494 matches
-
aici, la Roma. Poate pentru că le găsești peste tot, nu numai mingi de sticlă, ci și vase. Suspină cuprins de o apăsătoare deznădejde. Și noi aveam acasă, poate or mai fi încă, dacă nu le-a șterpelit procuratorul care se lăfăie acum în palatul nostru din Cezareea. Chiar, câte cupe murine din Carmania au mai rămas? Bunicul Herodes le aprecia diversitatea culorilor. Clipește des. — Ce-i? întreabă mirat Germanicus. — Nimic. Mi a intrat o musculiță. Nu e musculiță, ci un strop
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să trec de la un punct frumos, pseudometafizic, oricât ar fi de plăpând sau de personal, la un altul, oricât ar fi acesta de robust și de impersonal. Adică să fac asemenea lucru fără să mai zăbovesc, fără să mă mai lăfăiesc puțin în verbiajul cu care sunt obișnuit. Totuși, iată despre ce-i vorba: când mă învăța, de pe marginea trotuarului de peste drum, să renunț la a ținti cu bila mea bila lui Ira Yankauer - și, luați aminte, avea doar zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
saltea, acoperind-o cu lenjerie curată, dar destul de ponosită, iar de Învelit, Îl Înveli cu o cergă aspră adusă din pod. Mașa insistase să-i ofere canapeaua, vizitatorul Însă o refuză politicos, spunând că nu a venit aici ca să se lăfăiască În huzur și nici să ia locul nimănui. Dimpotrivă, oaspetele dorea să-și odihnească oasele pe un pat cât mai aspru, eventual să doarmă pe podea sau afară, pe pământul gol, la rădăcina vreunui pom, punându-și un bolovan sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
teama, halucinația se va risipi odată cu mahmureala. Încă un pic de alcool și o mică gustărică și totul va reveni la normal... În fond, alții au pățit-o și mai rău“, conchise el. Meditând la această stratagemă, șeful salahorilor observă lăfăindu-se pe masă o bucată de salam abia-ncepută și niște acrituri un pic cam scofâlcite. Toate aceste resturi, care degajau un miros destul de neplăcut, i se părură a fi o adevărată mană cerească pentru mahmureala lui. Ippolit luă cuțitul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
implicită între femei, între prietene, un lucru despre care niciodată nu se discuta deschis. Jina nu-și închipuise niciodată că Alice avea să cunoască succesul. Asta până când a văzut baloturile cu cărți. Trei baloturi așezate în fața rafturilor pe care se lăfăiau cele mai noi exemplare de cărți cu coperte de carton gros. Baloturi simandicoase, din carton de cea mai bună calitate, ale căror colțuri erau curbate astfel încât să imite conturul în formă de clepsidră - o imposibilitate anatomică - al trupului unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
învelesc cu stihuri scăldate-n aghiazmă dincolo de mine, curcubeul și-a schimbat culorile, apusul a devenit răsărit, mâine e Ajunul Crăciunului, nicio stea nu se aprinde pe sufletul iernii... cerneala a invadat cerul nespus de cenușiu, îngerii sorb rime, se lăfăie apoi pe zăpada pufoasă acoperindu-mi gândurile-petale de vis ofilite. Zăpezi, numai zăpezi, în cer, pe pământ și în viață un vers aleargă spre Pomul de Iarnă încărcat cu ninsori, începe Colindul, aproape de zori. Colindul vieții Niciun cuvânt. Clopotul bate
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
simți bărbat femeia ta în toate felurile te recunosc după faptele mele acel trecător stăteam pe buza fântânii mă gândeam de ce se supără oamenii între ei soarele cocea grâul se apropia cu un aer mătăsos pe piept pe frunte cerul lăfăit în ochi siiiimplu ca un om oarecare cine ar fi crezut că îi e sete mă uitam aiurea după fluturi mai să-l refuz dacă nu ar fi avut smerenia de împătimit mâinile îmi tremurau și trupul cană s-a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ea. Știi, tatăl ei sărise de pe acoperiș, iar ea l-a văzut căzând prin fața ferestrei ei și a crezut că era olanul coșului. Era atât de echilibrată, că n-a zdruncinat-o deloc. Și cu noroc la bani, desigur, se lăfăia în ei, asta moștenești de la strămoși cu ferme de vite și colecții de timbre renumite-n lumea-ntreagă. El o striga „bănuț negruț“, deși era palidă ca foaia de hârtie. E o nebunie, dar banii îți aduc mângâiere, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
