656 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului S-a înserat, se-aud tălăngi departe, În sat e o tăcere de mormânt, Doar un lătrat mai rupe bezna nopții Și frunzele ce freamătă în vânt. Se lasă frig, mai cade câte-un picur Din norii-ngreunați și plumburii, În case-i bine-n sobe arde focul, Un mistic dans de flăcări aurii. Din când în
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
nu mai stau la sfadă. Pe cerul senin, înalt,soarele pălește, Căci ziua-i în apus, și noaptea vine iară. Sus pe boltă,doar luna palidă privește, Cum pe pământ, încet, o liniște coboară. Se mai aude rar,doar un lătrat de câine, Ce tulbură a nopții liniște de gheață, Iar stelele sclipesc pe boltă, până mâine, Când tot ce-i adormit,se va trezi la viață. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: NOAPTE DE IARNĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NOAPTE DE IARNĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371872_a_373201]
-
Ieșit afară din casă, îmi zăream părinții în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau în aceasta. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări în răcoarea dimineții. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă careva dintre ei și imediat ce tata a ieșit cu căruța
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
vădit că este în stare și de atașament sufletesc, nu numai de sex. Spre miezul nopții, pe întuneric, coborâră în curtea casei și, strâns lipiți, merseseră spre poartă. Leu nu mai ripostă. Prietenul stăpânei devenise și prietenul lui și, în locul lătratului, se gudura însoțindu-i. De la răsărit, peste Dealul Brebului, luna plină și gălbuie ca o portocală se ridicase de un stat de om, aruncâd spre pământ o lumină albăstruie. Două privighetori se întreceau în cântat, iar din văzduh, întâi mai
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
În chiote și veselie, mătura, ștergea praful, spăla podelele, ba mai spăla și geamurile, dădea la păsări grăunțe și avea grijă de paznicul casei, un cățel negricios, care nu lăsa pe nimeni să se apropie, anunțând venirea oricărui străin cu lătratul lui. Într-o zi, mama îi spuse să meargă în pădure, să strângă vreascuri pentru foc. - Să fii atentă, fata mamii, să nu te îndepărtezi prea mult, știi că sunt duhuri rele care bântuie pădurea și îți pot face rău
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
care ținea și îl prețuia îndeosebi, era nea Mărin, înzestrat cu o înțelepciune ce uimea pe toți cei care încercau să intre în vorbă cu el. Se înserase de-a binelea când am ajuns la poalele vârfului de munte, în lătratul aprig al celor patru câini ciobănești, pe care baciul Ioan îi crescuse de mici, alăptându-i și îngrijindu-i ca pe copiii lui. Știa că vom veni, așa că ne aștepta semeț în fața stânii. Cum ne-a văzut nici nu a
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
tăcute arunci sensurile de zidurile blocurilor și mergi mai departe strigă un copil întorci capul dispare mamă mai lasă-mă afară jocul nu s-a terminat continui să alergi pe aleea cu tei e noapte câinii îți imprimă ritmul cu lătratul lor strident se apropie unul te învelești în cruce el continuă să se apropie nu ți-e frică știi ce va face câinele îți linge palma stângă apoi simți capul lui alb imens cum se așterne sub palma ta te
PRIETENE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345753_a_347082]
-
câștigam existența. După câteva minute am întins degetul spre sonerie. Era un bloc în care media clasei sociale, ai celor ce-l locuiau, își arunca miasmele, căci pe holul descojit de var stăruia mirosul cartofilor prăjiți. Sinistrul ecou al unui lătrat de câine, pe care mai apucasem să-l aud înainte ca ea să vină să-mi deschidă, se ridică până la etajul patru. Sosi la ușă mai repede decât m-am așteptat. Se auzi o cheie răsucită în ială și ușa
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
unde locuiește un covor consistent de iarbă, de un gard de scândură de aceeași culoare ca și iarba. Deschid o portiță de fier forjat. Culoarea, bineînțeles, tot verde. Deci, liber, pot înainta! Dar! Un câine, rău (!) îți avertizează, printr-un lătrat scurt, stăpâna. Un intrus vrea să tulbure apele.Prezentului. Sau, poate , ale trecutului ? Cine știe ?! Coordonate temporale Un intrus, care, aproape de miezul fierbinte al verii anului 2000, vrea să "convoace" amintirea unei zeițe! (Ce altceva ar putea fi, gimnasta botoșăneancă
