354 matches
-
grădină s-au deschis și ele. Takamori stătea ghemuit în pat, ca o broască țestoasă, și se bucura de căldura culcușului, când îi răsună în urechi vocea nemiloasă a surorii sale mai mici, Tomoe, care striga de jos: Nu mai lâncezi atâta! E ora zece. Tocmai mă sculam, răspunse Takamori, scoțându-și capul din așternut. — Parcă și acum jumătate de oră spuneai același lucru. — Chiar îmi îmbrac cămașa... Bineînțeles că mințea, dar Takamori știa din experiență că mai avea câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în direcția unor nori groși, albicioși, care străluceau puternic în lumina soarelui de iulie. — Gastoooooon! Takamori îl striga pe Gaston, care se vedea tot mai mic pe cerul albastru, până a fost înghițit cu totul de eter. — Hai, nu mai lâncezi atâta! E deja ora zece. De jos se auzea vocea surorii lui care i-a risipit visul. I-a ajuns la urechi și țârâitul infernal al greierilor din grădină. Takamori și-a luat o țigară de la capul patului, a vârât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care în viața reală îmi par indiferente. Ești de acord? Atunci spune-i. - Ei, astfel de cărți, sigur că merită să fie citite. Iar ea: - Oricum, nu neg că și acesta e un roman interesant. Hai, nu lăsa conversația să lâncezească. Spune ceva, e suficient să vorbești. - Citiți multe romane? Da? Și eu, câteodată, deși prefer eseistica... Asta e tot ce poți spune? Și apoi? Te oprești? La revedere! Nu ești în stare s-o întrebi: „Ați citit cutare carte? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
până În apartamentele bătrânului șah, pe care nepoata sa le luase În stăpânire. Două canaturi grele s.au Închis, am tras, un zăvor masiv, și ne-am găsit singuri, Împreună. Tabrizul nu mai era un oraș rupt de lume, ci lumea lâncezea la depărtare de Tabriz. Într-un pat maiestuos, cu colonade și draperii, mi-am Îmbrățișat iubita regală. I-am desfăcut, cu mâna mea, fiecare nod, fiecare nasture, i-am redesenat, cu propriile-mi degete, cu palmele, cu buzele, fiecare linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o țară ca a noastră, la arma spațială, binefăcătoarea armă spațială, la manipularea terorismului, la manipulare, în general, la terorism și teroare, în general. „Da, da“, repeta corul cu aceeași unică voce vibrantă, aromată, celeste cello. Atmosfera mai curând dospea, lâncezea. Poate că gazda ar fi preferat o comunicare implicită, fără atâtea cuvinte, complicitățile unei familiarități caste și domestice. Oboseală, plictis... te întrebi asupra rostului atâtor artificii. Dar Tolea întețea moara de vorbe, doar-doar va obține interjecția-surpriză, un nou impuls. „Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
într-o zi în care nu poți refuza oaspeții. Ies pe terasă, Irina aduce sticla de vin roșu, se așază în marile fotolii de pai. Doctorul ridică solemn, înclinându-se, paharul, femeia zâmbește, soarbe adânc din vin. Tac, vorbesc, dialogul lâncezește, apoi se înviorează. Se destind, glumesc, ca vechi camarazi de arme. La 8, apare cel așteptat. O față ascuțită, părul lung, des, aproape cărunt. Întinde o mână subțire și moale. Pare stânjenit. Nu se aștepta, probabil, la o a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tare mi-e teamă, iubitule, că ne vom înfrăți cu ele, de atâta stat și privit, fiecare, prin fereastra lui! Așteptare Sunt dimineți în care mă trezesc și spun că visul este-o poezie. Și-n altele, când simt că lâncezesc și spun că viața este-o erezie. Sunt amiezi când sunt îngândurată și spun că toate, în lume, nu au rost. Nesigură și îndurerată, mă pedepsesc; plâng ziua-ntreagă și țin post! Sunt seri când vreau să- ntorc timpu'-‘napoi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și nimeni nu se poate compara cu el. N-are nici un rost să merg la tot felul de petreceri. La fel de bine pot să stau acasă, în fața televizorului, cu un pahar de vin roșu și să nu fac altceva decât să lâncezesc în suc propriu. Astăzi prefer să iau autobuzul, pentru că nu mai trebuie să schimb și, în plus, în subteran e prea multă lumină. Întunericul de pe străzi îmi pare o binecuvântare în aceste clipe. Oricum, n-am nici un motiv să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un alt membru al grupului doar dacă acesta preia inițiativa cu dezinvoltură și curaj într-un moment de cumpănă. Deși lanterna funcționa bine și era setată pentru putere maximă, întunericul nu se risipea. Părea că începuse să-i placă să lâncezească între acele patru ziduri și în tenebrele ce se întindeau sub ele. Intrasem cu grijă, uitându-mă în fiecare parte, examinând fiecare colțișor care era dezvăluit de lumină. Mă mișcam cu precauție, atent la fiecare pas, la fiecare mișcare. