459 matches
-
confruntare; Sophia, Caterina, Prunaru și Lostun dețin sfârșitul firelor narative ce urmează a fi explorate în timp și spațiu. Fapt e că patrula de noapte a celor patru mai sus amintiți, aflați în urmărirea unei berline negre într-un București labirintic, nu este doar un discurs intersubiectiv al propriilor fantasme, ci și o metaforă a investigației nesfârșite la care se înhamă autorul. Ajutat, ce-i drept, de personaje-naratori și documentariști care recuperează viața altor personaje, într-un joc al simetriilor seducătoare
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
durere, în 1980, urmat de Inima ca un pumn de boxeur (1982). Nota de crispare dureroasă a ființei se generalizează acum, transpărând din alăturarea de notații disparate ale unor realități privite cu un soi de oboseală, o lume în care labirinticul și aleatoriul vor deveni motive recurente, ca în această altă lecție de morală: “nesfîrșite canonade / cu mingi de biliard / și opinii despre durere / omul ștampilat iese pe bicicletă / să-și înalțe zmeul / un dragon mănâncă rândunica din zbor / nu cunosc
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
le zicem “barbiene”, înalt moderniste - (“cum m-aș mai putea întoarce în acel echer cu laturi tăioase / în care locuia un creier frumos...”), ci al unei mișcări zigzagate și mereu răsfrânte în oglinzile deformatoare ale realului (“bilele curg prin galerii labirintice / capul meu în oglinzi convexe / o lebădă peste care a trecut un tanc”), - sugerate de o tehnică în genere deformatoare, de ascendență expresionistă, ce exploatează vecinătățile puternic contrastante de obiecte și stări, cu vehemențe de culoare sau de intensitate a
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
în spatele căruia persistă obsesia descendenței. Din acest punct de vedere, propunînd imaginea unei unități regăsite a spiritului est-european, în contrast cu schizoidia logocrațiilor populare, Valea Issei își dezvăluie proiectul îndeajuns de evident subversiv. Pe bună dreptate Louis Iribarne o considera "o carte labirintică, subversivă, probabil scrierea cea mai politică a lui Milosz." În rest, trimiterile la un ethos specific (cu tot ceea ce implică acesta, inclusiv magie, superstiții, legende cu diavoli îmbrăcați în frac verde, purtînd jabou și pantofi cu tocuri, ca să-și ascundă
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
cum putea. Bogat, fără apăsările materiale care distruseseră viața părinților lui și, în fond, chiar viața sa, se consola, se răzbuna pentru tot ce pierduse, dăruindu-se plăcerii, celei mai mari plăceri pe care o cunoștea - plăcerea răului, plăcerea perversă, labirintică a răului. Își dădea seama cu claritate că nu se mai putea repara nimic din existența lui, i se dusese de râpă viața, simțea că noroiul s-a întins peste tot și avea o satisfacție inegalabilă să-și vâre mâinile
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
s-au practicat, de Nichita Stănescu dacă nu mă înșel), figurile incongruentei (care sînt urmărite și în compoziția narativa a românului, în "juxtapunerea capricioasa a narațiunii ficționale cu narațiunea non-fictionala"), figurile amplificării (cu corolarul Expansiunea sintactica a frazei: tehnică frazei labirintice) și, în fine, figurile iluziei către care converg toate celelalte, asigurînd "o perspectivă unificatoare, specific baroca, a întregului". Aceste exerciții analitice, fascinante în sine și luminoase pentru explicarea operei lui Cantemir, nu sînt mai puțin profitabile în perspectiva întregii istorii
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
Anton Holban 1, ne întărește, dimpotrivă, opinia că cel puțin autorul romanelor O moarte care nu spune nimic, Ioana, Jocurile Daniei, al nuvelei Bunica se pregătește să moară, al Paradei dascălilor a dat tiparului o operă unitară, profund originală, de labirintice investigații analitice, de natură a-l situa în primul rang al prozatorilor noștri moderni, cu egală audiență în primul deceniu al celui de al treilea mileniu. Acționând un unic erou, tânăr intelectual neliniștit, bântuit de chemări ale morții, mereu în
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
de așezat în modele raționale sau raționabile. Totul se desfășoară ca într-un gen de echilibristică sofisticată în care nici un fel de interpretare nu e decisiv motivată. Or, pe Caragiale nu-l alienează o astfel de indecizie și nici desfășurarea labirintică de spații. Un epicureu nu găsește aici decît prilejul uimirii: viața însăși e un spectacol și Caragiale e atras ca de o flacără de taina ei, de abisul ,construcțiilor" care sfarmă orice așteptare și logica bunului simț. Paradoxul și surpriza