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347265_a_348594]
-
un examen din această sesiune care, din cauza vremii geroase, devenise obositoare. Ba chiar aveam motive să mă bucur de viață! Trecusem printr-un divorț cu fruntea sus, chiar dacă pe margini au fost destui câini ce nu s-au oprit din lătrat. Câini turbați aproape, câini cu chip de om, cu o poftă extraordinară de a insinua neadevăruri despre motivul divorțului meu, care mă atacau permanent deoarece, simțind că-s un om bun, au considerat c-ar fi un moment prielnic de
VIAŢA CA UN MIRACOL... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348905_a_350234]
-
de mers pe jos, și cel mai apropiat spital, undeva la vreo nouă km. Așa că nu am stricat obiceiul de a veni pe lume acasă, la lumina opaițului, aproape de miezul nopții, unde liniștea nu o mai spărgeau nici măcar câini cu lătratul lor. Fără tărăboi și fără prea multă zarvă. Din tot ce mi-a fost povestit, sunt sigur că în afara celor din casă nu m-a văzut nimeni că venisem pe lume. Singurele, de care sunt astazi sigur că au fost
SUNT VINOVAT DOAR PENTRU PRIMĂVARĂ ... (FILE DE BIOGRAFIE, 1) de MARIN BUNGET în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/346979_a_348308]
-
Apoi poteca șerpuind printre mesteceni albi, răchită și plopi impunători, până în grădina bunicilor, de pe malul Oltețului. Luciul apei, pe care o treceai cu luntrașul, undele pline de mormoloci, fâțe, scoici, sunetele scoase de vitele venind seara de la pășune, cotcodăcitul, behăitul, lătratul, nechezatul, grohăitul, măcănitul, foșnetul vântului prin copaci, toate mi-au rămas în memorie și în suflet ca străluciri ale peisajului românesc, de care și oamenii sunt de nedespărțit. Trec peste compozițiile din clasele școlii primare și elementare, observând că, la
MODELE, ASPIRAŢIE, ÎNCLINAŢII de CORNELIU VASILE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346353_a_347682]
-
aramei alai după dric doina bogdan 44 cărând provizii - mușuroiul cârtitei prea greu de urcat Patricia Lidia 45 vântul toamnei deschizând toate porțile - nici un oaspete... 46 drumeț însetat - în adâncul fântânii tot soarele... 47 cumătrele vulpi o iau pe scurtătură - lătrat de ogari Valeria Tamâș Referință Bibliografica: Haiku. 202 / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
HAIKU. 202 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346491_a_347820]
-
pețitor dintr-un sat, departe voia să o ducă acasă prin noapte, iar caii, speriați de viscol, trecând pe-o colină sania înclinară, ea căzu pe dată, iar ei nu simțiră... -Azi-noapte, câinele meu te-a găsit după al său lătrat iute am venit, și-n omătul proaspăt eu am răscolit, și apoi în casă te-am adăpostit. De aseară-ntr-una la tine privesc, în chipu-ți angelic doru-mi ostoiesc, pustiul alungă-mi, te rog, pe vecie și-acceptă de-ndată să
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
a sinucis între adevăr și bucurie atât de fericit era încât i-am oferit drept premiu răsăritul și o felie zdravănă de înserare apusul îl păstrez pentru primul care pleacă din concurs salutând în mișcarea de piruetă elegant înainte ca lătratul câinilor să-și stingă sunetele obosit de fericire cu tâmpla încinsă de atâta nimic în juru-i - ceilalți s-au culcat unii pe alții o mână i-a rostogolit în aceeași cutie - pionul a ales să alerge pe diagonala mare a
FINAL DE CONCURS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345369_a_346698]
-
ori altfel cum ar mai scrie poezie dacă ar plati iubirea și moartea tot de două ori ? respir sațietatea vocalelor/obeze cu buze roșii/ mi-aș tatua într-o zonă crepusculară neîmplinirile pe stradă plânge un câine care a uitat lătratul arhetipal cu pisica portocalie în brațe o bătrână mângâie nepoții imaginar toarcem visele la umbra fetelor în floare dă-le în dragostea mea de iluzii viața trebuie tratată cu portfard și cu sensiblu mi-am încălțat orele de fericire pentru
BIORITM de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377090_a_378419]
-
vânticel cald atinge totul în calea lui....cu mângâieri dulci pentru iarbă și flori.... Pământul se pregătește pentru binecuvântarea unei nouă zile. Undeva pe strada freamăt de voci tinere.... Trec că o năluca.... În urmă, cativa câini sparg liniștea cu lătraturi răzlețe.... Andrei încă doarme.... Că prin vis aude glasul tărăgănat al bunicului învăluit de un glas de față ciudat de energic și hotărât: -A lui Andrei...e nepotul meu... -E foarte frumoasă bicicletă!...da’să știi că trebuie să faci
