911 matches
-
la forma lor inițială, indiferent de forțele de torsiune ce acționau asupra lor. În interiorul ridurilor, dar și În afara lor, se aflau peri neverosimil de groși, care-i Înțepau buricul degetelor. Simțurile Îi erau dilatate. Universul se umflase. Fața i se lățise, crescând ca un aluat. Aluatul Întinzându-se, i se scurgea acum, iată, printre degete, picurând pe podea sub forma unor cocoloașe mici de pastă, care, la rându-le, Începeau să dospească, scoțând tot felul de sunete ciudate... Cocoloașele creșteau văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
când femeia dormea dusă Între ramurile lui, Oliver Îi scosese, vârându-i un prosop În gură, incisivii și punga cu venin, altfel femeia-șarpe, În furia ei oarbă, l-ar fi mușcat de gât pentru ca mai apoi, căscându-și gura și lățindu-și mereu trupul, să-l ingurgiteze, devorându-l pe-ndelete Înlăuntrul ei. Mult timp după această Întâmplare, Oliver fu cât se poate de prudent. Apăru Însă femeia-girafă, cu picioare lungi cât o zi de post, și Oliver fu pus din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe stradă. Abstracțiunile cu fund și coapse alungite Îl Împingeau din spate. Noimann Însă nu se grăbea. Clătinându-se pe picioroange, cifrele așteptau alături, semănând acum cu niște păsări cu ciocuri mari, care ciuguleau chiștoace În bălțile umede ce se lățeau pe asfalt. O Întreagă carte de algebră se ținea de capul lui. Tot ce nu Învățase stomatologul Paul la timpul potrivit În școală Îi apărea acum În față, desigur, Într-o formă cât mai atrăgătoare... Cifrele intrau În combinații destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann apela la radicali și algoritmi. Fizica și chimia Își făceau și ele simțită prezența. Încetul cu Încetul, cifrele intrau În eprubete și În alambicuri, pline de tot felul de substanțe fumegânde. Din fum se nășteau siluete și abstracțiuni. Apăreau, lățindu-și și lungindu-și mereu dimensiunile, și oameni-degete, și oameni-mâini. Apărea și femeia-șarpe, și femeia-elefant, precum și nelipsita girafă În flăcări a lui Dali. O parte din salonul În care se afla Oliver se muta pe Karl Marx. Olivia prindea rădăcini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alte și alte interpretări, În fața ochilor Îi apăreau figuri și semne stranii, care Îl nelinișteau. „Prin urmare”, conchise el, „suntem pe cale de a o lua din nou pe arătură...” Arătarea postată dinaintea sa Își schimbase ușor Înfățișarea. Trăsăturile feței se lățiră, iar tenul, din alb, se făcuse acuma stacojiu... „Iată că băutura și-a făcut efectul. Nimeni nu-i imun”, gândi medicul. Între timp, piciorul căpătase o statură impozantă. Dacă la Început Noimann Îl privea de sus În jos, acum rolurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
după ce a cutreierat zadarnic câmpuri și cetăți ea ajuns la un momentdat să nu mai știe încotro s-o apuce. Nu se temea de moartea lui Rogero; căderea unui asemenea erou ar fi avut un răsunet ce s-ar fi lățit de la Hydaspes și până la cea mai îndepărtată apă a Apusului; dar, neștiind dacă se află pe pământ sau în aer, a hotărât, în cele din irmă, să se întoarcă la peștera care adăpostea mormântul lui Merlin, spre a-i cere
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
am ieșit din taxi nu m-a dezamăgit. L-am privit În timp ce ochii săi parcurgeau distanța de la pantofii mei cu toc argintii strălucitori până la cerceii lungi supereleganți pe care mi-i cumpărase Penelope la ultima mea aniversare. Zâmbetul i se lăți, iar când termină În sfârșit de privit spuse doar: „Mamă!“ Urmă ceva care semăna cu un geamăt slab și am crezut că o să mor de fericire. —Îți place? am Întrebat, rezistând nevoii de a face o piruetă. În mod miraculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
se apleacă spre el. * - Nu!!! strigă Alexandru, smulgându-se din mâinile celor doi akingii care Îl prin seseră și aruncându-se lângă mongol. Amir!! Amir, nu muri acum!!! Mongolul gemu ușor și deschise ochii. Sub el, balta de sânge se lățea. Achingiii Îl smulseră pe Alexandru. - Stați! se auzi o poruncă În limba turcă. Îl cunosc pe acest războinic! E Amir Baian! Achingiul care vorbise se apropie de muribund. - Da... spuse, parcă cu regret. E el. Nu Înțeleg ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
