24,565 matches
-
ghicitoare cu timpul de Sisi, cumpărate de prin anticăriile de pe Lipscani. Nu exista gard sau poartă, când intrai la Menaru. Se intra direct. Fără nici o idee de proprietate ori vecinătate, Alah fiind peste tot Unul și Același. De altfel, în jur nu mai vedeai case, pe un perimetru destul de întins, ca și cum ceilalți s-ar fi ferit să locuiască în preajma ghicitoarei, sau ea însăși să-i accepte ca vecini. Trecuse peste maidanul pustiu, de unde, nu prea departe, începea marea clocotind ca un
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
prematur, jertfind mereu scepticismului generalizat. Astfel, ne arată Barbu, se înfățișa junele Matei: "La Mateiu: lipsa de orice încredere în progres, democrație, liberalism - mă întreb ce s-ar fi întîmplat cu el dacă mai trăia zece ani, cincisprezece, deci în jur de 65 de ani și prindea perioada 1946-1952, după cea din urmă expropriere!" Ne întrebăm pe cît posibil cu delicatețe: nu cumva scepticismul marcat al lui Barbu Cioculescu, fie și-n formule alambicate, în chinezerii scriptice relativizante, reprezintă o reacție
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
și maniheice a Ruxandrei Balaci. 8. Pentru că în spațiul în care te aștepți să ieși din constrîngeri, să-ți eliberezi mintea de prejudecăți și comportamentul de inhibiții, în care tînjești să judeci fără nici o rețetă și să privești amplu în jur, ești deposedat de toate obiectele metalice, ți se așază mobilul în tăviță și agentul de pază îți înfige detectorul în prohab, poate ca o aluzie la sterilitatea fără margini care se întinde, asemenea unui fluid onctuos, de-a lungul nenumăratelor
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
doisprezece ani, apoi asculți banalități obscene debitate cu virulența specifică vârstei. Apoi șocul (pe care nimic nu ți-l anticipează): unul dintre ei, Telly (Leo Fitzpatrick), mai exact cel amator de virgine, e seropozitiv, nu știe, și împrăștie boala în jur ca o fântână arteziană. Brusc, scena de debut devine tragică. Dialogul e adesea dezgustător, și nu doar prin obscenitate - paradoxal, e o creație a unei minți de nouăsprezece ani (Harmony Korine). E clar că acest film se vrea o contra-pondere
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
ține vremea mai am atâtea fructe de cules! ȘTII TU? E-atât de frig În camera din care pleci, Încât ferestrele Îngheață de-ntrebări. Pereți-s reci, tablourile reci, În tot sunt brațe-ntinse spre chemări. Și e pustiu În jur și e tăcere, Nimic nu mă Îmbată către vis. Sunt măcinat de chinuri și de vrere Încât mă simt acasă, ca proscris. O clipă dacă-ai apărea În prag Să luminezi cu chipu-ți Încăperea, S-ar nărui tot frigul
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
că arată încă acceptabil, în sufletul său se simte neschimbat, nu s-a petrecut nimic fundamental -, deschide buletinul și înțelege cu stupoare că scrierea vîrstei sale începe cu cifra cinci. Începe să priceapă că imaginea sa în ochii celor din jur este alta decît cea pe care se obișnuise să o creadă. Dar cum s-a modificat scrisul său în toată această perioadă? Scrie el mai bine astăzi decît acum două sau trei decenii cînd toată lumea îi prevestea un viitor strălucit
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
două nume, în alcătuirea noii antologii. Marius Chivu a păstrat aceleași criterii: pe lângă reușita estetică, independența povestirilor, adică neapartenența lor la o construcție consacrată, cum sunt volumele Hanu Ancuței sau Poveștile de la Bradu Strâmb și altele de acest fel (în jur de douăzeci). Marea pondere o dețin și acum, ca și în mai vechea selecție a lui Nicolae Manolescu, povestirile din anii 1904-1922. Prima antologie reținuse din acest interval următoarele titluri: Într-un sat, odată, În pădurea Petrișorului, O istorie de
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
poziție democratică. Meritul impecabilei ținute publicistice a săptămânalului îi revine editorului, Uli Friedberg Vălureanu, cândva ziarist la România liberă, unde era respectat pentru profesionalismul său și iubit pentru generozitatea și umorul de care dădea dovadă în relațiile cu cei din jur. Stabilit acum în Israel, "Uli", cum îi spuneau colegii, continuă să țină sus steagul gazetăriei de bună calitate. P.S. Iată și adresele de care ar putea avea nevoie cei interesați: uli@netvision.net.il și http:/www.isro-press.net Vești
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12147_a_13472]
-
jurnalelor și a însemnărilor intime ale câtorva apropiați și ale profesorului său de filozofie. Cezar are o slăbiciune - nemărturisită - pentru Deea, cea care povestise într-un carnet intim o fantezie cu adolescenți puberi. Intruziunea în viața privată a celor din jur nu e un act estetic benign. Fascinația pentru secretele celorlați ascunde existența propriilor angoase: prins între nuditatea străinilor și obscurul din sine, voyeuristul nu poate fi un egolatru. Relația cu sine a lui Cezar devine, astfel, adevăratul secret. Secretul din spatele
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
cu lanțul său de garaje. Un nou val de lacrimi mă podidi. La contactul cu ele, mirosul de levandă al pernei se învioră. Și m-am trezit așa, nitam-nisam, într-un pat destul de larg ce plutea pe calme valuri. în jur, dalbi nuferi bolborositori jucau pe unde, piereau în adâncuri - adevărate flori de stil.
