470 matches
-
grijă printre stâncile uriașe de granit, pe după o cascadă mică, printr-un labirint de stejari negri, acacia, merișori sălbatici și liniște. O gaiță albastră țipă pe o ramură și o veveriță se oțărî la mine, izbind nervoasă cu una din lăbuțe conul de pin pe care-l ținea. O ciocănitoare cu creastă stacojie încetă să mai ciocănească în întuneric, suficient cât să mă privească cu un ochi ca mărgeaua, apoi se dădu în spatele copacului ca să mă privească cu celălalt. Inserturile liric-descriptive
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
seama imediat care este tema centrală a imaginii. De îndată ce o vede, fetița evadează. Ea descrie planșa numită „Bătaia” separând fiecare frântură de frază prin scurte momente de tăcere: „Tatăl și mama lui Lăbuță-Neagră... cei doi Albișori... Lăbuță-Neagră îl mușcă de lăbuță pe Albișor... o barieră, niște iarbă. - Și ce mai vezi aici? Un pisoiaș alb care aleargă... un Albișor mușcându-l de ureche pe Lăbuță-Neagră... o floare”. Această enumerare sacadată o scutește pe Marie de interpretarea diverselor elemente ale planșei, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Cine a pus avizul? (Piki latră la Miki) Tu, Miki...( Miki miaună afirmativ) ,, Lătratul permis dimineața între 8 și 9’’. (Piki, lătrat în dezacord) Piki, regulamentul trebuie respectat, altfel ne reclamă vecinii, și... (Piki, în două picioare, îi întinde o lăbuță lui Gigel; dau mâna în semn de acord) Bravo Piki... Miki se alintă pe lângă Gigel, care o ia în brațe și o mângâie. Piki, în două picioare, face câteva piruete ,,artistice’’, aplaudat de Gigel. Coco se așează pe umărul lui
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
familia noastră!... Coco: Familia! Familia!... Gigel: Tata mi-a da un sfat, dar și o lecție: „Gigel, dresajul se face cu răbdare, prin recompensă și nu prin pedeapsă, așa cum ai încercat o dată cu Piki...” Așa era, Piki nu voia să dea lăbuța și mă chinuiam de vreo zece zile. COCO! Scena 3 Miki „toarce” leneșă pe o canapea. Piki, cu căștile pe urechi, ascultă muzică și dirijează de zor, urmărit de Coco, care se dă în leagăn. Din senin țipă Coco: Scrisoarea
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
cățeluș negru cu pete albe? -Sau cățeluș alb cu pete negre, îl corectează Pit. -Da, o văd. Ce-i cu ea ? -Ea ne-a îngrijit după ce am căzut din copac! -O doamnă cu suflet bun! -Faceți semn și voi cu lăbuțele că doamna cea bună se uită la noi și ne face și ea cu mâna. -La revedere, doamnă dragă! Și-ți mulțumim din suflet! - strigă pe limba lor cele trei veverițe. Pictorița În fiecare săptămână, regele mergea călare la vânătoare
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
alergăm noi pe ciment, poate și mai repede. După ce se asigură că fetița nu prezintă niciun pericol, din nou scrutează pământul și dintr-o fugă sprintenă se dă jos din copac, găsind o alună. O ia repede în cele două lăbuțe din față și ronțăie de zor. -Interesant, zice Riana, veverițele îndrăznesc să vină și pe pământ. Vreau să-i dăruiesc și eu ceva, ea mi se pare mai interesantă decât o jucărie de pluș. Ia să văd ce măncare mi-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mi-a mai rămas de la grădiniță? Aa, un colț de corn... foarte bine, se gândea fetița și o așează bucata de corn la trunchiul castanului. Veverița într-o secundă coboară din copac, înhață cornul și ținându-l între cele două lăbuțe, îl mănâncă cu mare poftă. Cu bucățica ce i-a mai rămas, țuști!, fuge sus, pe copac. -Unde merge oare? se întreba Riana nedumerită. -A, știu! Are un puiuț în cuib și îi duce și lui din cornul meu. E
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o va mângâia și vor asculta muzica frumoasă dar numai sub geam, nu va mai intra niciodată în curte la el. -Mă va asculta oare? Mă va înțelege? Mai pune muzica acea duioasă de dragoste? Își lăsă Viola capul pe lăbuțele din față și adormi. Visa că se înserase, venise domnul, dar nici n-o băgase în seamă, nu-i vorbea, n-o mângâia. Parcă nici n-o mai cunoștea. Începu să încărunțească blana cea galbenă. Oare câinii pot visa? Fetița
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
