1,287 matches
-
am ascuns sub anteriu De bello gallico și-am ieșit pe ușă, călcând peste spahii adormiți de-a valma prin odăi. In curte, strânși unii într-alții, dormeau caii lor. Pe ulițele Ieșilor am fost ajuns din urmă de Broanteș, lăcrimând de durere, căci păgânii, prinzându-l în bibliotecă, îi crestaseră limba. Am ținut-o tot o fugă, ca telegarii, până la casele spătarului Vulture, pe care Sima-Vodă îl avea ca dușman. Pe dimineață era deja pe drumul spre Cetatea Albă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În dosul gării aveam nouă ani cînd am văzut mîinile ciolănoase și negre pe pulpele slăbănoage ale fetei cu fusta sumeasă pînă la gît găzarul o Înghesuia acolo la intrarea În grădina de vară ea necheza ca o iapă și lăcrima de ger și bunicul avea o cutie de tablă la fel uneori noaptea Își punea masca de gaze și venea cu o lanternă sub bărbie În dormitorul nostru și ne speria nu ne ajungeau banii să plătim zece halbe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de cataifuri și cu flori. Toate aceste păpuși pe care le scot din cutii prăfuite, le răsucesc cheița și le fac să se miște În paginile mele Îmi par prea cuminți, prea blînde. Să fie de vină bătrînețea mea care lăcrimează la fiecare infirmitate și găsește scuzabil orice cusur sau poate comit cu bună știință un fals din teama de a nu leza orgolii, de a nu profana amintiri. Nu știu cum voi rezolva acesta problemă. S-a defectat ceva În mine pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de obicei pe la mijlocul orei. Când suna de ieșire, desenul netezit intra în mapa și de acolo în colecția ei. Le aduna pe toate ca o maniacă. În afară de asta, nu făcea niciodată nimic cu pasiune. Nu plângea și nu râdea, ci lăcrima sau zâmbea potolit în momentele speciale. Cred că nu era nimic de desenat la ea. Nici măcar cu adevărat urâtă nu era în stare să fie. Nu pot să uit că semăna cu Omul din manuale. Mi-am imaginat întotdeauna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îți vreau pula, să sug pula, asta vreau!! se tângui Luca, cu mult mai breaz, parcă, decât până atunci. Cioran înlemni. Trăia totuși un vis urât, la care nu se gândise în nici una dintre diatribele sale. - Tu vorbești serios? - Da, lăcrimă cel de lângă el. - Să-m’ bag pula, murmură Cioran, ca pentru sine. Ăsta chiar vorbește serios. Nu glumește. - Da, da, confirmă o tânără familie ce trecea ca din întâmplare prin spatele lor. Evident, discutau despre altceva, dar ceea ce spuseseră se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care-o iubesc. Când, după ce pipăii cu grijă hârtia de o sută de ruble de la Iag, ieșii în stradă, era ora unsprezece și, deși nu era soare, iar cerul atârna prăfos și apos, nu puteam privi în sus pentru că îmi lăcrimau ochii. Zăpușeala și umezeala creșteau cu fiece clipă. La fel și neliniștea mea. Se făcuse stăpână pe toate simțurile mele, dar o simțeam mai dureros în partea de sus a stomacului, care, brusc, părea că se îmbolnăvise. În drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
printre țăranii care se duc spre casele lor. Poți să reușești, dacă soarta e de partea ta. Dintr-o dată, sienezul sări În picioare, ca o păpușă de paie trasă pe sfoară. Se aruncă peste poet, Îmbrățișându-l și sărutându-l. Lăcrima de bucurie, dinaintea acelei speranțe de salvare. Dante Își feri privirea, eliberându-se din strânsoare. Îndoiala care Îl chinuise Încă din prima clipă Îi Încolți pe buze. - De ce i-au ucis? Cecco deveni brusc țeapăn, cu o grimasă de surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tine. Clar? Repetiția a continuat, nimeni nu a spus nimic. A doua zi îmi vin în fire, mă duc la Bopsi și-i cer scuze, el se scuză la rândul lui, spunând că-i pare rău, cred că am și lăcrimat un picuț, în teatru chestia asta e destul de normală, ne împăcăm, dar de atunci nimeni nu a mai îndrăznit să mă apostrofeze în Teatrul Național. Habar n-am dacă a fost bine sau nu. Cu Bopsi am rămas prieten și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
