399 matches
-
tratatului de la Turkmenciai (Türkmənçay), a fost încorporat Imperiului Rus, alături de celelalte hanate din Azerbaidjanul de Nord. Populația hanatului era compusă de majoritatea azeră și de kurzi. Azerii în general erau sedentari, însă o parte din ei încă practica transhumanță, în timp ce kurzii erau nomazi. Triunchil șiism al religiei Islam a fost credința principală a hanatului, dar kurzii erau sunniți. Armenii formau mai puțin decât 20% din populația statului. După cucerirea rusească, din 169.155 locuitori ai zonei, 57.035 sau 33.8
Hanatul Erevanului () [Corola-website/Science/309263_a_310592]
-
Nord. Populația hanatului era compusă de majoritatea azeră și de kurzi. Azerii în general erau sedentari, însă o parte din ei încă practica transhumanță, în timp ce kurzii erau nomazi. Triunchil șiism al religiei Islam a fost credința principală a hanatului, dar kurzii erau sunniți. Armenii formau mai puțin decât 20% din populația statului. După cucerirea rusească, din 169.155 locuitori ai zonei, 57.035 sau 33.8 % erau armeni, 84.089 sau 49.7 % azeri, 26.911 sau 16 % kurzii și 850
Hanatul Erevanului () [Corola-website/Science/309263_a_310592]
-
hanatului, dar kurzii erau sunniți. Armenii formau mai puțin decât 20% din populația statului. După cucerirea rusească, din 169.155 locuitori ai zonei, 57.035 sau 33.8 % erau armeni, 84.089 sau 49.7 % azeri, 26.911 sau 16 % kurzii și 850 sau 0.5% alte naționalități (Vartan Parsamian, Istoria armianskogo naroda (1801-1900), (Istoria poporului armean (1801-1900)), vol. I, “Aiastan”, Erevan, 1977, p. 88). Hanatul Irevan a fost fondat de Mir Mehdi han și avea granițe cu Hanatele Naxçıvan, Karabah
Hanatul Erevanului () [Corola-website/Science/309263_a_310592]
-
Mig-21 din Irak în Israel. Amit este cunoscut în special pentru succesul repurtat în dezvoltarea rețelei de agenți secreți ai Israelului (HUMINT), îndeosebi în lumea arabă. Amit a contribuit la întărirea relațiilor dintre Israel și mișcarea de eliberare națională a kurzilor din Irak de sub conducerea lui Mollah Mustafa Barzani și a vizitat Kurdistanul irakian în câteva rânduri. A strâns relațiile și cu serviciile secrete marocane , iar rolul jucat de oameni ai Mossad-ului sub conducerea sa în afacerea Ben Barka ar fi
Meir Amit () [Corola-website/Science/309874_a_311203]
-
situat pe râul Tigris. În 1987 populația era de 664.221 de locuitori, aceasta devenind până în 2002 de 1.740.000, iar 2010 ajungând chiar la 2.882.442 de locuitori. Populația este majoritară de arabi, cu mici minorități de kurzi și asirieni. Cea mai mare universitate din oraș, Universitatea din , a fost fondată pe 1 aprilie 1967, prin fuziunea cu Colegiul de Medicină, acesta fiind deschis încă din 1959. Aceasta este considerată ca fiind interesul principal al Guvernoratului Ninawa, care
Mosul () [Corola-website/Science/309415_a_310744]
-
poartă o asemănare considerabilă a dialecte levantine, în special cu Arabă Aleppan. Irakieni, o descriu ca fiind „versiunea feminină” a arabei Irakului. Arabă de Mosul este influențată în mare măsură de limbile din fiecare grup etnic minoritar existent în oraș: kurzi, turkmeni, armeni, asirieni, precum și altele - infuzarea astfel a Limbii turkmene și Limbii armeene. Fiecare limbă minoritara este vorbită pe langă limba arabă. Arabă este 'lingua franca' de comunicare, educație, afaceri și de lucru oficială pentru majoritatea locuitorilor orașului. Clasa superioară
Mosul () [Corola-website/Science/309415_a_310744]
-