larul. Picioarele îi sunt încălțate cu botine lejere. Parcă ar dansa. De ce ține mâna dreaptă ridicată? Aha! Are un rython în formă de câine. Captivat, se apropie cu un pas și o înghesuie fără să vrea pe Antonia de perete. Lăbuțele din față ale patrupedului îl înveselesc peste măsură. Antonia îl înghiontește ușor să-și facă loc. Clipește a scuză și se dă mai la o parte. Larul însă îl atrage ca un magnet. Ai zice că cel care l-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se dusese Încolo, departe: Nu, nu cred. — Face copii grăma’, ce dracu’. Îl auziră pe Billy când trase. — O fi nimerit-o? — Nu-nteresează, spuse Trudy. Billy apăru dintre copaci. Își ținea pușca pe umăr și-n mâna cealaltă ținea de lăbuțe o veveriță. — Ia uite. Mai mare ca o pisică. Gata, ați terminat? — Unde-ai prins-o? — Acolo. Întâi am văzut unde-a sărit. — Tre’ să merg acasă, spuse Nick. Nu, spuse Trudy. — Tre’ s-ajung la cină. — Bine. Vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mine!” Astfel, oița și mieluțul sunt, iarăși, împreună. Seara, când bunicul și bunica sunt tare osteniți, îl trimit pe el, care-i mai tânăr, să vadă dacă cotețul păsărilor este închis. Și dacă acesta nu i, Cuțulache împinge cu o lăbuță ușa și cu cealaltă apasă închizătorul. Copiii îl urmăresc cu mare luare-aminte și-l admiră pentru bunătatea și istețimea lui. El, Cuțulache sau Calu, sau Lupu știe că Sorin și Sorina trebuie să vadă doar lucruri frumoase pentru ca, atunci când vor
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mama, tata și copiii s-au urcat în mașină, Cuțulache e pregătit să-i conducă până la ieșirea din sat. Acolo, micuții săi prieteni își iau rămas bun de la el, făcându-i semne cu mâinile. Le răspunde dând și el din lăbuță, apoi face cale întoarsă, căci acasă îl așteaptă treburi serioase. Și își spune că n-are de ce să se întristeze , băiețelul și fetița vor mai veni, iarăși și iarăși, la el. Începe să-i aștepte. Iar când aude vreo mașină
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
este foame, mai știi? Copiii l-au urmat. Apoi au intrat în încăpere și au văzut acolo, într-un colț, lângă ușă, un tuci cu ceva în el. L-au scos afară, dar Cuțulache mârâie din nou și râcâie cu lăbuța ușa cămarei. Ce-o mai fi vrând? Sorina deschide, iar cățelul se apropie de-o cutie uriașă, în care copiii văd că bunicii țin mălai. Sorina se duce în bucătărie, ia o strachină, o umple cu mălai, apoi se duce
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cea mică, s-o spăl... Nu, nu-i nevoie. O să-l hrănim cu o pipetă. Până crește mai mare. La scurtă vreme după această întâmplare, celui mai tânăr „membru” al familiei bunicilor îi apărură ochii, mici cât două măslinuțe. Iar lăbuțele, firave și neîndemânatice la început, încercau acum să părăsească culcușul înjghebat de copii. Când reuși și se treziră cu el prin bucătărie, bunica le spune tuturor: Să fiți cu mare băgare de seamă pe unde călcați” Să nu striviți țâncul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
șotii. Nici unul din ghemele bunicii nu mai stă la locul lui, căci Motănel sare peste ele și, pe dat’, le transformă în mingi de fotbal. Pune bunica rufe pe frânghie la uscat? Năstrușnicul face tumbe până reușește să prindă cu lăbuța o mânecă, un ciucur sau un cordon. Văzând atâta obrăznicie, buna se supără foc. Ia un băț mai mare, cu gând să-i dea vreo două cu el. Dar, pas de-l prinde! Atunci, ea înalță frânghia, așa că poznașul nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
așa! Dar toarce, adică sfârâie prin somn precum un fus. Sorin a scos, între timp, un fulg dintr-o pernă. Cu el gâdilă nasul motanului. Acesta-și mișcă mustățile, deschide ochii și, văzând cine nu-l lasă să doarmă, întinde lăbuțele și apucă fulgul. Îi dă, apoi, drumul, iar îl prinde, pe urmă-l împinge cu o labă, iar cu cealaltă-l apucă din nou. Ca un copil care se joacă pe trotuar cu o bilă ori cu o minge. Gata
