313 matches
-
decalat, notele dintr-un acord. În mod normal, două note consecutive din interiorul acordului trebuie executate astfel încât a doua să apară înainte de stingerea celei dintâi (totuși, unele instrumente care nu rețin sunetul decât pentru puțin timp - cum sunt clavecinul, țambalul, lăuta - nu vor putea respecta întotdeauna acest principiu). Ordinea în care se execută înălțimile componente ale acordului este cel mai frecvent ascendentă (de la cea mai gravă la cea mai acută), dar și descendentă (de la acut la grav) sau liberă (într-o
Ornament fals () [Corola-website/Science/313890_a_315219]
-
traversa oceanul. Întorcându-se pe plaja, fac cuiburi în nisip pentru a depune multe ouă, pe care le acoperă între 6 și 8 săptămâni. Există șapte specii de țestoase marine: șase care au carapacea dură din familia chelonidelor și țestoasele lăută care fac parte din familia dermochelidelor. Majoritatea țestoaselor marine au o distribuție globală și în secolul XIX populația lor număra milioane. Cu toate acestea în ultimii 100 de ani oamenii le-au pus la probă. Țestoasele marine sunt capturate pentru
Țestoasă marină () [Corola-website/Science/314960_a_316289]
-
sunt în mare pericol, doar țestoasa kikila nu este considerată a fi în pericol. Totuși, poate fi vulnerabilă din cauza redusei extinderi a migrației ei în nordul și nord-estul Austaliei. Cea mai mare și cea mai specifică dintre țestoasele marine este lăuta, care are carapacea canelată asemenea unui scut și este acoperită de o piele groasă și cărnoasă. Unele exemplare au ajuns să atingă 2 metri și să cântărească mai mult de 700 de kilograme, însă giganți de acest tip nu se
Țestoasă marină () [Corola-website/Science/314960_a_316289]
-
groasă și cărnoasă. Unele exemplare au ajuns să atingă 2 metri și să cântărească mai mult de 700 de kilograme, însă giganți de acest tip nu se mai întâlnesc de mult timp, dovada clară că populația este în declin. Țestosele lăută se pot scufunda la aceași adâncine ca și unele balene, însă în general trăiesc în apele de suprafață. Principala lor pradă sunt meduzele, ducând la nenorocirea lor deoarece le confundă cu sticlele de plastic ce plutesc în apă. Acestea le
Țestoasă marină () [Corola-website/Science/314960_a_316289]
-
traduceri traduc prin „fată” pentru a o descrie pe sora lui Moise. Ambele pasaje ale psalmilor trebuie cântate „pe alamot” -- un înțeles muzical care s-a pierdut cu timpul. Cel mai probabil el se referă la un anume tip de lăută cu 10 sau 12 corzi, numită așa deoarece tonul său se aseamănă cu vocile fetelor care cântă. El se poate referi la maniera feminină de a cânta sau juca, cum ar fi un cor de fete. A treia teorie este
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
Sonatele pentru vioară, fără acompaniament (trei Sonate și trei Partite din 1720), sunt lucrări ce solicită instrumentistului maximum de expresie. Preludiul Sonatei în sol minor are la bază o monodie liberă, marcată cu jaloane armonice, ca niște acorduri ale unei lăute acompaniatoare, iar fuga este construită polifonic, implicând o deosebită virtuozitate. Vioara devine instrumentul care vorbește nu numai în limbajul monodic, ci și în cel plurivocal, armonic și polifonic, realizând efecte armonice și polifonice, specifice lăutei. I se valorifică posibilitățile melodice
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
ca niște acorduri ale unei lăute acompaniatoare, iar fuga este construită polifonic, implicând o deosebită virtuozitate. Vioara devine instrumentul care vorbește nu numai în limbajul monodic, ci și în cel plurivocal, armonic și polifonic, realizând efecte armonice și polifonice, specifice lăutei. I se valorifică posibilitățile melodice, vioara fiind instrumental ce se apropie cel mai mult de posibilitățile de nuanțare a vocii umane. Multe fragmente din aceste suite sunt monodice, căci linia melodică, fiind atât de expresivă, se dispensează de armonie („Allemanda
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
din Țările de Jos, Salvator Rosa din Italia și Claude Lorraine din Franța erau pictorii peisagisti la modă. Autori ca Cervantes, Milton, Pepys și Bunyan au scris cărți de succes cu subiecte din viața de toate zilele. Dintre instrumentele muzicale, lăutele, clavecinele, orgile și viorile ajunseseră destul de răspândite. Se fabrică mobila tapițată, lustruită și bogat împodobită. Compozitorii europeni au scris primele concerte pentru orchestră, sonate, opere și oratorii. Otomanii s-au remarcat prin palatele, moscheile și clădirile oficiale ornamentate migălos. Dinastia
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