sunt azi Arabia Saudită și Yemen. Italia și Grecia au primit de asemnenea părți importante din Anatolia. La sugestia lui Woodrow Wilson, Republica Democrată Armeană a fost extinsă spre sud-est în teritoriul Turciei din zilele noastre, ca despăgubire pentru genocidul armenilor. Kurzilor le-a fost promis un teritoriu autonom. Până în cele din urmă, revoluționarii turci conduși de Mustafa Kemal Atatürk au respins prevederile cu privire la împărțirea Anatoliei și au respins trupele grecești și armenești, cele italiene neajungând încă să ocupe teritoriile prevăzute în
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
turci conduși de Mustafa Kemal Atatürk au respins prevederile cu privire la împărțirea Anatoliei și au respins trupele grecești și armenești, cele italiene neajungând încă să ocupe teritoriile prevăzute în tratatul de pace. Atatürk a înăbușit tentativele din deceniul al treilea ale kurzilor de a-și proclama independența. După ce revoluționarii turci au preluat ferm controlul aupra întregii Anatolii, Tratatul de la Sèvres a fost înlocuit de Tratatul de la Lausanne, care a pus capăt în mod oficial tuturor ostilităților și a dus la crearea Republicii
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
două imperii. În 1604 în timpul șahului persan Abbas I. au fost mii de armenieni deportați în Persia ca urmare a acestei acțiuni în hanatul Erevan erau numai 20 % armeni iar restul de 80 % erau musulmani, formați din perși, turci și kurzi. În iunie 1679 un cutremur distruge o mare parte a orașului. Între 1747 - 1827, hanatul Erevan sub dominație persană este un principat musulman, după care va fi cucerit în 1827 de generalul rus Ivan Fiodorovici Paskevici (1782-1856) fiind integrat în
Erevan () [Corola-website/Science/306459_a_307788]
-
Erzurum) unde a recrutat și alți oameni. Conducătorul selgiucid Alp Aslan a fost surprins de această mișcare a împăratului Roman Diogenes și a cerut sprijinul tuturor musulmanilor într un război sfânt împotriva Imperiului Bizantin. Prin urmare armata sa cuprindea arabi, kurzi, tribali din Iran, Irak, Siria și desigur turci. La 20 august 1071 bizantinii recuceresc Manzikert (i se mai zice si Malâzgird; în armeană: Մանզիկերտ, Manzikert). Azi localitatea se află in provincia Muș din estul Turciei Din acest moment se petrec
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
Alp Aslan i-a propus împăratului bizantin un armistițiu. Alp Aslan pierduse mulți oameni și cai la trecerea Eufratului precum și dezertori după ce preluase orasul Alep. El trimisese pentru trupe în Azerbaijan și mai dorea să recruteze încă 10 000 de kurzi pentru cavalerie dar pentru a-și strânge armata el avea nevoie de timp și împăratul bizantin știa acest lucru. Roman știa că nu va mai avea această șansă de a înfrânge pentru totdeauna această amenințarecu toate că generalii săi îi
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
destul de pestriță. Astfel atunci când a ajuns la Erzurum (vechiul Theodosopolis, termenul de Erzurum este deformarea numelui arab întrucât acestia i-au spus Arz ar Rum adică "pământul Romanilor") e posibil ca împăratul bizantin să fi încorporat în oastea sa și kurzii din împrejurimi O altă populație care alcătuia oastea lui Roman Diogenes erau uzii. Ei constituiau de altfel și cea mai mare parte a mercenarilor angajați de bizantini pentru bătălia de la Manzikert și tot ei sunt cei care vorbeau o limbă
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
cazaci persani și Jandarmeria instruită de suedezi reprezentau singurele forțe militare profesioniste din Iran. După consolidarea armatei naționale, Reza Khan a lansat acțiuni militare pentru eliminarea mișcărilor separatiste și disidente din Tabriz, Mashhad și ale rachnavi din Gilan și ale kurzilor. Brigada persană, cu efective de până la 8.000 de soldați, a fost unită cu Jandarmeria și alte unități militare pentru a forma noua armată iraniană. Armata iraniană de aproximativ 40.000 de oameni, era comandată de ofițeri iranieni, dintre care
