1,012 matches
-
și conservare se pune în mod direct și cu acuitate. Narațiunea se concentrează, cinematografic, pe acțiunea din prezent și pe câteva personaje, implicate într-o stranie crimă petrecută pe plajă, la mare. Personajul central, Theodor Hristea, nu mai este un justițiar, ci un doctor foarte bine plasat social și profesional, un ambițios, dar nu un orgolios al adevărului, ci al puterii. Implicându-se într-o anchetă, nu o face decât pentru a-și dovedi forța, invulnerabilitatea. „Puștiul” delincvent nu are voie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
Romanele lui Bujor Nedelcovici, VR, 1991, 1; Florin Manolescu, Țara mancurților, LCF, 1991, 46; Nicolae Oprea, Cartea mancurtizării, VR, 1992, 5; Andreea Deciu, Stilistica exilului, RL, 1992, 40; Mihai Dragolea, Narațiunea despre exil, F, 1992, 11; Bogdan Popescu, Un Dracula justițiar, CC, 1993, 4; Tania Radu, Victorie fără record, LAI, 1994, 3; Georgeta Drăghici, „Dimineața unui miracol”, ST, 1994, 4-5; Negoițescu, Scriitori contemporani, 316-321; Alex. Ștefănescu, Un om, RL, 1996, 42; Daniel Cristea-Enache, Nu râde, Céline!, ALA, 1997, 386; Gheorghe Grigurcu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
canoanele și habitudinile locului. Intelectualul nostru, în loc să meargă la crâșmă și să facă politică, în loc să înființeze un S.R.L. și să adune banii cu lopata, sau cu lingurița, după caz, frecventează bibliotecile (desuetă ocupație!), scrie cărți, conduce un cenaclu, face publicistică justițiară și onestă; în general, trăiește într-un alt orizont de așteptare, într-un alt spațiu axiologic, în care valorile morale, intelectuale, civice sunt riguros și definitiv așezate. Pentru orașul Huși (actualmente municipiu), un asemenea intelectual a fost, cu două decenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gândirii sale polimorfe). Dubla sacrificare a lui Eminescu (Editura Macarie, Târgoviște 1997) este o carte polemică despre destinul tragic al poetului; un adevărat roman prin tensiunea ideatică și stilistică. Criticul se înarmează cu sabia dreptății și săvârșește un adevărat act justițiar. În mod normal, cartea ar trebui să stârnească spiritele; altfel spus, comandoului antieminescian, e nevoie să i se opună o campanie a adevărului. Deocamdată, însă, din păcate, Theodor Codreanu e lăsat să facă figură singulară, e drept cu o rară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
I. Vlad) face culturii române, literaturii în speță, un mare serviciu: Cezar Ivănescu este, în orice caz, una din cele mai mari valori ale scrisului românesc. "Amurg sentimental" (București), nr. 3, martie 1999 Ion ROȘIORU O îndreptățită și necesară exegeză justițiară Una dintre cele mai documentate cărți despre un mare și îndelung neîndreptățit poet contemporan poartă semnătura lui Theodor Codreanu și se intitulează Cezar Ivănescu transmodernul (Princeps Edit, Iași, 2012). Cartea, de o densitate eseistică ieșită din tiparele consacrate ale ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unde prin Nirvana se pune capăt Roții zadarnicelor reîncarnări. Cezar Ivănescu Transmodernul e una dintre cele mai strălucite cărți de critică și de istorie literară care s-au scris la noi în ultimii ani. Theodor Codreanu reușește să-l așeze, justițiar și cu argumente de nezdruncinat, pe un mare poet contemporan acolo unde îi este locul de iure și de facto, sine ira et studio. Singurul lui regret e că n-a apucat să dea la iveală această carte cât inițiatorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca atare, numai al său, definit prin angajament moral (patos reținut, tensiune a ideilor) și intelectual (informație pe cât posibil exhaustivă, siguranța judecăților de valoare, veștejirea clișeelor culturale). Spiritului combativ îi corespunde, cumulativ, o viziune totalizantă, discursul nefiind lipsit de inflexiuni justițiare. Drama lui Grigore Vieru, aceea a înstrăinării, a rătăcirii drumului spre Ithaca este drama întregii Basarabii, iar pe acest plan Theodor Codreanu adoptă adesea un ton vehement mesianic. Misterul personalității lui Grigore Vieru stă în miracolul "stagnării în copilărie": poetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
puturoșenia abisală a sătulului nostru suflet românesc". Cu ce poți răspunde acestei dezlănțuiri de blamuri și blasfemii? Iată însă că subtilul polemist de la o margine de țară le găsește clenciul, prinde în ele latura de fond, temeiul lor ideologic: "Vajnicul justițiar polemizează ...nu cu bolșevismul, ci cu martirii din pușcării, cu Mircea Vulcănescu, ...cu Mircea Eliade și cu Lucian Blaga, cu Noica". Și celelalte acuze la adresa românilor sunt respinse cu o statornică tărie a argumentului, găsind, corect, că "viciul de gândire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