LICURICII de MIRELA PENU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377942_a_379271]
-
în apa misterioasă și niciunul nu se mai întoarse la suprafață. Neânfricatul hotărâ că în adâncul infinit al apei va fi locul salvării sale, unde nu va mai fi hăituit și în care va putea fi liber, pentru totdeauna. Auzi lătratul câinilor de vânătoare. Simți apropierea oamenilor. Se mișcă mai repede, dar degeaba. Vânătorii se apropiau tot mai mult de el. Atunci Neânfricatul păși în peșteră, înaintă spre apa infinită și... sări... Bărbații erau în pragul intrării în grotă, când văzuseră
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
Vedea nu trecuse încă nici un deschizător de pârtie prin nămeții imaculați, așa că tractorul continua să deschidă pârtie cu plugul, gâfâitul motorului fiind singurul sunet care tulbura liniștea satului ascuns sub povara iernii câinoase ce îl luase în stăpânire. Câte un lătrat de câine se auzea ca din fundul pământului din curțile troienite. Abia când au ajuns aproate de drumul ce urcă către Govăra, au zărit primele urme ale trecerii unui tractor care urcase croind pârtie. Ei au continuat drumul către Vedea
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
umple clipa de candoare. Coboară soarele spre glii la muncă miile-i de raze le țin isonul ciocârlii ce trec în zboruri kamicaze. Albastrul cerul stăpânește trec nouri albi brăzdând înaltul un câine umbra își păzește de lene a uitat lătratul. E vară, vară și viori se-aud din brazdele de fân, se culcă-n cupele de flori bondarii negri și bătrâni. Pe drumuri joaca s-a pornit e-atât de multă libertate și râsete și ciripit, și bucurie peste poate
VARA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375813_a_377142]
-
ca niște sublime mori de vânt ne macină iubirile /nisipuri jilave în gând / închisori cu gust sau miros de corpuri asudate inimi rupestre capcane de sentimante fade străzile strâmte ademenesc trecători autobuzul iubirii trece prin hâde gări câinii comunității adoră lătratul cerșetori scumpi la vorbă delimitează pătratul existenței cu tocuri aplatizate vom evadă în arhipelagul iubirilor nesodomizate ehei ce sentimente se scurg pe asfaltul încins miorlâie languros iubirea ce abia mi s-a prescris în doze letale pentru oricine din viscerele
ARHIPELEAGUL EROS de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376612_a_377941]
-
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Boschito mârâie la oameni pentru că l-au supărat și, după cele întâmplate, ar vrea să urle, să nu se mai oprească din lătrat... Strămoșii săi au fost mai liberi și se plimbau noaptea prin sat ori se distrau așa de bine, pe ulițe în lung și-n lat! Aveau stăpâni, cam toți sărmani, dar inimă mai bună și nici legați nu-i mai
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375284_a_376613]
-
Pe o stradă lăturalnică în apropierea Casei Albe, funcționa nu de multă vreme un adăpost pentru animale de companie. Înăuntru, câțiva câțeluși de rase diferite și două pisici siameze așteptau cuminți în cuștile lor, pe cei interesați să-i adopte. Lătratul vesel al cățelușilor atrăgea atenția trecătorilor dar nimeni nu bănuia că singurul lucrător din acest adăpost, veterinarul Bob Glue, era de fapt rusul Vadim Buzov, colonel în KGB, serviciul de spionaj rusesc! Trecut de patruzeci de ani, Buzov învățase în
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
rus aflat undeva prin zonă: Acesta trebuia să înregistreze zi și noapte, fluxul aproape neîntrerupt de semnale sonore inutile, transmise de la... coada cățelului! Trecuse mai bine de o săptămână și rușii încă nu aflaseră ceva cât de cât interesant! Doar lătratul lui Ziky și câte o vorbă de-a bătrânei: „Okay Ziky! Șezi” sau „Hai la mama, Ziky!” Intr-o dimineață, în timp ce-și servea cafeaua și-l mângâia încet pe Ziky, bătrâna Samanta s-a hotărât să-l sune
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
afundase în cititul cărții, încercând să se compare cu eroina cărții, Emma Bovary, care în căsnicia ei nefericită și frustrată sexual avea multe neîmpliniri, unele asemănându-se cu ale ei. Brutal, fu scoasă din visare și chiar speriată rău de lătratul unui câine foarte aproape de locul unde se afla. Animalul șiret o simțise, se apropiase furișându-se prin pădure și prin lătratul său dădea veste stăpânului că a descoperit ceva. Violeta, în graba cea mai mare, și-a îmbrăcat fusta și
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]