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nu Îți plac. Un cățeluș e foarte dornic să te amuze mereu, Însă tu trebuie să Îl răsplătești pentru giumbușlucurile pe care vrei să le repete. Fie un lătrat, un dat din coadă, un căscat. Sau atunci când se lasă pe lăbuțele din față și Își menține partea din spate În aer. Atunci, imediat ce Îl vezi, trebuie să Îl recompensezi. Esmé Îl privise pe Harry plimbând pe la nasul lui Cuțu-Cuțu ceva bun, iar câinele Își ridica botul pentru a adulmeca. Pe măsură ce Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În care avea o minge de tenis. Chemă câinii care veniră spre el dând fericiți din cozi. —Bun, hai să vedem, drăguților, mirosiți bine. Saskia Îi dădu bocancul lui Lush, apoi lui Topper. Câinii Îl mirosiră cu interes, Își agitară lăbuțele nerăbdători, apoi luară poziția de „șezi“ așteptând semnalul că acesta e mirosul pe care trebuie să-l caute. La un ordin șoptit din partea Saskiei, se ridicară și Își Începură treaba, avansând și acoperind o suprafață din ce În ce mai mare, cu nările agitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai buni dresori de câini sunt copiii. —Esmé, a zis În acea emisiune, are răbdare, un ochi perspicace și sincronizare perfectă. Cuțu-cuțu avea aproape un an, iar Esmé demonstrase cum răspunde la comenzi: șezi, mort, aici, cum dansează, vorbește, dă lăbuța, aduce o jucărie sau rămâne În același loc chiar și după ce Esmé iese din cameră. Se uitase la episodul din Dosarele Fido de cel puțin cincizeci de ori. Atunci s-a hotărât să se facă specialist În comportamentul animalelor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Zicea că e un animal din Patagonia care se hrănește numai cu metal, de-i zice Carbuncul. Căpătase o dexteritate de neegalat. Arunca magnetul exact în locul potrivit și-și continua apoi drumul trăgând de sfoară "animalul", care prinsese strâns cu lăbuțele obiectul râvnit. Făcea totul cu gesturi sigure și nonșalante, ca din întâmplare, fără să se uite, pentru a nu atrage atenția asupra prăzii. Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
grațioase poziții... Se încolătăcește împrejurul lui de vreo două ori în aer și apoi se odihnește. Sau alteori lenea îl surprinde lăsat pe spate, într-o poziție care pare incomodă, și totuși el se simte foarte bine așa... Câte o lăbuță pusă sub obraz ca un om sau în sus, rezemată de perete... Și coada lui caraghioasă, care face volute ca un șarpe. Câteodată, când merge, și-o aruncă în sus ca o rachetă. Noaptea doarme pe așternutul meu, drept pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă oprească. A trebuit să veghez toată noaptea pe Ioana, nenorocită ca să încerc să o consolez: "Nu trebuie să dai nici o importantă vorbelor spuse intr-un moment de exasperare, văzând atâta nenoroc!" A doua zi, Ahmed puse capul pe o lăbuță și închise ochii. Dar încă respiră. Încercam să-l dezmorțim puțin, să-i dăm lapte cu de-a sila, la urmă ne dăm seama că facem o barbarie gratuită. Așa stă, până ce plecăm la Cavarna. Parcă moartea a intrat în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Zicea că e un animal din Patagonia care se hrănește numai cu metal, de-i zice Carbuncul. Căpătase o dexteritate de neegalat. Arunca magnetul exact în locul potrivit și-și continua apoi drumul trăgând de sfoară "animalul", care prinsese strâns cu lăbuțele obiectul râvnit. Făcea totul cu gesturi sigure și nonșalante, ca din întâmplare, fără să se uite, pentru a nu atrage atenția asupra prăzii. Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de R.H. Blyth sentimentalismului, anume că suntem sentimentali atunci când acordăm unui lucru mai multă tandrețe decât îi acordă Dumnezeu. I-am adăugat (sentențios?) că, fără îndoială, Dumnezeu iubește pisicuțele, dar nu cred că și pe cele cu botoșei tehnicolor pe lăbuțe. Tușeul ăsta de creație îl lasă pe seama scenariștilor. M. a reflectat la acest lucru, părea să fie de acord cu mine, dar «cunoașterea» în sine nu i se părea prea binevenită. Continua să-și amestece băutura și se simțea îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Dorind să se convingă că supozițiile sale sunt juste, Subotin luă o bucățică de salam și o aruncă la picioarele ciudatei creaturi. Șobolanul (care se dovedi ulterior a fi femelă) Își mișcă botul În aer și apoi, apucând cu o lăbuță (ce semăna atât de bine cu mâna unui om, Încât Ippolit avu o tresărire) felioara de salam, o mirosi cu delicatețe, dar n-o mâncă, ci o vârâ-n marsupiu. „E clar că am de-a face cu o viziune“, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]