politică. Fără a avea pretenția de a fi lămurit controversele de interpretare a liricii barbiene, studiul-eseu al criticului hușean este, fără îndoială, o contribuție de seamă la exegeza operei poetului îndrăgostit de formele pure, dar și un fel de act justițiar față de poezia lui Ion Barbu, semnalând cu argumente valabile greșelile de percepție a acesteia și care, de-a lungul timpului, s-au aflat în conflict cu intenția poetică a autorului. Lucrarea de față este în același timp o dovadă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
depune mărturie însuși Titu Maiorescu în a sa Istorie contimporană abundă intrigile și cabalele? Sunt toate aceste ipoteze de lucru simple "aberații" ale secretomaniei, "fără suport documentar credibil", dincolo de limita plauzibilului, rod al unei hermeneutici exaltate pe care o cultivă "justițiarii"? Se știe, tenebroasa zi de 28 iunie 1883 a făcut să curgă multă cerneală, analiștii ultimului val (printre ei, cărturari de calibru) pledând pentru o conjurație anti-Eminescu. Chiar poetul era obsedat de astfel de "cabale", considerându-se un om abandonat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deși grămada de „rude directe“ abia începuse să se subțieze, m-am aruncat și eu într-una din mașinile proaspăt încărcate, chiar în clipa când demara. M-am izbit cu capul de capotă, emițând o bufnitură foarte sonoră (și poate justițiară). Unul dintre ocupanții mașinii era nimeni altcineva decât cunoștința mea șoptitoare, Helen Silsburn, care mi-a oferit pe loc compătimirea ei necalificată. Fără îndoială, lovitura mea la cap răsunase în toată mașina. Dar la douăzeci și trei de ani eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
stăruit doamna. Le-aș fi spus eu ceva. Crede-mă! Ei, drăcia dracului! Vorbea cu un aplomb crescând, de parcă ar fi gândit că noi ceilalți, îmboldiți de soțul ei, am putea descoperi nota de bravură - de vitejie - din elanul ei justițiar, oricât de juvenil și de nepractic ar fi fost acesta. — Nu știu ce anume le-aș fi spus. Probabil că aș fi bâiguit ceva idiot. Dar, fir-ar să fie! Zău așa! Nu suport să văd că cineva care a comis o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
N-am avut cum să răspund nobilei și curatei sale mânii... Nu ne rămâne decât să sperăm că se va face, Într-un fel sau altul, mult dorita dreptate. Până atunci, să dăm dovadă de răbdare și să nădăjduim. Semnat: Justițiar”. Rubrica economică nu poate lipsi dintr-o gazetă care se respectă: „Din inițiativa energicului nostru Primar s-a construit și s-a dat În folosință În urmă cu câteva zile mica piață a satului. Formată din cinci tarabe de ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sub numele de filantropie. Iar Marx nu făcea decât să amplifice această strategie de discredit simbolic. În realitate, chiar dezvoltarea capitalistă făcea posibilă discuțiile despre sărăcie și, în consecință, unele comparații între niveluri de trai discrepante. Marginalii trezesc interesul teoreticienilor justițiari pentru bunul motiv că oferă imaginea unei societăți inversate 139. Ei încarnează, punct cu punct, contrariul valorilor oficiale. Cu cât conflictele sociale sunt mai ascuțite, cu atât celălalt, exclusul, devine mai copleșitor, mai neliniștitor 140. De exemplu, secolul XIX aducând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și măștii sale romanești care este Ladima. Așadar, ca o explicație complementară a comportamentului exterior al membrului de la "Sburătorul" citind cu nervozitate, megaloman la o primă impresie, se alătură aspectul, mai luminos moral și deatic, al unui idealist și perfecționist justițiar. Câmpul arhetipal eminescian se dezvoltă firesc nu numai prin reprezentarea cristică, ci și prin aceea a faimosului hidalgo. Poate că demersul apare unora extrem de riscant, însă considerăm că aceste două arhetipuri, fundamentale, ale umanității irizează o serie întreagă de opere
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în stil românesc sau fericit indiferenți, ca formă metafizică de resemnare - sunt, în majoritatea lor, oameni în amurgul vieții. și dacă ei se mișcă astăzi într-un social haotic și plictisit de istoria recentă neglijent livrată societății, neanimați de euforii justițiare este pentru că această afacere, întâmplare nefericită, ghinion existențial sau oricum am vrea s-o numim nu a avut și nu are nici în prezent nici un sens. Este ceva fără sens. Ceva ce nu se leagă într-o structură coerentă care
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1977, cu volumul Poezia lui Vasile Voiculescu. Cartea dedicată lui V. Voiculescu dezvoltă o pledoarie pasională și polemică pentru cunoașterea și mai dreapta prețuire a liricii voiculesciene, „citită” atât în tabloul liricii românești moderne, cât și în interiorul creației scriitorului. Fervoarea justițiară, uneori patetică, a autorului vizează (re)considerarea reliefurilor ocultate de comentatorii anteriori. Demersul critic, îmbinând abordarea cronologică și analiza temelor, cercetarea și evaluarea internă (a poeziei în cadrul operei) cu raportarea la ceilalți mari poeți români interbelici, urmărește să identifice constantele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