plantă amoroasă spre umărul lui. Se uita fix la el. - Am dat instrucții vizitiului - zise - și altele ce trebuiau făcute. Firește, nu puteau vorbi comod în fața musafirilor, dar poate constrângerea asta îi slujea. Când dai drumul răului, revărsarea iui se lățește nemăsurat. Vorbele mici ale traiului convențional aveau misiunea lor și plecarea misterioasă a micei păcătoase, din pricina martorilor, avea poate mai puțină urâciune. O mulțime de cuvinte nevrednice nu fuseseră astfel rostite. Era lipsa lor un bine sau un rău? Existau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
spiritului, vine să facă schimb și împreunare, dar împrejur e apă care le desparte. . . Uneori atât au întins punți de legătură că pare a se fi unit 54 uscatul. -. și deodată apare un fir subțire de apă primprejur, care se lățește. . . Sunt națiile lumei, cele asemenea și, totuși, deosebite. Eu cred în nații; cred și în materialul omenesc unic, indivizibil. Dar Mika-Le nu aduce temperamentul unui străin, al unui om, nici al unui neam. . . E altceva. Exprimă acel minut prim, de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
străpungători, frate-său privea ca un gînsac. În timp ce fata rămînea serioasă, Gheorghe arbora un zîmbet idiot perpetuu. Taică-său îl trimitea cu oile, de aceea adesea lipsea de la școală și, dacă venea, venea desculț și desmățat. Labele lui crăpate se lățeau pe podele, țîșnind printre degete o hoaspă întărită. În schimb Didina era cochetă și zglobie. Își întrebuința limba ca să strîmbe pe urîcioși, în timp ce Gheorghe nu folosea în acest scop decît pumnii lui de repetent. Dacă mintea băiatului se dovedea greoaie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
labe, din cușca cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea cuibarelor de viespi, peste urechile sale cojite, se lățea, scămoasă, o șapcă model Șoptelea. Perorînd despre deviatoriștii care nu țin sama de viața politică care se întîmplă în jur, primarul atrăgea atenția asupra nivelului slab ce domnește în rîndul organizațiilor comunale, ceea ce va pricinui la recoltă. Trebuie să se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În zicători, mulți dintre vorbitori folosind cuvântul, dar neavând habar ce-ar putea Însemna, cât din pricina amintirii moștenite de la bunica vitregă care Îi aducea În fața ochilor braga și sângele acelui om amestecându-se Într-o băltoacă, mișcându-se lent și lățindu-se Întruna. Târziu, Ectoraș, căruia unii Îi ziceau și Monstrulică, Încerca să caute, În așteptarea trenului ce avea să-l ducă Într-un oraș Îndepărtat ca să-și vadă prietenii, locul În care zăcuse trupul mutilat al vânzătorului ambulant și stâlpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
seama că din Întreg satul se Înălța către cerul limpede miros ucigaș de friptură de iepure. Profesorului Marin Foiște Îi apărea În fața ochilor cum Satul cu Sfinți se prefăcea Într-o necuprinsă ciupercă de bălegar ori putregai, umflându-se și lățindu-se văzând cu ochii. Drumurile, casele, curțile, chiar și turlele semețe ale bisericii și moara se mișcau Încet, urmând frământările domoale ale trupului ciupercii. Clopotnița, În clătinările ei, făcea să se audă dinăuntru-i dangăt mai puternic ori mai moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sânge. Bineînțeles că el este cel mai avut dintre noi și, dacă-l lucrăm psihologic când se pilește, devine mărinimos și bem cu toții pe socoteala lui. Căpățâna de mistreț pe care o ții minte tu din vremea armatei s-a lățit și s-a preschimbat Într-una de zimbru. A rămas, În ciuda Înavuțirii, omul cu suflet pe care Îl știai. Fostul soldat poreclit Lenea se arată În continuare cel mai leneș om de pe planetă. E o adevărată minune că nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bucăți dintr-un lemn răsucit, plin de noduri și drăcos; pe piele - nețesălată de cine știe când - crescuseră smocuri ciufulite de păr care scoteau, la fiecare tremur, clinchete de zurgălăi de la țurțurii de nămol Întărit; copitele - netăiate și nepotcovite - se lățiseră și păreau patru bucăți de iască umflate anapoda pe putreziciunea câte unui trunchi mort de copac; când, peste câteva zile, aveau să-l omoare cu furcile și topoarele, paznicii de la pușcăria-balamuc aveau să vadă că din coamă - amestecătură de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au sfătuit între ei, 16. și au zis: "Ce vom face oamenilor acestora? Căci este știut de toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui. 17. Dar, ca să nu se lățească vestea aceasta mai departe în norod, să-i amenințăm, și să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta." 18. și după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