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
românii au luptat în deceniile care aveau să urmeze pentru independența statelor lor, în vreme ce armenii nu au reușit să-și cucerească independența, ei fiind depășiți din punct de vedere numeric în proporție de cinci la unu de musulmani (turci și kurzi) în regiunea pe care o revendicau ca leagăn al poporului și culturii lor. La scurte vreme după încheierea războiului, polonezii din zona controlată de Imperiul Rus (Polonia Congresului), încurajați de victoria grecilor, au declanșat Insurecția din Noiembrie, sperând la rândul
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
de la Ankara, tratatul de la Laussane stabilea granițele Turciei cu ultimele două state. De asemenea, Turcia renunța la privilegiile sale din Libia, așa cum erau definite în Tratatul de la Ouchy din 1912. Ca rezultat al acestui tratat de pace, regiunea locuită de kurzi, cunoscută cu numele istoric de Kurdistan, a fost împărțită între Turcia, Siria, Irak și Iran. Tratatul era compus din 143 de articole, secțiunile sale principale cuprinzând: Tratatul recunoștea independența Republicii Turcia și trasa regulile cu privire la protecția minorității elene din Turcia
Tratatul de la Lausanne () [Corola-website/Science/320479_a_321808]
-
de la Ankara, tratatul de la Laussane stabilea granițele Turciei cu ultimele două state. De asemenea, Turcia renunța la privilegiile sale din Libia, așa cum erau definite în Tratatul de la Ouchy din 1912. Ca rezultat al acestui tratat de pace, regiunea locuită de kurzi, cunoscută cu numele istoric de Kurdistan, a fost împărțită între Turcia, Siria, Irak și Iran. Au existat mai multe convenții, printre care s-a numărat o înțelegere separată cu SUA, așa-numita „Concesiune Chester”. Senatul Statelor Unite a refuzat ratificarea tratatului
Tratatul de la Lausanne () [Corola-website/Science/320479_a_321808]
-
hac. Romanul a fost nominalizat în 2002 la Premiul Nebula și Premiul Hugo. A primit în 2000 premiul "August Derleth" al Societății Britanice de Fantasy, în 2001 Premiul Arthur C. Clarke, în 2002 premiul "Premio Ignotus" și în 2003 premiul "Kurd Laßwitz". A mai primit în 2001 premiul editorilor la Amazon.com. În mai 2009 a fost lansată versiunea audio a cărții de către editura Random House. Michael Moorcock a scris în recenzia cărții : """, o fantezie masivă și copios de detaliată a
Stația Pierzaniei () [Corola-website/Science/322903_a_324232]
-
și orașul Kobani din Siria (oraș cunoscut și ca Ayn al-Arab). La 2 octombrie 2014, ISIS a reușit să cucerească 350 de localități din regiunea Kobani, lucru care a dus la un val de refugiați de 200.000 oameni, cei mai mulți kurzi, aceștia trecând granița turco-siriană și stabilindu-se în Provincia Șanlıurfa din Turcia. Ca o consecință a războiului civil sirian, orașul a intrat sub controlul Unităților kurde de Apărare a Poporului (YPG - care au legături cu PKK) în 2012. În 2014
Asediul orașului Kobani () [Corola-website/Science/333022_a_334351]
-
al luptătorilor kurzi ar fi fost capturat. Unități ale armatei turce se află în expectativă ocupând poziții strategice pe dealurile din apropiere, scopul formal al acestora fiind cel blocării accesului jihadiștilor către teritoriul turc. Militarii turci blochează de fapt accesul kurzilor din Turcia care încearcă să ajungă la Kobani pentru a-și ajuta conaționalii. La 18 octombrie 2014, militanții ISIS au început să se retragă din Kobani, deși generalul Lloyd Austin declară că "„este foarte posibil ca Kobane încă să cadă