ca de pe un piedestal al istoriei, într-un stil de o forță implacabilă izvorâtă din amara solitudine a ostracizatului, e pur și simplu una dintre rarele capodopere ale literaturii noastre în genul memorialistic. E o carte vindicativă, dar mai ales justițiară; e plină de pasiune, dar mai ales de patos, de un patos grav, apelând la posteritate. Ea e, desigur, o fracțiune de autobiografie, dar e dincolo de asta un memoriu asupra unei fracțiuni de istorie contemporană. Termenul de „memorii” nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fel de geniu, în tot cazul un mare spirit care și-a dominat epoca prin forța extraordinară a ironiei, prin stilul strâns, ascuțit și clar, prin virulența opoziției contra autorității dogmatice, prin mobilitatea și prolificitatea intelectuală și prin intratabila conștiință justițiară. Dar a fost pe lângă acestea și un poligraf neobosit, din a cărui imensă producție nu rezistă azi decât, în primul rând, Candide și Scrisorile din Anglia, apoi celelalte romane și povestiri filozofice, Dicționarul filozofic, poate și Secolul lui Louis XIV
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o viziune predominant înnoitoare, renascentistă. Lauretta, al cărei nume se dorește o prefigurare a recunoașterii și elogierii povestirilor, realizează, în prima zi a întrunirii, un elogiu lumii curtenești de altădată, ce păstra intacte ceremonialul și curtoazia, noblețea sufletească, onoarea, spiritul justițiar, și care se găsea, la sfârșitul Evului Mediu, într-o degradare a idealurilor sale. Curteanul se transformă într-un intrigant, ideea însăși de cavalerism a dispărut, a decăzut imaginea bărbatului plecat în căutarea iubirii pure, absolute sau a nemuririi. Digresiunea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
aparte, prin cuvântul bine ales, va deschide în sufletul 225 Ibidem, vol. II, p. 210. 226 Ibidem, pp. 234-235. 227 Ibidem, vol. I, p. 80. 228 Ibidem, p. 266. 229 Ibidem. 83 suveranului dorința de a se afirma ca un justițiar, și nu ca un supus. Cuvântul metamorfozează și salvează, o dată în plus, onoarea femeii. Cu o certă apreciere a spiritelor mari ale epocii, Elisa evocă, în ziua a șasea, figura lui Guido Cavalcanti, nu doar un mare liric, ci și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o regăsim, însă Chaucer îi conferă detalii aparte, individualizează mai mult personajele și modifică sensibil deznodământul. Dacă ceea ce povestise corăbierul semăna mai mult cu un fabliau, istorisirea aprodului devine mai acidă, mai virulent critică, căci el se dorește un spirit justițiar și propune o revanșă împotriva decăderii clerului, înfățișându-le ascultătorilor săi, ceata veselă și certăreață în același timp a pelerinilor, pedeapsa veșnică, de pe cealaltă lume, de care se vor învrednici călugării cerșetori, față de care nutrea o vădită antipatie: aceștia vor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
conduceau Smart Set, o publicație ce se bucura de un succes comercial fenomenal -, astfel încât rețeta fusese îndelung verificată. Când, în 1926, Joseph Shaw preia conducerea revistei, aceasta își stabilise deja profilul cunoscut în istorie. Detectivul particular, ca întrupare a eroului justițiar, se impune oarecum de la sine, dar nu cu totul întâmplător: prohibiția reușise să compromită imaginea polițistului, incapabil să facă față corupției aproape generalizate. Masca legendară a lui Allan Pinkerton, care-și deschisese o agenție privată de detectivi încă din 1850
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Phillips, iar Lois Morny admite cu ușurință că ar putea fi autoarea morții lui Vannier. The High Window propune, între alte modificări ale modelului instituit în The Big Sleep, schimbarea radicală de imagine a lui Marlowe. Detectivul nu mai este justițiarul care încearcă, obstinat, să afle adevărul. Acum, prizonier al sistemului, el îmbrățișează, submisiv, realitatea așa cum i se înfățișează ea. În The Big Sleep, Marlowe lăsa impresia că-și alege clienții și metodele. Aici, lesa e mult mai scurtă și capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
maturizat, peste împlinirea lui plutește fatalitatea, altfel decât se întâmpla în jocul suav-cinic din Puștoaica, de pildă. Bogdan și Doina se reîntâlnesc după zece ani, fiecare divorțat, privat de bucuria de a trăi lângă propriul copil. Tema întoarcerii din rațiuni justițiare generează romanul Toți pentru unul, carte interesantă mai mult pentru varietatea tipologică, narațiune convingătoare în cele din urmă, în ciuda schematismului epic. SCRIERI: Între două trenuri, pref. Gabriel Dimisianu, București, 1965; Puștoaica, București, 1966; Adam evadează, București, 1967; Aventurile unui timid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]