1,484 matches
-
am recunoscut modalitatea în care Kant regândește umanul. Mai departe va fi vizată numai însușirea fundamentală a omului, anume faptul că el este scop final al existenței lumii. Abia prin această "intenționalitate" putem dezvălui structura formală a finalității în modelare kantiană; și, mai departe, putem regândi personalismul energetic în legătura sa formală cu filosofia lui Imm. Kant. I.2.c. Structura formală a conceptului kantian al finalității 79 Este finalitatea, la Kant, un concept marginal? De vreme ce este tema-tizată în Critica facultății
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
final al existenței lumii. Abia prin această "intenționalitate" putem dezvălui structura formală a finalității în modelare kantiană; și, mai departe, putem regândi personalismul energetic în legătura sa formală cu filosofia lui Imm. Kant. I.2.c. Structura formală a conceptului kantian al finalității 79 Este finalitatea, la Kant, un concept marginal? De vreme ce este tema-tizată în Critica facultății de judecare (ultima Critică), socotită "convențională", căci rostul ei ar fi, potrivit unor interpreți ai filosofiei kantiene, acela de a încheia formal sistemul, am
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
I.2.c. Structura formală a conceptului kantian al finalității 79 Este finalitatea, la Kant, un concept marginal? De vreme ce este tema-tizată în Critica facultății de judecare (ultima Critică), socotită "convențională", căci rostul ei ar fi, potrivit unor interpreți ai filosofiei kantiene, acela de a încheia formal sistemul, am găsi justificat răspunsul afirmativ. Mai mult, finalitatea nu apare în tabela categoriilor (din Critica rațiunii pure), acolo unde sunt așezate, potrivit celor care au văzut în "opera critică" doar o teorie a cunoașterii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
afirmativ. Mai mult, finalitatea nu apare în tabela categoriilor (din Critica rațiunii pure), acolo unde sunt așezate, potrivit celor care au văzut în "opera critică" doar o teorie a cunoașterii, conceptele "grele" ale acestei filosofii; ceea ce înseamnă că acest concept kantian nu poate avea decât un rost relativ în sistem, fiind întotdeauna asociat cu alte concepte pentru a-și pune la punct propria semantică. Există însă destule motive și pentru a considera conceptul finalității ca fiind purtătorul unor sarcini semnificative în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
poate avea decât un rost relativ în sistem, fiind întotdeauna asociat cu alte concepte pentru a-și pune la punct propria semantică. Există însă destule motive și pentru a considera conceptul finalității ca fiind purtătorul unor sarcini semnificative în reconstrucția kantiană. Iată câteva astfel de motive: a) conceptul în cauză structurează un discurs, care ia forma unei discipline: teleologia; b) apoi, el este methodos-ul unei noi "antropologii". Luând seama doar la aceste două motivații, dobândim un temei suficient pentru a miza
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ia forma unei discipline: teleologia; b) apoi, el este methodos-ul unei noi "antropologii". Luând seama doar la aceste două motivații, dobândim un temei suficient pentru a miza pe ideea unui rost "teoretic" și "metodologic" însemnat al conceptului finalității în filosofia kantiană. Vom urma mai departe acest fir, adică vom pune în evidență sensurile posibile ale finalității în contextul teleologiei și antropologiei din sistemul kantian al disciplinelor "critice". Pentru aceasta trebuie indicată conjunctura terminologică și filosofică în care finalitatea apare în Critica
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
suficient pentru a miza pe ideea unui rost "teoretic" și "metodologic" însemnat al conceptului finalității în filosofia kantiană. Vom urma mai departe acest fir, adică vom pune în evidență sensurile posibile ale finalității în contextul teleologiei și antropologiei din sistemul kantian al disciplinelor "critice". Pentru aceasta trebuie indicată conjunctura terminologică și filosofică în care finalitatea apare în Critica facultății de judecare și trebuie indicat, de asemenea, locul finalității în celelalte lucrări ale lui Kant, din perioada "critică" și "post-critică". Primul "loc
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Fiindcă diferența dintre aceste două ipostaze ale conceptului de finalitate este de ordin formal (ține de structura înțelegerii și de ordinea operațiilor logice pe care "gândirea" sa le presupune), scopul principal al acestui subcapitol este refacerea structurii formale a finalității kantiene, în intenția dobândirii unei perspective din care poate fi interpretat conceptul determinismului prin finalitate și, pe temeiul acestuia, însuși personalismul energetic. Nu se va putea lucra însă numai în acest sens "formal"; trebuie ținut seama și acesta este unul dintre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalismul energetic. Nu se va putea lucra însă numai în acest sens "formal"; trebuie ținut seama și acesta este unul dintre scopurile demersului de față și de câteva înțelesuri cu care termenul de "finalitate" apare în anumite locuri ale operei kantiene. Acolo unde îi este "locul natural", anume în a treia Critică, finalitatea apare ca un principiu al facultății de judecare reflexive; totodată, este vorba despre "finalitatea naturii": "Finalitatea naturii este deci un concept a priori particular care își are originea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