ritmuri. Ars subtilor a avut o dezvoltare relativ restrânsă probabil din două motive. Ritmuri foarte complexe sunt reduse de către audiență la ritmuri simple, imersate într-o structură care este percepută ca „zgomot”. În plus, instrumente relativ simple, cum ar fi lăute din Evul Mediu, au permis interpretarea unor ritmuri foarte complexe. Odată cu evoluția instrumentelor, ritmurile foarte complexe au devenit din ce în ce mai dificil de executat. Cu trecerea veacurilor tempo-ul muzicii a crescut, dar raportul dintre durata notelor a rămas același. Când durata
Notația măsurată () [Corola-website/Science/317872_a_319201]
-
ani. In noua patrie numele de familie Heimann a devenit Heyman sau Heimàn, cu accentul pe ultima silabă. În asocierea lui cu numele familiei Heyman amintite în Biblie și ai cărei membri se numărau printre muzicanții care sunau din "chimvale, lăute și harpe" ,în Templul din Ierusalim (Cronici II,5,12) compozitorul de mai târziu va vedea o predestinare. După câteva luni petrecute în tabăra de imigranți de la Shaar Haaliya de lângă Haifa, familia s-a mutat în zona Sharonului, la Magdiel
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
Instrumentul chinezesc "pipa" se trage la rândul său din India și a fost influențat într-o anumită măsură de instrumentul persan "barbat". La fel ca și lăuta occidentală, biwa poate fi găsită în mai multe forme și mărimi. Ea are gâtul scurt și a fost adusă în Japonia prin intermediul Chinei în perioada Nara (710-794), dar cântatul la biwa aproape că a dispărut în perioada Meiji, când instrumentele
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
forme de dans populare. Aceste distincții s-au schimbat de-a lungul timpului. Grupul concertistic a lui Corelli era alcătuit din două viori, violoncel și orchestră de coarde. Amândouă erau acompaniate de un "basso continuo" asigurate de clavecin, orgă sau lăută. Händel a compus câteva colecții de "concerti grossi" iar câteva dintre Concertele brandenburgice ale lui Bach se bazează puțin pe forma de "concerto grosso". La sfârșitul secolului al XVIII-lea, forma de "concerto grosso" a fost înlocuită de concertul solo
Concerto grosso () [Corola-website/Science/318888_a_320217]
-
Renaștere aceste forme au evoluat în commedia dell'arte, o tradiție italiană în care niște clovni răgușiți improvizau povestiri cunoscute și de acolo a rezultat opera bufă. În Anglia, piesele de teatru elisabetane și iacobine includeau frecvent muzică de orgă, lăută, violă și cimpoi timp de o oră înaintea și în timpul spectacolului. Piesele, în special piesele istorice și tragediile, erau adesea împărțite printr-o piesă muzicală, probabil derivată de la intermezzoul italian, cu muzică, glume și dans, sau erau urmate de o
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Lăuta (var. alăută) este un instrument muzical cu coarde ciupite, cu gâtul lung, încovoiat și fără bare, iar cutia de rezonanță având pe față un orificiu de vibrație, este foarte bombată, cu un fund adânc și rotunjit, în formă de migdală
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
un instrument muzical cu coarde ciupite, cu gâtul lung, încovoiat și fără bare, iar cutia de rezonanță având pe față un orificiu de vibrație, este foarte bombată, cu un fund adânc și rotunjit, în formă de migdală, asemănător cu cobza. Lăuta, de proveniență persano-arabă ("al ûd") a fost introdusă în Europa din zona Spaniei, odată cu ocupația maură din secolele XI-XII. Europenii au preluat acest instrument și i-au adus unele modificări datorate unui alt sistem de gândire muzicală, tipic european și
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
odată cu ocupația maură din secolele XI-XII. Europenii au preluat acest instrument și i-au adus unele modificări datorate unui alt sistem de gândire muzicală, tipic european și, într-un timp foarte scurt, acest instrument a căpătat o popularitate absolut incredibilă. Lăuta a fost foarte răspândită în Europa în sec. al XVI-XVIII-lea, în timpul Renașterii și a Barocului, fiind utilizată inițial doar ca acompaniament pentru voce, apoi și solistic. Popularitatea i s-a datorat și faptului că majoritatea partiturilor apărute foloseau tabulatura (notație
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
de portativ, ci chiar corzile instrumentului, iar notația care era trecută în tabulatură reprezenta exact indicația așezării degetelor pe grifura instrumentului), care le era accesibilă și celor care nu cunoșteau notația muzicală. Dintre compozitorii vremii care au scris lucrări pentru lăută, trebuie menționați John Dowland (1563 - 1626) în Anglia, Adrian Le Roy (c. 1520-1598) și Robert de Visée (ca. 1655 - 1732/1733) în Franța, Sylvius Leopold Weiss (1686 - 1750) în Germania, cu toții compozitori și interpreți. Alte instrumente din familia lăutei sunt