nava lor. Dromiket 4 închise hublourile. — Ce hoți de treabă! zise Stejeran 1. — Vai de mama lor! Mereu singuri în spațiu, nu tu casă, nu tu masă... Nu li-e ușor nici lor, zise Felix. — N-ați văzut cum a lăcrimat bărbosul când a cântat ăla blond? făcu Stejeran 1. — Da, domnule, și noi n-am știut să le zicem un cântec. Dacă le trăgeam o doină ca pe la noi, își descărcau toată nava aici, spuse Felix S 23. Nici așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în palma mea, adulmecând aroma iubirii. M-am prins cu timpul ca într-un carusel, o alergare nebună, risipind frumusețea petalelor până la ultima, într-o disperare de neînțeles. M-ai privit cu genele strivite de milă și rana Ta a lăcrimat sânge. Ți-am auzit glasul răscolind rotocolul pământului, dar nu am întors capul. - E viața mea, am strigat! A durat ceva timp până să-mi dau seama, că port în mine un gol imens. Poate m-aș întoarce să redau
S.O.S. culorile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83365_a_84690]
-
Se pare că volumul „Lacrima fadoului”, cu poeme haiku, este scris sub puternica impresie a unei călătorii în Africa, în Tunisia, ținut exotic cu profunde rezonanțe istorice. Iată ultimul poem al volumului (pag.95): „Urnită din port / tristețea fadoului / oceane lăcrimând” Cartagina, Tunisia, aprilie, 2007. De fapt, pe pagina de titlu scrie; „Ciclul marine, Lacrima fadoului, poeme haiku, Cuvânt înainte de Liliana Ursu, coperta și ilustrațiile de Ștefan Orth, Editura Tribuna, Sibiu, 2008. Multe din cele 84 de poeme au primul vers
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
Acasa > Orizont > Selectii > LACRIMA TOAMNEI Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 984 din 10 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Lacrima toamnei Te caut, toamnă! Unde te-ai ascuns? Prin ce colț de suflet rătăcești? Ai lăcrimat ușor, mi-ai răvășit gândurile și nu mai știu dacă acest timp de dragoste plânge pentru noi doi ... Vântul ți-a șters lacrima, în care ai cules cer și pământ, duci departe visul meu, dincolo de copaci, undeva, unde liniștea ta
LACRIMA TOAMNEI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364342_a_365671]
-
în: Ediția nr. 980 din 06 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului C R E Z U L U N E I M A M E Mamei lui Ionuț, copilul de 4 ani, omorât de câini în parcul Tei Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!... Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu. Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată, Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată. Știu că n-am să te mai văd, dar în
CREZUL UNEI MAME (MAMEI LUI IONUŢ, COPILUL DE 4 ANI, OMORÂT DE CÂINI ÎN PARCUL TEI) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364360_a_365689]
-
of days shall pass; Șo linger please, to break and share our nurture, And through the night, we pray, abide with uș. RĂMÂI CU NOI Ne naștem în durere și extaz Nemernici, nevoiași, sârmani și goi, Sorbind al mamei zâmbet lăcrimat Dar primul strigat e „rămâi cu noi”. Când printre flori de dalbe primăveri Curtam iubirea-n fragedul altoi, Beția vieții-o tragem cu nesaț Și uneori suflam „rămâi cu noi” În vara vieții, aprigă vâltoare Ne-aruncă diamante și gunoi
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
youtube.com/watch?v=YvAgBBJ52Mk iubirea iernii Întotdeauna iernile-s aproape când verile și toamnele tot fug, că noi suntem doar zbaterea de pleoape a flăcării din arderea pe rug. Dar din lumina care-a prins să cearnă o toamnă lăcrimând printre iubiri, frumoaso, tu să prinzi un fir de iarnă ca s-o pictezi cu blândele-ți trăiri, Că-n albul ei sfios venit din stele ea poartă fir de lotus și de stea. Iubito, te așează printre ele, în
IUBIREA IERNII de LEONID IACOB în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364503_a_365832]
-
tine te prețuiesc cel mai tare și de cum am realizat greșeală mea, mi-am dorit să-ți arăt asta pentru mereu! chiar peste mine să fie dacă nu va fi vreunul care să nu te respecte! nu știu de ce, dar lăcrimai..ce-am zis?Îmi pare raău pentru tot ce am greșit.. -”nu mai, nu-ți mai cere atâtea scuze, ți-am zis că la mine..în general cred că-i un fel de frica asta. -Tu frică? mm, nu cred
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
și surclasându-i întru veghere și viziune pe toți ceilalți râvnitori la suprema dregătorie și, continua cu aplomb, „bântuie fără noimă flagelul minimei rezistențe în traiul cel zilnic al românului, când sutele de mii de pensionari (și nu numai ei) lăcrimează în fața sclipiciului codat (ca și) în valută al produselor apetisante și de bună vreme ale produselor alimentare de strictă necesitate aflate sfidător în vitrinele și galantarele super și minimarketurilor și mai de curând al mall-urilor - și continua întărâtarea (asmuțirea
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