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gingiile de un roșu Întunecat, iar ochi te fascinează precum ochii șerpilor. Seamănă cu o vampiră din Java a cărei pasiune este să sugă În cincisprezece zile sângele, măduva și sufletul unui european. Și totuși, fiica doctorului este fecioară și lâncezește În singurătate; dragostea Încearcă În zadar să se deprindă cu această atmosferă, În afară căreia ea n-ar putea trăi.” (...). Doamne, ce mi-a venit! Eram gata să țip pentru a scăpa de aceste imagini devoratoare... când o aud pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Mă gândeam că dacă aș fi fost o tipă din aia, împătimită după rock și dacă mi-aș fi căutat un partener, Luke ar fi fost cel mai potrivit. După secole neîntrerupte de distracție, conversația a început dintr-odată să lâncezească. Vuietul lumii s-a insinuat în cercul magic pe care Luke și cu mine îl trasaserăm în jurul nostru. L-am auzit pe Johnno strigând după Brigit: —Hei, Brigit din Madison County, să iei și țigări! — Nu e ciudat, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
probabil, târziu să se culce. Apoi, m-am urcat, pentru masa de dimineață, în "marele salon". Afară e ceață. Valurile au scăzut, tangajul e mai slab acum. Vremea continuă să rămână mohorâtă; e o atmosferă bolnavă, închisă, în care nervii lâncezesc, dar figurile pe care le văd sunt destul de vioaie. Au reînceput glumele. Semn bun. Ne refacem moralul. După socotelile mele, am străbătut Marea Egee. Am pierdut, oare, trecerea prin Dardanele? Probabil că da. După prânz, vom intra în Bosfor. Toate aceste
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
uneori oameni proști, dar îi sunt insuportabili cei blegi. Place numai la început. De la o vreme, această mișcare veșnică obosește. Femeia, ca și pisica, e repede la mișcare, electrică, dar îi place să se și încălzească, să fie mângâiată, să lâncezească. Mie nu mi-a plăcut niciodată langoarea. Mă plictiseam făcând mereu aceleași lucruri. Momentele de dragoste începeau brusc și se terminau brusc, ca și răutățile sau suspinele tandre. Nu eram însă superficial. Trăiam cu intensitate. Am o memorie sentimentală impecabilă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de o importanță considerabilă, în singurătatea locurilor, conversația lor. Îi întîlnesc uneori spre seară, când vagabondez pe coline, și e amuzant și duios în același timp văzând perechea lor profilată pe mare. De obicei stăm pe plajă toată dimineața. Acolo lâncezești sub soare, nu se pot începe discuții. Ioana și Viky aduc umbrelele lor înflorite și mă adăpostesc și eu lângă ele. Iau câte o carte, creion și hârtie, dar nu pot citi decât câteva rânduri fără importanță. Curând, cartea, creionul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prea puțin fiindcă pur și simplu nu-i interesa să se cunoască, fie se forma câte un grup ceva mai gălăgios și destul de restrâns al așa-zisei elite care domina reuniunea, astfel că distracția în rândul celor excluși din elită lâncezea, fără ca asta să însemne că în grupul cel gălăgios se petrecea de minune. Ba chiar se întâmpla să se îmbete unii dintre ei, astfel că le stricau cheful tuturor celorlalți. Erau și întâmplări neprevăzute: o colegă nou-angajată la o altă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
consistența smântânii, și nici statisticile pe care aceasta i le oferea nu reușiseră să elibereze extazul sexual încătușat în pieptul îngust al lui Carol, așa cum nu reușiseră nici cele cam șapte penisuri ca niște cârtițe oarbe, care o pătrunseseră și lânceziseră pe coapsele ei subțiri de când începuse să fie interesată de genul ăsta de lucruri. Asta avea să realizeze Dan, din pură întâmplare. Această întâmplare, la care se adaugă tendința generalizată a lui Carol de a opune un grad minim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că eu pur și simplu nu știam să urmeze așa ceva... să nu fie atunci totul decât o minciună cumplită? Dar încleștarea aceasta formidabilă care mi-a cuprins maxilarele, ferecându-le, gustul acesta rânced care în timpul somnului meu cumplit a și lâncezit, gratulându-mă cu acea miasmă infernală a lumii de dincolo, este cât se poate de real și înțeleg, spre disperarea mea, că abia acesta, acesta este locul în care m-am aflat tot timpul cu adevărat... Blestemat să fie totul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