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
din tot sufletul să scriu... cînd scriam, mă gîndeam la zeci de cărți importante, abandonate, rătăcite... cînd, de bine, de rău, le făceam pe amîndouă, mă cutremura spaima că nu voi mai iubi niciodată... niciodată... iar, în fine, îndrăgostit, tîrît labirintic prin fel de fel de întîmplări năucitoare, tînjeam după perioada liniștită de mai nainte! Dis-de-dimineață, trezit pe la patru-cinci, deschideam larg geamul, număram florile mov din ghiveciul așezat pe televizorul stricat, plin cu apa scursă într-însul... că dacă îl clătinam
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
de Dumnezeul memoriei din Biblioteca Babel. Implicarea năucește, contemplarea are măcar parte de spectacolul extraordinar al magiei iluziilor ("Totul e să ai perspectiva respectivă, să știi să privești într-o pură epură.") Mă retrag, așadar, prudent din această carte alienantă, labirintică, cu periculoase valențe hipnotice pentru orgoliul celui care crede în putința descifrării, și spun că, sub nesfârșitele coji, lumea jupuită de sine se zvârcolește în căutarea unui sens care e însuși dansul ei. Minunatul mecanism al ceasului e invizibil. Iar
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
său; nu doar pentru trecut. Căci structurarea conțnutului livroid întîmplîndu-se după firea stăpînului - se dovedea a fi într-o ordine cumva premergătoare în ceea ce-l privea. În loc să-i cetesc în palmă, începui (cartomanțe alternativă!) să-i inspectez rafturile. Astfel că, labirintică și gorgonă, magnifica dădacă ce-l crescu pe Moștenitor își arătă pe îndelete splendorile. Bîntuită de Saturnul melancoliilor fără scăpare, propovăduind tristețea ca sănătate și intelectul ca viață, revărsîndu-și umorile peste oricine i-ar fi trecut pragul - făcîndu-și-l supus; punîndu-l
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
ipătului ostentativ îi ia locul cel mult "un cuvînt dilematic/ sugrumat de un secol prezumțios" (A nouăsprezecea serenadă). Ostentației i se substituie discreția fără o reducție a patetismului. Adesea gesticulația actantului e a unui retractil, a unui solitar: "pe coridoarele labirintice igrasioase ale insomniei/ (nu-mi explic cum, dar în apropiere se-aude vuind/ marea invizibilă!...)/ adeseori mă întîlnesc cu moartea mea./ așa cum te întîlnești pe o stradă necunoscută cu o persoană/ care îți cere un foc./ nu fumez, îi zic
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
meritat să scriu altceva decât o carte despre Arghezi. Avem puțini scriitori în al căror univers să te pierzi și să-ți placă să te pierzi. Mă pierd în Arghezi și mă regăsesc în Arghezi. Pentru că Arghezi este o personalitate labirintică, are o operă labirintică și un eu creator labirintic. Aceasta e premisa de la care pornesc. Dar aceasta e, de fapt, concluzia îndelungii mele experiențe de lectură. Arghezi își simte uneori insul risipit, identitatea pierdută, pentru ca în alte scrieri în versuri
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
decât o carte despre Arghezi. Avem puțini scriitori în al căror univers să te pierzi și să-ți placă să te pierzi. Mă pierd în Arghezi și mă regăsesc în Arghezi. Pentru că Arghezi este o personalitate labirintică, are o operă labirintică și un eu creator labirintic. Aceasta e premisa de la care pornesc. Dar aceasta e, de fapt, concluzia îndelungii mele experiențe de lectură. Arghezi își simte uneori insul risipit, identitatea pierdută, pentru ca în alte scrieri în versuri sau în proză să
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
Avem puțini scriitori în al căror univers să te pierzi și să-ți placă să te pierzi. Mă pierd în Arghezi și mă regăsesc în Arghezi. Pentru că Arghezi este o personalitate labirintică, are o operă labirintică și un eu creator labirintic. Aceasta e premisa de la care pornesc. Dar aceasta e, de fapt, concluzia îndelungii mele experiențe de lectură. Arghezi își simte uneori insul risipit, identitatea pierdută, pentru ca în alte scrieri în versuri sau în proză să jubileze ascuns după o mască
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
conștiința oamenilor în alertă și revizuiește stări de lucruri ce păreau de neschimbat, prăpădul limbajului vine să demonteze raporturi străvechi dintre om și natură, dintre indivizi și indivizi, indicând soluții pentru o resurecție a spiritului încurcat de propriile lui construcții labirintice...". Alteori scriitorul este comparat cu un hamster care suportă pe viu, în deplină stare de conștiență, disecții și amputări dintre cele mai dureroase. Dar scriitorul are și privilegiul de a simți gustul incredibil de seducător al neliniștii...