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
care se plimbă obsesiv prin nenumărate imagini - privirea trece dincolo de opacitatea lor concretă și dezvăluie stocul imens de energie și de culoare camuflat în morfologia acestora. De la observația cea mai banală și de la obiectualitatea cea mai previzibilă a lumii din jur, Cerăceanu se ridică la abstracția pură a limbajului și la potențialul infinit al culorii virgine, spre a reveni, apoi, la inocența edenică a obiectelor mici și însingurate. Fără nici o povestire explicită și în afara oricărui discurs periferic, există în viziunile artistului
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
o oală o fiertură oarecare. Mă uit pe geamul de la bucătărie și văd frînturi din casele vecine, cărămizi netencuite, cabluri suspendate, luminițe chioare, ici, colo, fumul care iese, drept (el), pe coșuri. Sînt orele cînd pot să plîng. Liniștea din jur mă lasă să dau filmul înapoi. Ca în fiecare decembrie. Filmul vieții mele. Acesta și nu altul. Ce aș fi fost astăzi dacă nu exista Timișoara, București, 21, 22 decembrie? Profesoară, cercetătoare, șomeră, fugeam din țară...N-am să știu
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
sunt, însă, românii din străinătate - așa-numiții căpșunari. S-a creat iluzia că, trăind într-un mediu impregnat de democrație, ei vor dobândi instantaneu o mentalitate diferită de aceea a județelor din care provin. Ne-am înșelat profund. Doar în jur de treizeci de mii de români care lucrează în străinătate au mers la vot. Unde sunt milioanele de cetățeni despre care se spune că au populat mari părți din Spania, Franța sau Italia? Să fie și asta o minciună propagandistică
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
zile lucrînd? Era doar o butadă, dar exprima foarte bine realitatea. Dintr-o dată, Maigret părea mai greoi în mișcări, mai confuz. Avea un alt fel de a strînge pipa între dinți, trăgînd fumuri scurte și rare, și se uita în jur cu o expresie aproape prefăcută, dar asta pentru că, în realitate, era concentrat asupra activității sale interioare. Ceea ce însemna, pe scurt, că personajele dramei nu mai erau pentru el niște entități, pioni sau marionete, ci deveniseră oameni. Și Maigret se punea
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
se aprindeau, toate acoperite de abajururi albastre sau roz. - Așezați-vă... Aveți cumva vești despre fratele dumneavoastră? Maigret aproape că uitase povestea cu fratele, inventată de claun ca să-i înduioșeze pe Germain și pe bătrîna lui prietenă. Se uită în jur mirat, căci, în locul calabalîcului de de vechituri pe care și-l imaginase, găsea un salonaș Louis XVI, care îi amintea de atîtea și atîtea salonașe asemănătoare de la Passy sau Auteuil. Doar machiajul excesiv, stîngaci al bătrînei conferea încăperii ceva echivoc
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
baia municipală! Îngropat adînc în acest oraș uitat, în acest "oraș surd", cum spun rușii, micul Anton savura un amestec de dezgust și tandrețe, de revoltă și supunere în fața fatalității. Cunoștea atît de bine acest colț de lume dezmoștenit; în jur vedea doar oameni care, ca și părinții lui, locuiau în căsuțe prăpădite de lemn, cu o verandă unde vara se putea sta la aer, cu cîte o grădiniță răpănoasă fața ușii; știa cum îi cheamă pe vecini și pe cîinii
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Remus Georgescu nu sunt numai rezultatul unui proces de traducere ekphrastică, ci și refacerea unui ritual cosmogonic generat de un vest geografic încărcat de har. Viața este grație, spune Plotin, îndemnându-ne să surprindem șerpuirea frumuseții în toate lucrurile din jur. Contemplând sculpturile maestrului Jecza în timp ce am ascultat muzica și textul explicativ al lui Remus Georgescu, noi, timișorenii, am fost ajutați să transcendem nevolnicia unui ochi mai puțin rafinat și a unei urechi mai puțin versate. Intrând în spațiul dublu al
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
a expresiei - iată pentru literatură un cuplu providențial! Rareori materia umană românească, subiect etern al literaturii noastre, a atins o pregnanță comparabilă cu cea din România anului 2004. Nu ne rămîne decît să așteptăm, îndurerați, capodopera: îndurerați, pentru că viața din jur arată așa cum arată, dar încrezători - pentru că nu ne-au mai rămas drept soluție și speranță decît operele spiritului. Asta pînă cînd nu va fi reintrodusă cenzura, iar anul 2004 nu ne va apărea drept un paradis pierdut.