Asediul orașului Kobani () [Corola-website/Science/333022_a_334351]
-
dar în 1622,după ce l-au asasinat pe sultanul Osman al II-lea,care încercase să le limiteze puterea,fratele acestuia,Murad al IV-lea, a înfrânt dominația lor prin pedepse aplicate cu cruzime.Murad a reușit să potolească revoltele kurzilor și ale druizilor din Siria,iar în 1638 a recucerit Bagdadul de la Safavizi.In această perioadă,numeroși albanezi,bosniaci și bulgari au fost convertiți la islam.Relațiile cu Imperiul Mughal au fost deschise. A murit de guta în 1640,nu
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Atatürk ca prim președinte al acesteia. Așezarea Turciei la intersecția Europei cu Asia o face să fie o țară de o mare importanță geostrategică. Din punct de vedere etnic, turcii formează majoritatea populației, existând însă și o minoritate importantă de kurzi. Religia predominantă în Turcia este Islamul, iar limba oficială a țării este turca. Turcia este o republică democrată, seculară, unitară, constituțională, cu o moștenire culturală și istorică veche. Turcia a devenit tot mai mult integrată prin apartenența vestică în organizații
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
Turciei este diferit de definiția etnică. Totuși, majoritatea populației turcești este de etnie turcă. Alte grupuri etnice majoritare (porțiuni mari care au fost extensiv turcizate încă din perioadele Selgjuk și Otomană) include abkhazians, adjariani, albani, arabi, asirieni, bosnieci, circassieni, hamsheniși, kurzi, laz, pomakci, rromanes, zazas și 3 minorități recunoscute oficial (prin tratatul de la Lausanne), armeni, greci și evrei. Semnat în 30 ianuarie 1923, acordul bilateral privind schimburile de populație dintre Grecia și Turcia a avut drept efect mutarea a aproape 1
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
armistiții intermitente cu statele cruciate. Mai târziu în istorie, „nizariții au făcut cunoscute ostilitățile france; ei au primit sprijin de la Ayyubidi.” După un secol de conducere selgiucidă, Siria a fost cucerită (1175-1185) în cea mai mare parte de despotul războinic kurd Saladin, fondatorul dinastiei Ayyubide din Egipt. Aleppo a căzut în mâinile mongolilor lui Hulegu în ianuarie 1260, iar Damascul în martie, dar apoi Hulegu a fost forțat să-și întrerupă atacul și să se întoarcă în China pentru a trata
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
pelerinilor nenumărați ce au trecut prin pelerinajul spre Mecca. Administrația otomană a introdus un sistem ce a condus la coexistență pașnică. Fiecare minoritate etno-religioasă - musulmani șiiți arabi, musulmani sunniți arabi, ortodocși sirieni aramei, ortodocși greci, creștini maroniți, creștini asirieni, armeni, kurzi și evrei - constituia millet. Liderii religioși ai fiecărei comunități au administrat drepturile de stare și au executat anumite funcții civile de asemenea. În 1831, Ibrahim Pasha al Egiptului a renunțat la loialitatea sa față de imperiu și a invadat Siria otomană
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
În schimb, reformele au fost limitate la anumite reforme ale pieței. Pe 5 octombrie 2003, Israelul a bombardat un loc de lângă Damasc și a pretins că aceasta a fost un antrenament al teroriștilor membri ai Jihadului Islamic. În martie 2004, kurzii și arabii sirieni s-au ciocnit în orașul nord-estic al-Qamishli. Semne de tulburări au fost văzute în orașele Qameshli și Hassakeh. În 2005, a luat sfârșit ocupația Siriei în Liban. Pe 6 septembrie 2007, Israelul și-a trimis luptătorii să
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]