spațiu atunci când nu este luată în sens regulativ, când finalitatea naturală este înțeleasă în felul în care o înțelegem pe cea omenească, legată de voință, adică de facultatea de a ne propune scopuri, pe care o putem numi, urmând gândurile kantiene, "finalitate practică". De fapt, finalitatea naturii este gândită în analogie cu finalitatea practică. În ultimă instanță, finalitatea naturii concepută în a treia Critică este "construită" prin extinderea asupra naturii a unui "principiu" posibil, inițial, doar pentru om ca ființă rațională
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lărgită valabilitatea unui concept, în așa fel încât el să semnifice într-o zonă în care nu părea să aibă vreo legătură? Numai dacă ținem seama de ordinea lui "ca și cum" ne este îngăduită această operație de extindere. Oricum, în filosofia kantiană, ideea acestei extinderi are drept consecință conceperea naturii ca un sistem de scopuri. Omul însuși, în acest sistem de scopuri, apare într-o altă poziție decât cea în care el se poate afla atunci când operația aceasta nu ar avea loc.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalitate practică). Însă nu trebuie să ne așteptăm la o identitate totală între acestea. Operația de care vorbim devine posibilă pe temeiul unor operații logice ce-și au originea în condiția de ființă rațională; de aici aspectul formal al conceptului kantian al finalității. Așadar extinderea (posibilă și valabilă numai pentru un subiect rațional) constituie doar aspectul formal al finalității naturii, căci e gândită în funcție de operațiile logic-formale ale omului ca ființă rațională căreia îi este proprie finalitatea. Concepută astfel, finalitatea naturală reprezintă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
căci e gândită în funcție de operațiile logic-formale ale omului ca ființă rațională căreia îi este proprie finalitatea. Concepută astfel, finalitatea naturală reprezintă (poate fi) un principiu de ordine a naturii (natura trebuie înțeleasă, în primul rând, ca "lume fenomenală", în context kantian, așa cum precizam mai devreme); conceptul ei constituie condiția sub care pot fi gândite raporturile dintre scopurile omului (relative, condiționate, originate în înclinație, nu în datorie) și natură (lumea fenomenală); de fapt, numai în cadrul acesteia pot fi ele împlinite. Nu trebuie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sensurile implicate în reconstrucția conceptului finalității și de regândirea naturii ca sistem de scopuri? Fiind vorba de un concept al facultății de judecare reflexive, ne așteptăm ca el să condiționeze, să facă posibil, un demers reflexiv al omului. Este finalitatea kantiană semnul sau, poate, mijlocul unei reveniri la sine a omului, a unei priviri către sine în sensul recunoașterii de sine? Kant a înțeles că un "om" pierdut dincolo de sine, în lumea fenomenală, pe care, e drept, nu o poate părăsi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a ființei raționale) ca "subiectivitate transcendentală", ca subiect al cunoașterii, apoi prin prezentarea lui ca posesor al facultății de a dori inferioară (aceea prin care omul râvnește fericirea); și chiar prin prezentarea lui doar ca ființă inteligibilă, liberă. Aceste experimente kantiene nu au contat, desigur, decât ca niște "analize" menite să rânduiască limitele omului, limite socotite de filosof drept "puteri" ("putințe"). Oricum, se află aici lecția despre lipsa de realitate a omului blocat în sine, redus fie la condiția de simplu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
experiență, neexistând un obiect al acestui concept (sau Idei). În prima Critică, el argumentase "imposibilitatea dovezii fizico-teologice" a existenței lui Dumnezeu, dovadă ce viza însăși imposibilitatea existenței divine ca Arhitect Suprem.83 Trebuie să refacem acum structura formală a conceptului kantian al finalității. Premisa necesară a acestui demers este ideea că, în genere, structura formală a unui concept reprezintă: a) schema logică alcătuită din forme și operații logice în care îi este așezat (turnat) înțelesul; b) condiția necesară sub care poate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care fac posibilă structura formală a unui concept reprezintă și condiția sub care poate fi el dat pentru înțelegere, fără a fi vorba aici, la propriu, despre un a priori. Structura formală angajează subiectul cunoașterii, care este omul (în context kantian, omul ca ființa rațională), cu operațiile proprii facultății sale de cunoaștere, care reprezintă o "logică", operații logice care primesc, conservă și reactualizează un înțeles. Nu trebuie însă confundat între "logic" și "formal", căci aceste două determinări semnifică diferit în spațiul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca ființa rațională), cu operațiile proprii facultății sale de cunoaștere, care reprezintă o "logică", operații logice care primesc, conservă și reactualizează un înțeles. Nu trebuie însă confundat între "logic" și "formal", căci aceste două determinări semnifică diferit în spațiul filosofiei kantiene.84 În contextul de față, termenul "formal" desemnează condițiile logice minime care oferă cadrul de înțelegere pentru conceptul finalității (nu sensurile lui, acestea alcătuind împreună structura "materială", semantica sa). Susțineam mai sus că structura formală a conceptului prekantian al finalității