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
umbră a viitorului apropiat care alimentează suspiciunile țăranilor fără a le întuneca însă. Tensiunea explodează în finalul romanului. Obligat de conjunctură să-și doneze pământul statului, Stelian Teodorescu are figura unui Moromete împuținat. Gestul său este incalificabil pentru cei din jur, nimeni nu-l înțelege, nimeni nu știe că a negociat pentru viața lui, așa că revolta ultimă a soției împreună cu stupoarea perplexă a țăranilor constituie împreună o asistență care urmărește o piesă tragică jucată în spatele cortinei. Cum spuneam, tensiunea psihologică a
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
suprarealistă. Oricum, realitatea dată, lipsită de consistență și de sens (despre "puțina realitate" vorbise și Breton) cheamă reversul relativ compensator al irealității ca teritoriu al imaginației și gândirii libere, nonconformiste, revoltate, ce propune o relativă ordine subiectivă în "harababura" din jur. Vorbind despre incongruitatea realului (un roman al său din 1922, anul când murea Kafka, se intitulează L'Incongruente - Omul nepotrivit, și a fost pus de autorul însuși în legătură cu autorul Metamorfozei) și despre irealitatea mai productivă decât concretul palpabil a vieții
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
luna a noua de Ierusalim. Căci mi-am înhămat limba la gînduri, iar acum pămîntul e viu împrejurul nostru. Citind neîncetat Evanghelia, limba mi s-a făcut sfeșnic așteptînd cu nerăbdare să se pună în ea lumina rugăciunii. Și în jur era deșertul mănos dinaintea aflării Canaanului. Scăpînd de patima limbajului și de trupul stăpânit de mirare, pătrund, Doamne, în dimineața împărăției Tale, cea cu multe ferestre, prin deschizătura contemplației, acolo unde pereții cîntă, unde totul este fără chip, ca într-
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
habar n-aveau de existența celeilalte, una slabă, cealaltă puternică. Resortul comic se află în mîinile celui slab. Un personaj pe care Veber îl plimbă cu succes în toate filmele sale, un soi de nătărău binevoitor de care cei din jur își bat joc și îl folosesc drept sursă de amuzament (Le Diner de cons/ La cină cu un gogoman), pe care îl disprețuiesc și încearcă să-l evite (La Chčvre/ Norocul ghinionistului), pe care-l bruftuluiesc, dar de care nu
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
adevărată, cînd plîngăcioasă, cînd fudulă, mereu în contratimp și, mai presus de orice, extrem de vorbăreață. Un nătărău, dar nu un tîmpit, pentru că uneori are sclipiri de inteligență cu care-și scapă din încurcătură partenerul și pentru că adesea ceea ce persoanele din jur consideră a fi o incurabilă prostie este, de fapt, o înduișătoare candoare. Veber nu face un secret din faptul că este vorba despre unul și același personaj, ci dimpotrivă, pentru că intenționat îl botează la fel: François Pignon este și Pierre
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
mult, cu cît era singurul pitic din sală. Asociind imaginilor din spectacol, interpretările, vizualizînd vocile și personalizîndu-le, dîndu-le chip, o ascultă mult mai des pe aceasta din urmă versiune după Cartea cu Apolodor. Atunci, și eu. Fugind de realitatea din jur, din jurul nostru. Așa cum s-a întîmplat și în călătoriile din această vară, cînd, de multe ori, fracul strălucitor al lui Apolodor m-a orbit și am văzut luna, imensă, ca o portocală suprarealistă, albastru-orange, cocoțată de Gellu Naum pe cer
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
urmărit pe traseul acesta al imaginii. A.M. - Au fost expozițiile de la Rotondă Etaj 3/4 și cea de la Dalles în care Ciubotaru era, într-un sens, cosmogonic, cu vidul acesta capturat pe o elipsă și cu detalierea materiei magmatice din jur... P.Ș. - Era un fel de demonstrație despre cum pot fi instrumentate două componente esențiale ale gândirii în general, nu neapărat plastice: capacitatea de analiză și capacitatea de sinteză. Analiza și sinteza, micro- și macro- existau simultan în aceeași expoziție
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]