te simți jenat în compania lui Terry Linex. — E pe vine, a spus el. — Cât? — Păi, cam pe la jumătatea unei cifre cu șase zerouri. Simplu. — Ei, hai, zi șaizeci de mii. — Se face. — Când? — Întreabă-l pe Keith. Lucrurile au lâncezit de când ai plecat, spuse el fără vlagă. Ne lipsește energia ta, John. — Hă? — Și flerul tău. Și mai e și toată tâmpenia asta cu impozitele. Tot cu fata aia Street? — Selina. Selina Street. — Mda. Se încruntă și mai luă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care reproducem 4 strofe citate de Marian Popa: Câte biete umbre și destine sumbre, câte vieți și câte suflete durute, câte vreri senine s-au pierdut în tine, Jilavă, Jilavă. Câte tâmple ninse și nădejdi aprinse, tinereți curate, brațe încordate, lânceziră-n jale temnițele tale, Jilavă, Jilavă. Câți s-au stins, sărmanii, irosindu-și anii, cu dorul de soare, în frig și duhoare, cu dorul de-acasă în umbra ta deasă, Jilavă, Jilavă. Câtă ură, Doamne, gemete de foame, murmur și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
consistă din emigranți și din fii sau nepoți de emigranți. Strănepoți nu sunt. În a treia generație vine neapărata desecare și pieire. Omul apăsat aspiră, cel liber, într-o natură ca a Americei, ajunge adesea la culmea dorinților lui, acolo lâncezește și desperă. Aspirația este caracterul apăsaților, desperarea a celor liberi. Legi liberale duc la națiuni bunome (cum sunt în genere cele romanice), la domnia celor răi. Elementul rău e izvorul voinței, energiei, puterei - el ajunge la guvern căci vrea s-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în trecut. Ușa se întredeschide și secretara anunță prezența unui personaj ce insistă foarte mult să-l vadă, în ciuda momentului și a situației. Domnule Sicran, se pare că este vorba de ceva foarte important. Probabil în legătură cu unul din dosarele ce lâncezesc nerezolvate pe masă, adaugă ea îngrijorată. Dacă este posibil să intre numai pentru câteva minute!? Domnul este foarte insistent. Împinge albumul într-o parte și un fior electric îi străbate spinarea când atinge din greșeală suprafața umedă și lipicioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vibrație puternică în tot capul, ce e, în fapt, telefonul care sună. Îi vorbesc pe tonul cel mai firesc. Îmi răspunde la fel de firesc. Îi spun tot ce-ar fi trebuit să-i spun în toți anii aceștia de când relația noastră lâncezește. Ea se îndepărta și revenea cu tot mai multe certitudini dar și mai multe îndoieli. După atâta timp, cum de m-ai sunat? mă întreabă calm și relaxat, așa cum n-am simțit-o niciodată. Nu mi-a venit să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reprezenta fizic, de vreme ce era o prezență exclusiv psihică pentru mine. Tot ce-mi amintesc este platoșa sarafanului ce se interpunea între mâna mea și sânii ei de mâță și ciorapii... Da, ciorapii de bumbac, groși, ce făceau cute și atârnau lâncezi în partea de jos a gambei. Doar genunchii se conturau precis prin ei, genunchii ascuțiți și osoși de copil. Adesea mă întrebam dacă voi putea vreodată să scap de el. Dacă mă voi putea referi vreodată în mod natural la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru că ochiul nostru cu greu le poate sesiza mișcarea. Pe mal, leoaicele de mare se cambrează la soare în cele mai senzuale poziții, își arcuiesc coloana aparent nevertebrată, ca pe o semilună. Se dilată sau se contractă ca niște râme. Lâncezind prea mult în soare, pielea lor alunecoasă și neagră devine aurie și strălucitoare ca nisipul. Blondele leoaice de mare colcăie unele peste altele. Puii, deasupra lor, se răsfață în soare, în cele mai insidioase poziții. Aceste femele par cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dintotdeauna un semn de Înțelepciune și de virtute, de Îndepărtare de patimi. De ce ar fi trebuit Ambrogio să Întoarcă pe dos acest simbol? Și de ce să Îl Îndrepte către Roma? După primele momente de entuziasm, În jurul său conversația Începuse să lâncezească, fără să fi ajuns la nici un rezultat. Dante i se adresă din nou cârciumarului, care rămăsese În preajma lor, cu mâna lui Îndoită ca o gheară pe masă. — Ai spus că moartea a Început să te urmărească la Acri. Ce voiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]