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sens" în lume? Cine a armonizat părțile lumii, în așa fel încât ele să participe la "armonia universală"? Omul, în nici un caz, căci el este parte a existenței. Doar Arhitectul Suprem ar putea îndeplini o astfel de funcție. Sursa finalității kantiene nu este însă experiența. În plus, omul ca ființă inteligibilă este condiționat prin finalitate. De aceea, sursa finalității nu poate fi decât o facultate omenească; și este, cum știm, facultatea de judecare reflexivă. Aceasta înseamnă că finalitatea practică (inteligibilă) este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
are ca sursă omul, ci Binele; tocmai acesta din urmă este scopul absolut (nu omul, ca în filosofia lui Kant). Din acest motiv, în cazul finalității aristotelice nu putem vorbi la propriu așa cum ne este îngăduit în cel al finalității kantiene despre structura sa logic-formală (ce presupune, ca o condiție de posibilitate, structura logic-formală și operațiile logice ale unui subiect rațional ce este, totodată, "fenomen" și care posedă facultatea de a-și propune scopuri, o facultate aflată doar în proprietatea sa
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
păstrând pentru prima forța, iar pentru cealaltă, orientarea. Finalitatea este concepută ca fiind aparentă de către H. Bergson, în lucrarea menționată mai devreme, urmarea acestei "operații" fiind neagarea referențialității conceptului. Și la Mircea Florian și la H. Bergson constatăm o nuanță kantiană în felul de a concepe finalitatea; căci cel dintâi pune finalitatea pe seama activității omului (e vorba de o activitate orientată către un scop, așezată pe această "linie" de facultatea de cunoaștere aparținând unui subiect rațional, ce face obiect din motivația
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
există ca produs al ei, chiar dacă acea unitate a ideii trebuie să servească drept principiu de determinare a priori a unei legi a naturii pentru cauzalitatea unei astfel de forme a compusului."93 Structura formală a conceptului finalității, în reconstrucție kantiană, constă în condițiile logice minime care fac inteligibilă extinderea referențialității sale asupra naturii. Nu poate fi vorba, în această extindere, de reantropomor-fizarea conceptului, deoarece operația kantiană nu semnifică un transfer de conținut de la om, ca ființă teleologică, la natură, nici
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unei astfel de forme a compusului."93 Structura formală a conceptului finalității, în reconstrucție kantiană, constă în condițiile logice minime care fac inteligibilă extinderea referențialității sale asupra naturii. Nu poate fi vorba, în această extindere, de reantropomor-fizarea conceptului, deoarece operația kantiană nu semnifică un transfer de conținut de la om, ca ființă teleologică, la natură, nici nu oferă o "formă" nouă naturii. Prin conceptul finalității putem observa, cerceta, gândi fenomenele naturii, fără a le determina prin cunoaștere și, prin urmare, fără a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de la om, ca ființă teleologică, la natură, nici nu oferă o "formă" nouă naturii. Prin conceptul finalității putem observa, cerceta, gândi fenomenele naturii, fără a le determina prin cunoaștere și, prin urmare, fără a le explica. Structura formală a conceptului kantian al finalității poate fi judecată numai în măsura în care sunt determinate aceste operații logice. Ca atare, admiterea în schema finalității a ideii unei Inteligențe a cărei rațiune suficientă, în privința planului ei, nu poate fi pătrunsă, anulează posibilitatea unei structuri formale omogene a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o categorie a acestuia din urmă, nici necesitatea cuprinsă în determinarea posibilului prin rațiune, întrucât nu este concept al rațiunii (adică Idee). Finalitatea nu ar fi decât "legitatea contingentului", cum spune Philonenko 95, unul dintre interpreții contemporani autorizați ai filosofiei kantiene, comentând o sugestie din Prima Introducere la "Critica facultății de judecare". Această formulă antinomică are șanse recognoscibile doar în planul particularului. Kant afirmă: "Deoarece admitem că omul este scopul creației numai ca ființă morală, avem în primul rând un motiv
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]