470 matches
-
nu discutase nimeni asta. Nu fusese nimeni instruit în privința asta; nu existase nici un zvon că se vor putea face bani din ziua în care știți-voi-cine va dispărea. Și iată cum veneau toți la el, ieșind din toate fundăturile și străzile lăturalnice. Tranzacția se făcea rapid, telefoanele mobile fiind mijlocul de comunicare preferat. Mahmud îl suna, să zicem, pe Tariq, despre care știa că are o încărcătură în drum spre Iordan în seara aceea și îi spunea că avea câteva obiecte ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Vinde în piață. —L-aș putea întâlni? — Sigur. Locuit aproape de-aici. —Mulțumesc, Sari. Maggie zâmbi. Și cum îl cheamă? —Numele lui tot Afif. El e Afif Aweida. Capitolul 33 Ierusalim, joi, 10.05 a.m. Pe când se perindau pe străzile lăturalnice, înguste și făcute din aceeași piatră de culoare ternă ca și restul Ierusalimului, Maggie își dădu seama că nici un membru al familiei nu se gândise la posibilitatea ca acel Afif Aweida pe care urmau să-l îngroape să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-și încălțările. Acum ridică privirea, dar nici urmă de Sari. Evident, a mers atât de repede, încât nu și-a dat seama că ea nu a ținut pasul. Se opri și se uită la străzile întortocheate, cu intersecții și alei lăturalnice la fiecare câțiva metri și constată că ar fi putut-o lua în orice direcție. Mai merse câțiva metri, uitându-se în stânga, pe o alee atât de strâmtă, încât era învăluită de întuneric chiar și în lumina soarelui de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să-și fi dat seama? Imediat le zări. Nu două capete de iepure, ci patru acum, înconjurând-o. Apăsă pe tasta înainte, după care se opri. Apoi, convulsiv, reuși să se miște din nou și coti repede pe o alee lăturalnică. Cei patru oameni-iepuri se aflau în spatele ei, recuperând teren. Se opri din nou. Maggie simțea că răsuflarea ei din viața reală devenea rapidă și gâfâită. Oricine ar fi fost cei din spatele capetelor de iepure, îi paralizau avatarul. Acum nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în descompunere, sânii topindu-i-se într-un vârtej de roșu, alb și albastru, ca o înghețată într-o zi de vară. Acum vârtejul aluneca în jos, spre picioare, până când întregul corp deveni o baltă de noroi pe această stradă lăturalnică, avatarurile cu cap de iepure planând în continuare deasupra ei, ca vulturii ce se pregătesc să se ospăteze dintr-un stârv. Singura șansă de a afla ce știa Shimon Guttman dispăruse. —Maggie, strigă Uri, care se afla lângă ușă, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mod obișnuit e plină de lume. Dar Ierusalimul nu e ca Tel Avivul. Oamenilor de aici nu le place să rateze somnul de frumusețe. O conduse prin pasajul principal, printre zdrențele umane care dormeau în pragurile ușilor, pe o alee lăturalnică, făcută din aceeași piatră neregulată ca și restul orașului. Și aici se zăreau semnele animației de mai devreme: restaurante și baruri închise noaptea. Auzi ecourile agitației dintr-un bar. — Localul lui Mike, spuse el, auzind la rândul lui zgomotul. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
înțeles pentru mine, nu m-ar mira cu adevărat decât dacă ți-ai schimba mirosul, sau ți-ai trece altfel mâna peste capul meu. Inconvenientul divagațiilor stă în facilitatea cu care-l pot atrage pe cel ce divaghează pe drumuri lăturalnice, făcându-l să piardă firul cuvintelor și al evenimentelor, așa cum tocmai i s-a întâmplat lui Găsit, care a prins fraza următoare a lui Cipriano Algor când ajunsese la jumătate, din acest motiv, se va observa, îi lipsește majuscula, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
seară și avu grijă să se țină departe de Jack și de ochii lui pătrunzători. Își dădu seama că nu mâncase nimic la prânz, nici măcar un sendviș. Nu era de mirare că se simțea ciudat. O luară pe îngustele străduțe lăturalnice din Woodbury, pe lângă catedrală și prin vechea piață de lână, până când zăriră luminile strălucitoare și îmbietoare ale restaurantului italian. „Mamma“ de la Mamma Cucina se dovedi a fi o femeie sfrijită și acră la vreo cincizeci de ani și nu păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plimbăm pe lângă râu. Te rog. Fran șovăi numai o clipă. Problemele ziarului aveau s-o aștepte tot acolo la întoarcere, însă Laurence nu. — Bine. Dar nu mai mult de o jumătate de oră. O porniră în tăcere pe îngustele străduțe lăturalnice