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
pentru lăută, trebuie menționați John Dowland (1563 - 1626) în Anglia, Adrian Le Roy (c. 1520-1598) și Robert de Visée (ca. 1655 - 1732/1733) în Franța, Sylvius Leopold Weiss (1686 - 1750) în Germania, cu toții compozitori și interpreți. Alte instrumente din familia lăutei sunt cobza, mandolina și charango. Muzică de lăută online Fotografii istorice Articole și resurse
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
în Anglia, Adrian Le Roy (c. 1520-1598) și Robert de Visée (ca. 1655 - 1732/1733) în Franța, Sylvius Leopold Weiss (1686 - 1750) în Germania, cu toții compozitori și interpreți. Alte instrumente din familia lăutei sunt cobza, mandolina și charango. Muzică de lăută online Fotografii istorice Articole și resurse
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
due CD come uno dei massimi esponenti del firmamento chitarristico internaziomale ..." "Üben & Musizieren": "...Cotsiolis spielt nicht wie ein junger Gott, sein Spiel ist frei von Sturm und Drâng oder von virtuoser Koketterie. Nein, er spielt wie ein weiser Gott..." "Gitarre & Lăute": "...Der Grieche, bisher erstaunlicherweise durch nur wenige Plattenaufnahmen bekannt, gilt als Klangästhet par excellence, als hypertropher Techniker, ausgestattet mit allem, was ein Gitarrist heute mitbringen muß .. und mit mehr noch !..." "Classical Guitar": "...he knows just how long to wait before
Costas Cotsiolis () [Corola-website/Science/315490_a_316819]
-
și melodice care sunt reluate pe întreg parcursul piesei. Din punct de vedere stilistic, preludiul este o lucrare bazată pe improvizație. Preludiile pot fi considerate și uverturi, în special cele utilizate în opere sau oratorii. Primele preludii erau compoziții pentru lăută din perioada renascentistă. Acestea erau improvizații libere și serveau ca introduceri scurte ale unor lucrări muzicale mai mari sau pentru părți mai mari și mai complexe. Preludiile pentru claviatură au început să apară în secolul al XVII-lea în Franța
Preludiu (muzică) () [Corola-website/Science/329985_a_331314]
-
piesa. Tatăl său a plecat familie tradiție să se dedice ospitalitatea și cultura. Apoi ea a întâlnit un profesor pensionar Republican, care a oferit adăpost în schimbul adresându-se formarea de toți frații lui, inclusiv muzical. Manolo a început să joace lăută. El a jucat, de asemenea, pian în primii ani. Fratele lui Baldomero ridicat este șef al companiei, și împreună cu Salvador și Manolo a început să cânte la festivaluri și nunți sub numele de scenă "Copiii lui Antonio Garcia". Chiar și
Manolo Escobar () [Corola-website/Science/327386_a_328715]
-
Numele companiei derivă din porecla lui Epaminondas Stathopoulos de "Epi" și cuvântul grecesc "phon" care înseamnă "sunet". Epiphone a fost fondată în anul 1873 în Smyrna, Imperiul Otoman (astăzi Izmir, Turcia) unde fondatorul grec Anastasios Stathopoulos producea propriile viori și lăute. În 1903 Stathopoulos s-a mutat în Statele Unite ale Americii unde a continuat să producă propriile sale instrumente precum și mandoline. Anastasios a decedat în 1915 iar fiul său Epaminondas a preluat conducerea companiei. După doi ani compania era cunoscută sub
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
Compozitori ai generației lor, precum și compozitori de mai târziu, cum ar fi Orlando de Lassus, au fost influențați de Madrigalul italian. În timpul secolului al 17-lea, air de cour, Chanson pour Boire și alte genuri, în general, se cântau la lăută sau pian, cu contribuțiile compozitorilor precum Anton Boesset, Denis Gaultier, Michel Lambert și Michel-Richard de Lalande. În timpul secolului al 18-lea, muzica vocală în Franța a fost dominată de operă, dar piesele solo au suferit o renaștere în secolul al
Chanson () [Corola-website/Science/330079_a_331408]
-
în franceză cuvântul "amiral" cu sensul de „emir” la sarazini, iar din secolul al XIII-lea cu sensul de astăzi. Alte cuvinte împrumutate în acea epocă sunt "farde" devenit ulterior prin derivare "fardeau" „povară” (sec. XII); "arsenal", "jarre" „urcior”, "luth" „lăută” (sec. XIII). Alte cuvinte arabe au pătruns prin intermediul limbii italiene a negustorilor care aduceau mărfuri din Orient. Astfel de cuvinte sunt "coton" „bumbac”, "jupe" „fustă” (sec. XII); "douane" „vamă”, împrumutat de arabă din persană (sec. XIII); "carat", "magasin" „magazin” (sec
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]