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
în sentimentul medierilor: „numărul ecranelor dintre noi și lume se multiplică neîncetat. Cu cât vom reuși să suspendăm ecranele astea, cu atât vom fi mai sănătoși”. De fapt, istoria acestor răspunsuri aduce cu revelația unor metamorfoze exterioare trăite, nu o dată, labirintic, dar mereu prin intermedieri. Prea puțină directețe în experiența tranziției și prea multă iluzie a ei, chiar și din partea celor direct implicați. Iată drama istoriei contemporane trăită de un intelectual. La finalul lecturii acestor interviuri, impresia e că Andrei Pleșu
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
Buzzati În OBSERVATORUL CULTURAL (nr. 58), în ancheta pe tema alegerilor de la Uniunea Scriitorilor, Constantin Stan pune la bătaie arta prozatorului român în sugerarea atmosferei morale din organizația de breaslă: "Exact cum apare și sediul ei din Calea Victoriei: kafkiană. Tainică, labirintică și absurdă. Nimic nu este mai fascinant ca atmosfera de acolo: uși masive pe care le împingi cu umărul pentru a intra, semiobscuritate și pustietatea holurilor, funcționari abulici ce ies dintr-un birou pentru a intra într-altul, vorba numai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16151_a_17476]
-
fiind Cuvântul, descifrarea parabolelor este necesarmente logocentrică - dar deloc platonizantă - într-o totalizatoare armonie a contrariilor. Căci Domnul însuși Se prezintă (adică rămâne prezent) în atmosfera atemporală a pildelor: ambiguu și fulgerător, provocator și constant, transparent și impenetrabil, simplu și labirintic, dăruit și ferm, apropiat și inaccesibil, disponibil și fugitiv, divin și uman... El este adevăratul Subiect al parabolelor și pe El îl cercetează, de fapt, Andrei Pleșu în această carte discret mărturisitoare de îndoieli depășite și certitudini mereu chestionate”. Pentru
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
a detaliilor mai mult sau mai puțin revelatoare. Tradiții, drame, ritualuri existențiale, mituri și revelații sunt elementele care structurează acest demers narativ ce caută să surprindă logica istoriei, arhitectura halucinantă a destinului și jocul inițiatic al ființei prinse în relieful labirintic al timpului. Deloc întâmplător, într-un interviu, Gheorghe Schwartz crede că „arta scrisului tocmai în aceasta constă: în construirea unui puzzle în care fragmentele disparate să provină din creuzetul autorului, iar alăturarea lor să se realizeze după rețetele cunoscute ale
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
în fond, o dublă viziune asupra spectacolului istoriei, nu lipsită de un accent schizoid, printr-o dublă postulare, o dată în registru sublim, altădată în registru dramatic infernal. În acest fel, itinerariul naratorului e unul inițiatic, într-un traseu cu relief labirintic, fragmentar și abulic. Roman în care transpar figuri umane, simboluri, mituri, dar și teorii sau ficțiuni ale postmodernității, în care individualismul și spiritul național se intersectează cu globalizarea, Cei o sută. Agnus Dei e o construcție narativă densă, simbolică, cu
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
Bratu Iulian Publicația australiană Herald Sun a realizat un reportaj în cartierul Ferentari, "în a doua cea mai săracă țară din Uniunea Europeană, în zona de sud a capitalei București". Aici "se află o colecție de străzi labirintice care formează cea mai temută suburbie a orașului", se arată în materialul publicat vineri. "Oamenii fac ochii mari la simpla menționare a acestui cartier, deși, pe hartă, arată exact la fel ca celelalte locuri", scrie tabloidul, citat de Agerpres. "Românii
Herald Sun, reportaj din Ferentari: Sărăcie, droguri, pericol. Sau nu? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/78202_a_79527]
-
și poloboace, și ajunserăm în cele mai îndepărtate cotloane ale catacombelor" (Poe. The Cask... 32). Pentru cineva familiarizat cu imaginea catacombelor francmasonice, menite să înlocuiască peșterile antice egiptene, din cultul inițierilor secrete în misterele lui Isis sau cu tabloul infernului labirintic, dominat de Proserpina, unde subiectul (mystul) coboară pentru a obține "creanga de aur", murind și înviind succesiv, acest episod nu este neapărat unul neobișnuit. Poe schițează o criptă cu valențe inițiatice indiscutabile. Presupunerea e întărită și de neașteptata turnură pe
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
n-am putut să nu mi-o pun: de ce, la o primă întâlnire, poezia lui Mircea Ivănescu poate să pară dificilă? Adevărul e că noi nu ne întâlnim îndeobște cu poezia sub forma versului fracturat care încearcă să surprindă fragmentul labirintic al unei stări sufletești. Sensibilitatea noastră poetică este primordial formată pe modelul gesticulației romantice și a tipului de ornament liric care-i corespunde. Gândul comun despre poezie este că ea «se recită», se declamă, că, pe cât posibil, noi trebuie să
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
și dimensiunea ocultă a prieteniei romancierului cu frații masoni Bibescu. Sub semnul misterioasei litere G Considerat doar „o carte despre snobism”, Guermantes devine, din perspectiva acestor deschideri esoterice din biografia autorului său, un roman eminamente inițiatic, un jurnal al unei labirintice apropieri personale, prin saloanele pariziene, de misterul unui nume care se revelează totodată ca un important semn pentru autor. Căci Guermantes nu e doar numele unui ținut mirific care a înflăcărat cândva imaginația copilului Proust, ci și semnul sub care
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]