articolașul, urma să intru în berărie, să mă duc la masa mea, să comand berea, să răsfoiesc ziarul și, ca din întâmplare, să-mi cadă ochii pe articolașul meu. Să-mi admir semnătura, să remarc inteligenta machetare, cu poza mea lăfăindu-se în centrul paginii, cu chenarul discret al încadrării, și, de parcă aș fi fost surprins, să-l citesc, să descopăr că nu s-au strecurat decât două-trei greșeli de literă, alteori că au fost amestecate câteva rânduri sau, câteodată, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șir de cifre, cu partide, intrări și ieșiri, iar însăși moartea nu este decât o banală radiere dintr-un catastih oarecare. Eternitatea, cred aceștia, este o ștampilă și un chenar de rubrică, în care doar ei au dreptul să se lăfăie, privind compătimitor spre cohortele fără de număr ale celor care, îndobitociți de frică și umilințe, socot cărțile de muncă mai grozave în tainice puteri chiar decât scrierile sfinte. Comunismul a creat - și l-a făcut să sufere - omul scris. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de ei...” Cavitățile bucale nu erau pe cerul gurii... Omul devine o ființă din ce În ce mai aberantă... Experiențele lui În materie erotică Întrec orice măsură... Viziunea unui cer acoperit de mameloane Îi apăru lui Noimann În fața ochilor. O mulțime de costume se lăfăiau, fumând trabucuri, printre ele. În sfârșit, din pieptul „amiralului” apăru un card EuroLine, cu numele lui Noimann, Înconjurat de douăsprezece steluțe aurii, pe un fond albastru. Prin urmare, banii lichizi se evaporaseră din buzunare - și atunci Noimann s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
doua cu o lume prăbușită În propria-i nimicnicie. Birjarul pocni din bici și brișca se smulse iar din loc, scrâșnind din roți printre cioburile de sticlă mărunțite și dopurile de bere aruncate printre mese. Cravata și trabucul Început se lăfăiau Între jerbele de crini... Noimann se așeză din nou la locul său. Amintirea unui anumit lăcaș de veci din cimitir Îl Învioră pe moment. Aranjase cândva și o petrecere, dacă nu chiar o orgie, acolo. Dar lucrurile nu ieșiseră chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de vizavi. Zadarnic Însă. Toate ieșirile sale s-au soldat cu un răsunător eșec. Dușmanul ei de moarte devenea pe zi ce trece tot mai parșiv. Purnând Într-o noapte toate gramofoanele În funcțiune, el Își aprinse o țigară și, lăfăindu-se În fotoliul său, o urmări cum se agită. Învârtindu-se În ritmul unei polci, femeia-Olanda apăru mai Întîi la geam, apoi În balcon. Când ritmul se Înteți, smulgându-și părul, femeia se ivi, țipând, În toate balconașele din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Într-un muc de țigară, aruncat pe jos, sau Într-o flegmă, sau mai știu eu ce, Își spuse medicul. Cât privește nătărăul din viață, ei bine, În viața de apoi soarta Îi hărăzise o oareșicare fericire.... Piciorul i se lăfăie În praf, dar deasupra creștetului său se află un alt picior, care-i apasă mutra În țărână. Și nătărăul, În loc să se revolte, În loc să fie cuprins de indignare, străluminează de fericire, fără măcar să se uite dacă piciorul se termină cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În weekendul ăsta? —Philip? Cine e Philip? credeam că mai vorbește Încă despre Listă, dar se pare că făcuserăm pe nesimțite trecerea Înapoi spre viața mea personală. —Bette! Începu să chicotească. Supermasculul ăla superb În al cărui pat te-ai lăfăit azi-noapte. O să te vezi cu el, nu? —A, da, Philip. Nu a fost chiar așa, Kelly. A fost mai degrabă... —O, Bette, oprește-te chiar În clipa asta. Nu-mi datorezi nici o explicație. E viața ta, să știi, remarcă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În palma mea. —Sammy, Îți mulțumesc. Bette, vreau să fii foarte atentă la discursurile despre emanciparea femeilor - femeile pot face orice, știi - și să Încerci să nu te simți prea prost pentru sărmanul și bătrânul de mine, care o să se lăfăie pe marginea piscinei cu un daiquiri și o carte. Voiam să-l urăsc, dar părea atât de fericit cu alibiul și planurile lui abile, Încât l-am Îmbrățișat doar și am pornit mașina. Îmi ești dator pe chestia asta. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nimic. Asta înseamnă că terenul nu e încă cu totul degajat în conștiința noastră. Fiindcă abia ieșiți dintr-un deceniu în care ne-am afirmat luptând uneori lipsiți de cele mai elementare arme împotriva spiritului primar și demagogic, care se lăfăia agresiv și pusese stăpânire pe multe poziții cheie, de unde pândea rânjind cu cinism manifestarea creatoare, am intrat în altul, în care pe lângă continuitatea pe care o aduceam cu literatura dintre cele două războaie ― și nu e cazul să citez aici