scris chiar o poezie pe tema aceasta, poezie, care speră să rămână în patrimoniul poporului român de-a pururi. Urmează poezia numită „Poezie” subintitulată patriotic : „De 1 decembrie”. Hai să dăm din mână-n mână, să-mpărțim țuica străbună, să lățim bețivănia peste toată România. Mahmureala-n fine piară, piară vodca din cămară, în vene să nu mai fie decât șpriț și-alcoolemie. Unde-i vin e și putere, dacă nu-i, băgăm și bere, unde-i țoi puterea crește, ici
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
așez lângă ea. Nu era deloc de acord. Dacă stăm amândouă, o să explodeze cu siguranță, mi-a explicat ea. Of, Doamne! a exclamat după ce s-a instalat confortabil. —Ce-i? — Prin chestia asta se vede totul și știi cum se lățește totul atunci când stai jos! Toți cei care sunt în spatele meu o să creadă că am șoldurile late de-un metru jumate. Ia du-te în spate și uită-te, m-a rugat ea cu o voce scăzută, dar clar disperată. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
decât pălăria și-o să fii ca din cutie, îi spuse ea în timp ce încărcau cutiile în mașină. Cumpărară și o pălărie moale de fetru, cu boruri înguste, după care se opriră la o cafea în Mombasa Coffee House, unde Sally se lăți peste tăblia mesei, fumă o țigară lungă și subțire și vorbi despre contactul trupesc cu o voce atât de puternică, încât Eva deveni conștientă de faptul că femeile de la mesele dimprejur se opriseră din discuții și o ascultau cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
drept în prag, în fața fantomeu. — Deci, dumneata, binefăcătorule! Ceas bun... Reverență până la pământ. Apoi, un pas în lături, să facă loc înaltului oaspete. Acesta se decise, în cele din urmă, la singura acțiune posibilă: zâmbi. Îl privi pe profesor și lăți zâmbetul. Da, chiriașul era același. Pantaloni reiați albi, flanel alb, pantofi de sport albi. Ras, chel, proaspăt. Da, nici o confuzie, acelasi Tolea. Se așeză pe unul din cele două scaune ale chiliei. — Am vești proaste... — Slavă Domnului, se închină profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
perspicace, știu asta, sint constiincios si asa voi fi. Raportul în cazul Narcis, altă dată. Sunt încă tulburat de Azilul Asociației, nu pot reveni așa repede la rutină. Ferestrele mohorâte. Ploaia căzuse toată noaptea. Oră mahmură. Somnolență, acreală. Se tot lățea lenea, împotmolirea. O furie dospită, amânată. Ce ți-am cerut eu dumitale, tovarășa Vasilică? Flegmaticul șef Gică, tenebros, ca în zilele lui rele. Blând porcul, crescut între orătănii, nu știi de ce n-o fi motan sau vreo cățea slută, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aterizat la picioarele băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și țiuiau antenele iscoadelor și se lățea, victorioasă, puterea subteranei. Privea fermecat plicul lucios, scrisoarea. Trase plicul, trase spre sine, de la capătul băncii, plicul și scrisoarea trecutului. Le privi, o clipă, scârbit, apoi le strânsemototol, în pumn. Alergă spre movilița de nisip, se lăsă pe vine, căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sunt sigură că lui Adam i s-ar părea fascinant. — Sunt sigură că i s-ar părea, de fapt. Sigur, nu o să-i spun cum te cheamă, mă asigură ea. Deodată îmi pică fisa. Ping! Apoi un zâmbet mi se lățește încet pe față. —Lydia, chiar cred că ar trebui să-i spui cum mă cheamă, insist. Mătușa mea e un medium vestit în New York. Medium al vedetelor, de fapt. Probabil o să recunoască numele. —Chiar așa? Da, dar nu-i spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la țară, zic, închizându‑mi fardul. — Cum ar fi... — Cum ar fi să admir peisajul... și, poate, să mă duc la o fermă și să mă uit cum se mulg vacile sau ceva de genul ăsta... — Înțeleg. Buzele i se lățesc într‑un zâmbet. — Ce vrei să zici? spun suspicioasă. — O să aterizezi la o fermă și o să‑i rogi pe țărani să te lase să le mulgi vacile? — N‑am zis că eu o să mulg vacile, zic demnă. Am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]