286 matches
-
din aceste regiuni. Aceste înjghebări prestatale sunt urmarea firească a evoluției generale a societății și a structurării sale. Astfel, în epica medievală islandeză, "Saga lui Eymund", se relevă implicarea vlahilor (Blokumenn) alături de pecenegi în luptele fratricide (intestine) pentru tronul Rusiei kievene. Pe sprijinul lor conta principele Sviatopolk, refugiat la pecenegi, în iarna 1018-1019, pentru ajutor împotriva lui Iaroslav cel Înțelept, cneazul Kievului. Aceasta este o dovadă a existenței unei formațiuni ce dispunea de resurse militare importante. Un alt episod ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aur și argint. Pecenegii erau păstori și crescători de animale-ca și alți nomazi, ei locuiau în regiunile întinse de cîmpie necesare pentru turmele lor. În anul 915, după vechea cronică rusă, a avut loc prima expediție a pecenegilor împotriva Rusiei kievene, iar după încheierea păcii cu cneazul rus Igor, ei s-au îndreptat spre Dunăre. După această dată, a început se pare distrugerea așezărilor întărite ale tiverților de pe malul drept al Niprului. Bizanțul a încercat să-i atragă de partea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de pecenegi, lumea lor (Patzinakia) era situată în nordul Bulgariei, la Dunăre.2 Astfel, sudul Moldovei și estul Munteniei au devenit, pentru multă vreme, sălașul puterii pecenege, baza de atac, în invaziile lor în sudul Dunării. Relațiile pecenegilor cu statul kievean au fost încordate, dar ei au acționat deseori alături de cetele cnejilor ruși. După vechiul letopiseț rus, în anul 944, pecenegii au însoțit pe Igor în a doua sa expediție antibizantină până la Dunăre, dar înduplecați de daruri, au renunțat la atacul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au întrerupt, ca urmare a unui tratat de pace cu Bizanțul, dar cu prețul unor mari stipendii plătite acestora, cf. lui Skylitzes. În același timp, pecenegii s-au manifestat activ și în teritoriile răsăritene din apropierea Moldovei atacurile lor asupra Rusiei kievene s-au succedat continuu, de pildă, în vremea lui Vladimir cel Sfânt, (978-1015), iar regele Poloniei, Boleslaw cel Viteaz, s-a aliat cu ei în luptele cu rușii din 1013 și 1018. Apoi, în conflictul din 1018-1019, pecenegii și vlahii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din teritoriile dunărene, Ivan și aliații săi s-au ndreptat spre nord, străbătând Moldova spre sudul Haliciului, dar acțiunea a eșuat. Apoi, în 1160, berladnicii sunt menționați în apropiere de gurile Niprului, la atacul Oleșiei. Berladnicii sunt urmăriți de oștile kievene și înfrânți lângă Dțiu, în apropiere de vărsarea Niprului în Marea Neagră. Mulți istorici asociază numele berladnici, pretendentul halician Berladnic și numele localității Bârlad. Bârladul este menționat numai o singură dată , în anul 1174, de cronicile rusești. Or, izvoarele scrise și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
conflict între Moldova și Țara Românească timp de 60 de ani, ultimul dintre state fiind aservit și având sprijinul total al turcilor otomani). Accentuează în schimb pe relațiile intense și cordiale pe care domnii români le-au legat cu Rusia Kieveană sau cu cea Moscovită și laudă pe domni ca Vasile Lupu, Gheorghe Ștefan sau Dimitrie Cantemir, care s-au afirmat în această privință. Avansând pe linia timpului și ajungând la momentul 1812, consideră evenimentul respectiv ca o eliberare de către cei
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
supremația și în același timp se grefa pe culturile indiene din teritoriul numit de atunci America Latină. În est, unde nu există așadar o frontieră geografică, Asia s-a revărsat asupra Europei în epoca marilor cotropiri, apoi tătarii au înfrînt Rusia Kieveană, iar mai tîrziu Rusia i-a înfrînt la rîndul său pe tătari, pentru a extinde granițele Europei în Asia pînă la Vladivostok. Rusia era la început europeană, URSS este euro-asiatică. Vid și haos Teritoriul numit inițial Europa nu este nicidecum
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ori de la latinescul balachorum cu sensul de român. Chiar dacă prima mențiune despre acești bolohoveni se face în anul 1231, ei sigur locuiau acele locuri de vremi îndepărtate. Probabil că acești bolohoveni sînt vlahii amintiți de Nicetas la 1164. În cronica kieveană ,, Povestea anilor de demult volohii sînt amintiți de mai multe ori în secolele Xl și Xll. În conflictul dintre Polonia și Rusia kieveană din anii 1018-1019 ei participă împreună cu oștile pecenege alături de rușii conduși de Sveatopolsk. Primul episcop al acestor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
fiind amintită în text și ,,terra Blacorum”. În lupta de la Kalka din 1223, principii ruși cheamă pe brodnici în sprijinul lor dar aceștia în frunte cu voievodul lor Ploscînea, au luptat de partea tătarilor, trădîndu-l pe cneazul Mstislav. În letopisețul kievean se precizează că voievodul Ploscînea era creștin. Bun sau rău vodă Ploscînea este de-al nostru și megieș în răbojul timpului. În limba română ploscan este parul cu care se cară grămada de fîn pentru a face o căpiță iar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
să primească în schimb ajutor împotriva turcilor. D. este reținut însă la Kiev, unde, invocată fiind carantina împotriva unei epidemii de ciumă, este interogat și constrâns să aștepte răspunsul la petiția adresată țarului. Declarația pe care o face în fața autorităților kievene îl arată hotărât, apărându-și cu stăruință cauza (exprimându-și rezerva față de promisiunile polonezilor „nestatornici”, D. atrăgea atenția asupra dezavantajelor ce le-ar prezenta pentru Rusia consolidarea puterii militare a turcilor în Moldova), pătruns de soarta țării, amenințată de „pierzarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
mult spre naționalism produc mai mulți istorici și mai multe scrieri. Lovitura principală dată de istoriografia ucraineană de după 1991 este susținerea ideii că Ucraina este un stat vechi de 1.000 de ani, ceea ce a pus În discuție statutul statului kievean, revendicat de Rusia ca predecesor. În acest caz, Ucraina sugerează că Rusia este un stat mai tînăr, prin urmare fără nici un drept asupra teritoriului ucrainean. Elita politică din Ucraina a sesizat rapid avantajele acestei interpretări și s-a folosit imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]