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și răsuokidu-l într-o foiță. Asta m-a impresionat mult când l-am văzut. Iată, mi-am zis, un om natural, care înțelege să-și pună și în practică teoriile, nu numai să propovăduiască altora simplitatea, iar el să se lăfăie în toate bunurile. Într-o revistă am dat de el în fruntea unor tineri care manifestau. Günther Grass e social-democrat convins și reproșează societății Statelor Unite că nnau produs o social-demoorație oare ar fi salvat-o de neliniștile și tensiunea prin
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
au făcut râtanii.” Porni, cu arătarea călcându-i bocănit pe urme. Coada Iedului se răsucea ca un sfredel, batjocoritor, către Cap de Șobolan, care rămăsese așezat pe marginea Eleșteului. Din mijlocul apei izbucni o coloană tulbure În vârful căreia se lăfăi câteva clipe În soare o lighioană cu trup de pește, cu rămășițe, pe burtă, de mâini și picioare omenești și cu căpățână de năpârcă. Dihania se azvârli apoi În adâncurile nesfârșite ale nămolului. Apa de deasupra Își potolea valurile. De sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
document oficial, că au trecut zece ani de când am dat ochii cu el. Însă mă voi păstra În spiritul lui. Sus, ca titlu, cu un D plin de cârligele și Întorsături de condei, scria: Declarație. Ceva mai jos, În dreapta, se lăfăia un motto: „Cercând cu degetul amar muiat În tină / să-i pipăi trupul Celui Bun de Sus. / Mi se-arătă-n suiș, de gânduri / pe Cruce răvășit, Iisus...”. Apoi se revărsa grosul. „Cu aur, smirnă și tămâie Îmi plămădeam versul În trudnicu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
întârzie atât oamenii mei? - În privința răzvrătitului nu poate fi vorba de nici o negociere, îi răspunse Kaan. Ordinele primite sunt foarte stricte, recunoscu el. Dar în ceea ce te privește pe tine, căpitane am putea purta o mică discuție... Lăcomia i se lăfăia în priviri dar asta nu-l mai interesa acum. Îi avea pe toți la mână și nici o piedică nu-l mai putea opri. Era aproape de reușită. Trebuia doar să întindă mâna și visul va deveni realitate. - Totul este negociabil, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
în care se tolănise. Puștiul era concentrat asupra unor desene pe care le ținea cu multă grijă în fața lui. În stânga, îmbrăcată ațâțător, sau mai degrabă dezbrăcată și cu un aer plictisit se afla o brunetă. În sfârșit, în fața lui, se lăfăia o sosie reușită a lui Kaan, frecându-și mâinile în fața unui platou suspendat plin ochi cu mâncare. El însuși, luase înfățișarea unui om între două vârste cu un aer cât se poate de comun. Așteptând sosirea ultimului participant se concentră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Dermot s-a uitat la mine și m-a cântărit imediat din ochi. Nu fiindcă mă găsea atrăgătoare, ci pentru că se întreba ce părere aveam eu despre el. De-aproape, îi vedeai fără probleme sutele de capilare sparte care se lăfăiau sub bronzul artificial. înțelegeam de ce Chaquie era așa de disperată să scape de atențiile lui Dermot și de flautul lui. Omul era detestabil. Iar grija absolut evidentă pentru aspectul lui exterior îl făcea și mai detestabil. își tot atingea părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Aveam douăzeci și cinci de ani pe atunci. Sunt atâtea lucruri drăguțe pe care le poți cumpăra de la magazinul Warner Bros. și e clar că Amy și-a pus în gând să cumpere jumătate din marfă. Totuși nu are rost să mă lăfăi aici, cum nu am copii și șansele să am în viitorul apropiat par destul de slabe. Oricum, dacă o să ajung să mă mărit cu Adam... of, încetează, Katie. Nu te pripești puțin? Nu ai fost decât la o întâlnire cu săracul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
prieten oarecare. Ci unul Înalt, frumos și deștept, pe care Marketing Week l-a numit „una dintre mințile cele mai strălucite din cercetarea de piață de azi“. Îmi beau În voie vodca, lăsând gândurile legate de Connor să mi se lăfăie În minte și să mă aline. Cum Îi strălucește părul blond În lumina soarelui, cum zâmbește nonstop. Și cum zilele trecute mi-a upgradat software-ul de pe computer fără măcar să mă Întrebe, și cum... cum... În minte mi se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]