din Woodbury, bucuroși că erau atât de liniștite încât rareori îi deranja vreo mașină, apoi de-a lungul parcului, străbătând pajiștile irigate, până ajunseră pe malul râului. Era extrem de liniște acolo, doar din când în când câte o persoană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care se putea bea la ore târzii nu era nici pe departe cuibul de desfrâu la care se aștepta ea. Nici urmă de jocuri de noroc, whisky și femei pierdute. The Feathers era un mic pub de pe una din străduțele lăturalnice din Woodbury, care se putea lăuda cu doar două bărulețe, fiecare nu mai mare decât o sufragerie și decorat într-un stil destul de intim. Ora de închidere, observă Fran, părea să fie un concept care le scăpa. Polițiștii au un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
deopotrivă a formelor străine și a valorilor autohtone), prin urmare a originalității autentice, este o dată în plus reafirmată: „Singular debut, într-o literatură osîndită la pastișul formelor străine și în care, în cazul mai rar, debutantul mult mai bătrîn completează lăturalnic pe Sadoveanu (...) Ion Călugăru reia firul tocmai de la Creangă, și în condițiuni cari exclud învinuirea de manierism și imitație”. La rîndul său, B. Fundoianu (care scrisese în Rampa din 17 decembrie 1921 despre acest volum) vedea în literatura română o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru prima oară, dar și-a dat imediat seama că era mai multă forfotă în această zonă a orașului decât în Sangenchaya, prin care tocmai trecuse. Pe strada principală nu mai circula nimeni, dar se mai auzeau voci pe aleile lăturalnice - bărbați care se-ntorceau de la cârciumă. Pentru urechile unui străin, cum era și Gaston de altfel, cântecele lor aveau un soi de melancolie orientală. Se asemănau cu cântecele arabe, triste, pe care le auzise în Aden. Era abătut. Îl dureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu mătușa mea, iar noi două nu ne înțelegeam, așa că nu îi păsa dacă nu veneam acasă. Castelul său era grandios, cu multe încăperi și sala balului era imensă. La sfârșit, Edmund m-a dus într-o aripă care părea lăturalnică și m-a pus să îmi închid ochii înainte să intru. Am intrat și am deschis ochii. Am intrat în cea mai măreață bibliotecă pe care am văzut-o. Nu am văzut niciodată atât de multe cărți la un loc.
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i să prețuiască și să ocrotească tot ceea ce ne oferi. Greta Monalisa, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Turda - Cluj profesor coordonator Codruța Andreica Fantezie de iarnă Demult, într-o casă veche situată pe o stradă lăturalnică dintr-un oraș uitat de lume, trăia o familie: soția, Kely, soțul, Filip, și fiica lor de șaisprezece ani, Violetta. Frumoasă, cu ochii albaștri ca cerul senin în zilele de vară, cu un păr negru precum abanosul și un ten
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de acord, atunci i-am spus că da, foarte de acord, tovarășe secretar, dar bunicul n-a mai zis nimic, s-a strâmbat numai, clătinând din cap. Între timp, traversasem Piața Centrală, cotisem pe Bulevardul Eroilor, și ajunsesem pe strada lăturalnică unde locuiau bunicii mei. Am oprit în fața casei, am coborât, bunicul a încuiat mașina, apoi a dat mâna cu mine, dar nu mi-a mai spus cât de mult se bucură c-am venit, s-a aplecat doar și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spuse ea. Își Întinse sperma pe față și pe sâni. — Să vii să mă vezi, mai spuse ea În timp ce Bruno ieșea. El Îi promise că va veni. Era sâmbătă, 1 august. 9 Contrar obiceiului său, Bruno o luă pe drumuri lăturalnice. Puțin Înainte de Parthenay, făcu o pauză. Simțea nevoia să se gândească; da, dar În fond, la ce? Se oprise În mijlocul unui peisaj monoton și calm, lângă un canal cu apa aproape nemișcată. Plante acvatice creșteau sau putrezeau, era greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dulapului și plecă din birou. Când trecu de ușa de la intrare, se uită repede În ambele direcții, căutând pe cineva care să pară nelalocul lui. Se Întoarse la stânga, Îndreptându-se spre Campo Maria Formosa și apoi spre Rialto, folosind străzi lăturalnice și Înguste care să-i permită să scape de oricine l-ar fi putut urmări, dar și de batalioanele de turiști vorace care-și concentrau invariabil atacurile asupra zonelor din jurul pieței San Marco. În fiecare an devenea tot mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
