiri jupuite, care stătea să cadă: fostul teatru al vechiului Buzău, din anii când urbea imita civilizația capitalei. Apoi a privit cu Îngăduință articolele stupide pe care Încercau să le vândă cei de la Cooperativa „Fero-Metal“ - sau pe care Încercau să le ascundă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cuștii, cu ciocul tăiat, face ou după ou, până când oasele i se secătuiesc de calciu, iar la abator se fac praf pe loc. Ăsta e puiul din supa de pui - găinile ouătoare, gănile atât de pline de răni și de jupuite, că nimeni nu le-ar cumpăra în veci de la măcelărie, așa că trebuie tocate și gătite. Ăsta e puiul din cârnați. Puiul de la fast-food. Altceva nu știe Stridie să spună. Asta e molima informațională care vine de la el. Ăsta e momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în ochiul tâmplei, m-a corectat al treilea bogdan își târăște mama prin stâncă sancho panza îi dă zilnic medicamente lângă un izvor începem să ne jucăm cu zecile de ani din morile de vânt am rămas noi cu amintirile jupuite arse ca trupurile de lângă domul hiroshimei ce mișto i-a dat un cap în gură ăluia de la bucurești până dimineață a încercat să-i învețe pe pârnăiași calculul diferențial când i-au dat drumul și-a lăsat acolo umbra să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cameră. Stăteam trântit în pat, cu ochii în tavan, cu capul golit de gânduri sau, când și când, năpădit de amintiri. Mă revedeam uneori la școala de corecție, fumând prin closete, sau la închisoare îndesând cârpe între bocanci și pielea jupuită. La Belle Arte pierdusem un examen numai fiindcă mă încăpățânasem să pretind că orice sculptor ar trebui să sufere de agalmatoremafobie, adică de teama că statuile vor vorbi. Întâlnisem acest cuvânt complicat pe lista fobiilor, îmi plăcuse cum suna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de orice urmă de vină. Punîndu-l mâna ta dreaptă în desfătările la care ai să ajungi. Dar, până atunci, vorbindu-i, pe limba lui, pentru a te crede. Burdușind, cu teancuri de bănet, buzunarele taximetristului odios... cu mutră de caniș jupuit... scăpărând de pofte după muieri, înșelătorii, bărbați... Și purtând potrivitul nume de Țaca Genel... Taximetristul odios nu se lăsă însă impresionat cu una, cu două... 95 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI De maldărele de lighioane ce-i zmîrțîie acum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de tescovină și cu bețe pe care ședeau înșirați covrigi cumpărați de la negustori. Ene pleca în ceată, și ălui mic, lui Beghe, i se făcu de-un Ajun să meargă cu uratul. Mă-sa a scos din dulap o căciulă jupuită și o nuia. 125 - Vezi de dați pe la alde cumătră, și pe la cuscrul! Să le pupați mâna și să le ziceți sănătate de la tat-tău! Băiatul a luat nuiaua, și-a înnodat mai bine traista după gât, și-a dat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
MACABEUS; se aude un geamăt slab.) Ce ai pe nas? Ce-i negreala asta? (Îl mângâie prostește pe pielea feței.) Ce-i cu negreala?... Maco... De unde ai negreala? (Toată fața, tot gâtul și tot pieptul lui MACABEUS sunt înnegrite și jupuite groaznic de explozie; la fel, mâinile lui MACABEUS sunt paralizate și înnegrite.) Cum adică?... (Mirat, inocent.) Ce negreală! MACABEUS (Geamăt slab; durerea care vine din atingerea pielii arse.): PARASCHIV: Ce zici? (Lipit de inima lui MACABEUS.) Mă... (Începe să realizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pentru că acolo trăiesc cei mai mulți călători prin ploaie. Am să-ți arăt și corăbiile... Unii oameni, ca să nu le fie frig pe ocean, își construiesc corăbii. Iar în mijlocul corăbiilor își pun câte un catarg care nu este altceva decât un arbore jupuit și care le amintește de arborele din mijlocul orașului. Da... Am să-ți arăt și pădurile care sunt cu totul și cu totul fantastice. Pădurile sunt niște locuri unde arborii stau unul lângă altul, îți poți închipui așa ceva, mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
minut și, cu toate că Încercă prin toate mijloacele să-și bea cu chibzuință apa potabilă, dușmanul de care se temea cel mai mult pînă atunci, setea, Îl asaltă În cele din urmă, din pricina căldurii Înăbușitoare și a apei sărate. MÎinile, complet jupuite, Îl ardeau cu o durere surdă, pulsatilă și insuportabilă și scotea un geamăt de fiecare dată cînd avea nevoie să apuce ceva sau să se prindă de stînci. Văzu soarele coborînd la orizont, chiar În fața lui, și așteptă răbdător să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un moment dat, iar Oberlus Își dădu seama de asta cînd se afla foarte aproape de coastă. - Apucă timona! porunci el. Ține mereu pupa spre valuri, căci dacă bat pieziș ne răstoarnă și curenții aici sînt foarte Înșelători - scuipă În mîinile jupuite, pregătit să facă un ultim și suprem efort. Haide acolo! exclamă el. Dacă faci ce-ți spun, curînd vom fi pe pămînt... Începu să vîslească tot mai abitir, făcînd baleniera să Înainteze din ce În ce mai repede, imprimîndu-i viteza necesară pentru ca primul val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
poveste de dragoste filozofică alături de prietenul meu se întoarce într-o iubire cu absența. Omul pe care mi l-am închipuit eu lipsește; în locul lui stă o ființă care a rănit, a împroșcat confuzie, și-a arătat din greșeală chipul jupuit, celălalt chip: fie nu mai există, pentru gândurile care ne-ar fi plimbat împreună, fie gândurile mele, căutând o cărare, se încolonează prin hățișul greșelilor lui de om, deschizând drumul unor idei care aveau nevoie de fântâna greșelii. Ajungi să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]