rele, pe care soarta prielnică mi le-a scos înainte, cât vă datorez că sunt om, că sunt om adevărat...!” NICOLAE IORGA Între stele și noroi, Între gândul tău și rază, Se uită cărțile la noi, Sunt vii, și ele lăcrimează! Le înțeleg mustrarea lor Dintre mustrările prea multe Și ochii înduioșați mă dor De sub copertele tăcute. Se uită cărțile la noi Ca dorul meu rănit spre-acasă, Cum geme vântul printre foi, Iar nouă tot mai rar ne pasă... Referință Bibliografică
SE UITĂ CĂRŢILE LA NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363785_a_365114]
-
mai avea răbdare. Ieșise de câteva ori la poartă, tot privind pe drum în direcția de unde trebuia să-i vină fiica. Când i-a văzut apropiindu-se, inima i-a tresăltat de bucurie. Le-a ieșit în întâmpinare, la poartă, lăcrimând și frământându-și mâinile de emoție... - Sărut-mâna, mămică! - Draga mamii...! Îmbrățișarea lor nu avea nevoie de cuvinte. Era trăită cu aceeași intensitate ca de fiecare dată. Pentru Emanuela, părinții reprezentau marea ei slăbiciune. Reprezentau icoanele cărora li se închina. Deși
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
morților odihnă cântă sobor fără tihnă. La slujba de pomenire, rânduită-i prăznuire în tradiție creștină, cu merinde și lumină. Din urmașii ce i-au iubit, spre cei morți se-nalță spirit, cu lacrimă arzătoare ca ceara din lumânare. Sufletele lăcrimează, când preoții tămâiază mormintele celor jertfiți, la Înălțare prăznuiți. Dar e nădejdea tuturor că, învierea morților aduce viața veacului în ruga credinciosului. În conștiințe renaște taina-nvierii de Paște și-a Domnului Înălțare la a Tatălui chemare. Unicul Fiu al
ÎNĂLȚAREA DOMNULUI, ZIUA EROILOR, SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362987_a_364316]
-
propășirii. Cuceritoare prin simplitate - tonul neaoș, uneori vesel, alteori trist, dragostea cu care vorbește despre țară, despre România, despre limba și plaiurile ei mirifice - cartea va fi cu certitudine un succes al unui debut în forță. Cu siguranță, ochii au lăcrimat de fiecare dată, la amintirea părinților dragi, deveniți icoane într-o casă uitată undeva între cer și pământ sau la citirea tristei povești a băiatului vânzător de flori. Versurile cărții au ceva care atrag, ceva misterios și curat, în același
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
cred, cu dragoste, lupul singuratic. Ca lupul de stepă, al lui Hesse. Lupul inspiră forță, rezistență, curaj, nu se gândește că trebuie să inspire teamă. Cred că teama este a lui, teama de neant. Spre deosebire de câine, lupul nu plânge, nu lăcrimează. Esenin a scris - pokatilis glaza sobacii zolotymi zviozdami slioz, adică s-au rostogolit din ochii cățelei lacrimi ca stelele de aur( stăpânul i-a înecat puii). Am plâns și eu citind acest poem, mă bucur că pot citi și în
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
pe furiș, de seara, încă din Ajun, Sub bradu-mi gol cu grijă să te pun... Iar dimineață, când fulgii mă trezesc, Cu mari emoții timid să îndrăznesc Să mă apropii, să te văd, să te găsesc, Să te deschid, să lăcrimez, să te iubesc... Și de-aș putea să fiu eu însumi Moș, Cu plete dalbe și cu reni frumoși Aș coborî la tine pe furiș, prin coș, Tot sacul ți-aș lăsa, cu ciucuri roși Și-n zori de zi
DARURI DE CRĂCIUN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363451_a_364780]
-
dulci sonate, în idile de iubire, lună, stele și agate, joc de treceri, iuți, încete, scene din trecut bizare, stând în pat așa de tristă tot mereu ți se năzare, în cvadriga ta de visuri timpul își pierde măsura, ochiul lăcrimează singur, a tăcut deja și gura, pe o pernă roz- albastră tot visezi cai verzi pe cer, care-apar din când în când după care iute pier, vise aspre, ne-mplinite, deziluzii și păcate trec prin fața ta, femeie, pline de singurătate, care
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
pe învățătorul Emil Badea. Pe chipurile tuturor se vedea durerea cuibărită în inimă. Mulți, mai ales femeile (ca femeile curioase) urmăreau pe Adina, care, alături de micuța Oana, stătea la capul lui în carul mortuar, printre coroanele de flori, dacă-i lăcrimează vreun ochi. Nu se putea observa, pentru că sta cu capul plecat cu o eșarfă neagră trasă peste față pâ- nă la bărbie. Sofica și Augustin erau de nerecunoscut. Negri ca pământul! Parcă se simțeau vinovați pen- tru atâtea amenințări și
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]