aici În săptămâna de după 11 septembrie, În care Își așteptase rândul la zbor, când toate cursele transatlantice fuseseră date peste cap În urma atacului terorist de la World Trade Center. Îmi plăcea mica auberge, era ieftină, situată central, dar pe o străduță lăturalnică, ferită de zarva trotuarului și pe deasupra nu lipsită de stil - era presărată cu picturi expresioniste, care Îi dădeau un aer cald și oarecum haotic, iar pereții camerelor erau vopsiți În culori vesele. Noaptea Însă cartierul părea des- tul de dubios
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aici în săptămâna de după 11 septembrie, în care își așteptase rândul la zbor, când toate cursele transatlantice fuseseră date peste cap în urma atacului terorist de la World Trade Center. Îmi plăcea mica auberge, era ieftină, situată central, dar pe o străduță lăturalnică, ferită de zarva trotuarului și pe deasupra nu lipsită de stil - era presărată cu picturi expresioniste, care îi dădeau un aer cald și oarecum haotic, iar pereții camerelor erau vopsiți în culori vesele. Noaptea însă cartierul părea destul de dubios. La o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Așa că, te aștept cu plăcere cînd vei simți nevoia să continuăm. E la fel pentru toți, dar fiecare simte altfel Am mai spus că Dragoș știa că după amiaza Îmi place să mă retrag În parc, pe o bancă mai lăturalnică, pentru a evita să mă Întîlnesc cu cineva, nu pentru că aș fi vreun ursuz, ci ca să mă pot gîndi În tihnă la ale mele. L-am văzut căutîndu-mă pe după boscheții de pe alee. M-am bucurat să-l văd, el nefăcînd
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
de liniștea și frumusețea de neegalat a naturii neatinse de mîna omului și mă pregăteam să fac o vizită prietenei mele care mă primea oricînd și-mi asculta tăcută gîndurile, sub plopii din colțul meu de pădure Închipuită pe aleea lăturalnică din parc. Numai că m-a Întors din drum cerul care a Început să se acopere dintrodată de nori negri, anunțînd o binevenită ploaie care avea să mai domolească din arșița lunii lui cuptor. Cum soția era plecată Într-o
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
mai îmbelșugat acoperite de blana de valuri. În celelalte grădini se încrețeau numai tuleie de apă. Pe trotuare, când și când, te furnicau pîn' la glezne. Pe anumite străzi nu mustea mai multă apă decât dintr-un covor. Pe traseele lăturalnice, rar, când anvelopele unor automobile îndrăznețe tăiau făgașele de ape, slobozind înapoi mici gheizere, cam cât jetul de pipi al unui copil mic. De la comuna Voluntari la pădurea Băneasa, întreg Bucureștiul plutea și se ondula pe terasele Oceanului Pacific, precum cutele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l mai vadă; fuge acasă și se întoarce veselă. Și el se săturase de hotel boschet. În seara precedentă au găsit iarba cosită și a avut tot timpul o stare de disconfort. Îl prinde apăsat de mijloc. Merg pe străduțe lăturalnice, pierzându-se în labirintul veșnic încărcat cu verdeață în acest anotimp. El nu înțelege ceva și pe drum o interoghează ținând-o strâns de umeri: - Ți-e frică de el? Câteodată și tăcerea vorbește: - Te bate, de ce are cineva dreptul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
consimt la sacrificii extraordinare de dragul unor înalte valori etice: dreptatea și libertatea. Din clipa-n care descoperim în mase emblema civilizației noastre, ele încetează de-a mai fi produsul descompunerii vechiului regim. Nu mai sînt avatarurile claselor sociale sau părți lăturalnice ale vieții sociale, pretexte ale descrierilor celorlalte, făcute de martori fascinați sau înspăimîntați. Ele devin un aspect omniprezent al societății. Ne furnizează o cheie care se aplică atît politicii, cît și culturii moderne, dar și o explicație a maladiilor ce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
celorlalte alegeri. — Ar trebui să mai lași moneda aia în pace, sugeră Cos mina. — E ca și cum ai spune că trebuie să mergi fără busolă, se încăpățână Pantelimon. Imaginează-ți că destinul e ca o hartă. Șosele largi, destine colective, drumuri lăturalnice, destine individuale. Punctele cardinale sunt date, nu vine nimeni, ca la picnic, cu răsăritul sau cu miazănoaptea de-acasă. Ei, vezi, tocmai de-aia îți trebuie busolă. Arătă moneda : Asta e cea mai simplă dintre toate. Mă rog, nu chiar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]