331 matches
-
este depășită. Instituția monarhică nu era pasivă față de mutațiile din societatea britanică și contribuia direct la evoluția vieții politice prin numirea unor premieri laburiști. Din 1916, liberalul David Lloyd George a condus un guvern de uniune națională alături de conservatori și laburiști, însă fără a consulta Camerele prin intermediul unui cabinet de război format din cinci membri pe durata războiului. În decembrie 1918 , conservatorii au obținut 48% din sufragii, liberalii 14%, laburiștii 22%, formându-se un cabinet de coaliție conservator și liberal. Guvernul
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
George a condus un guvern de uniune națională alături de conservatori și laburiști, însă fără a consulta Camerele prin intermediul unui cabinet de război format din cinci membri pe durata războiului. În decembrie 1918 , conservatorii au obținut 48% din sufragii, liberalii 14%, laburiștii 22%, formându-se un cabinet de coaliție conservator și liberal. Guvernul s-a preocupat de reluarea consumului și a investițiilor, provocând o supraîncălzire a economiei, ajungându-se la creșterea prețurilor. S-au emis bilete de banca în număr masiv pe
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
o politică favorabilă înaltei societăți, dar pentru a opri șomajul prin încurajarea producției interne a inițiat măsuri protecționiste. Și în decembrie 1923 au loc alte alegeri generale, în care conservatorii obțin 38%, laburiștii-31% și liberalii-30%, niciun partid neobtinand o majoritate. Laburiștii ajung la guvernare cu sprijinul liberalilor, fiind format un guvern condus de moderatul Ramsay MacDonald care a propus un program socialist mai moale-a redus impozitele indirecte, a dezvoltat rețeaua căminelor sociale, a democratizat învățământul secundar, a crescut ajutoarele pentru
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
drepturi sindicale și suprimând cotizația obligatorie a membrilor de sindicat către partidul laburist. Sindicatele au slăbit, dar tensiunile sociale au continuat. Criza a avut efecte economice că contracția schimburilor, scăderea exporturilor și veniturilor din construcții navale, șomaj în domenii industriale. Laburiștii vin la putere în 1929, dar au agitat mediile de afaceri ce au vândut lire sterline pentru franci, amplificând și retragerea fondurilor americane, urmând apoi că criză să se amplifice datorită falimentului bancar al Europei centrale din 1931. În mai
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
mediile de afaceri ce au vândut lire sterline pentru franci, amplificând și retragerea fondurilor americane, urmând apoi că criză să se amplifice datorită falimentului bancar al Europei centrale din 1931. În mai 1929 au loc noi alegeri: conservatorii-38%, liberalii-23% și laburiștii cu 37%, formându-se un guvern condus de laburistul MacDonald, în timp ce conservatorii vor fi solidari în opoziție, având că opțiuni creșterea impozitelor și reducerea cheltuielilor bugetare pentru ieșirea din criză. Liberalii erau divizați între aripa dreapta condusă de Sir John
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
franci, amplificând și retragerea fondurilor americane, urmând apoi că criză să se amplifice datorită falimentului bancar al Europei centrale din 1931. În mai 1929 au loc noi alegeri: conservatorii-38%, liberalii-23% și laburiștii cu 37%, formându-se un guvern condus de laburistul MacDonald, în timp ce conservatorii vor fi solidari în opoziție, având că opțiuni creșterea impozitelor și reducerea cheltuielilor bugetare pentru ieșirea din criză. Liberalii erau divizați între aripa dreapta condusă de Sir John Simon ce susținea deflationismul și aripa stânga condusă de
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
impozitelor și reducerea cheltuielilor bugetare pentru ieșirea din criză. Liberalii erau divizați între aripa dreapta condusă de Sir John Simon ce susținea deflationismul și aripa stânga condusă de Lloyd-George ce propunea sporirea consumului prin ieftinirea creditelor și mărirea deficitului bugetar. Laburiștii aflați la guvernare au suferit de pe urmă diviziunilor interne, fiind de acord cu impozitarea marilor averi, dar oscilând între măsuri deflationiste și metode dirijiste. În august 1931, guvernul MacDonald a demisionat. Regele George V a invitat forțele politice pentru formarea
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
prin naționalizarea principalelor ramuri ale economiei naționale, mijloacele de transport și băncile. Clement Attlee a devenit noul premier. În 1945, noul guvern laburist ales, condus de premierul Clement Attlee a instituit un program extins de reforme pentru prosperitatea statului britanic. Laburiștii au naționalizat Banca Angliei, industria extractivă (carboniferă și de gaze naturale), o parte din întreprinderile metalurgice, transportul intern și aviația civilă, statul plătind despăgubiri în valoare de 2,5 miliarde de lire sterline. Pe plan social, laburiștii au adoptat legi
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
prosperitatea statului britanic. Laburiștii au naționalizat Banca Angliei, industria extractivă (carboniferă și de gaze naturale), o parte din întreprinderile metalurgice, transportul intern și aviația civilă, statul plătind despăgubiri în valoare de 2,5 miliarde de lire sterline. Pe plan social, laburiștii au adoptat legi de caracter social: Au fost adoptate două legi importante: Representation of the People’s Act și Legea Parlamentară.Cele mai importante măsuri au fost cele luate în plan social; Marea Britanie a devenit un model de stat al
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
Asistență Socială.S-au făcut mari eforturi de reconstrucție a locuințelor distruse, adoptându-se Town and Country Planning Act. Nu au reușit însă să atingă numărul de 600.000 de locuințe reconstruite.Au apărut mai multe noi orășele ca Harlow . Laburiștii au fost împiedicați în politica lor de bunăstare din cauza problemelor britanicilor.Britanicii au introdus o lege care limita servirea în restaurante a maxim trei feluri. Lipsa alimentelor a dus la importul de conserve de peste sudic numit snoek.În 1947, când
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
Truman și a economistului John Maynard Keynes , iar Marea Britanie a primit un împrumut de 3.75 miliarde de dolari, dar condiția era să se restabilească valoarea aurului și argintului. Politica promovată de Clement Atlee a provocat nemulțumirea cetățenilor și a laburiștilor și astfel s-au ajuns la organizarea alegerilor parlamentare în februarie 1950. Laburiștii au câștigat din nou alegerile, dar nu au putut redresa situația economică și astfel în octombrie 1951 a fost necesar un nou tur de scrutin, câștigat de
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
de 3.75 miliarde de dolari, dar condiția era să se restabilească valoarea aurului și argintului. Politica promovată de Clement Atlee a provocat nemulțumirea cetățenilor și a laburiștilor și astfel s-au ajuns la organizarea alegerilor parlamentare în februarie 1950. Laburiștii au câștigat din nou alegerile, dar nu au putut redresa situația economică și astfel în octombrie 1951 a fost necesar un nou tur de scrutin, câștigat de conservatori. Churchill a redevenit premierul Marii Britanii. El și cu succesorii săi ca Anthony
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
săi ca Anthony Eden, Harold MacMillan și Alec Douglas-Home s-au îndreptat din nou către liberalismul economic, reformele pentru bunăstare socială fiind întrerupte temporar. Prestigioasa revistă The Economist era foarte citită . Se spune că englezii apreciază statul bunăstării moștenit de la laburiști, dar acesta să fie conservator. Perioada lui Macmillan este cea în care The Affluent Society se introduce și în Marea Britanie. Totuși, economia britanică se dezvoltă mult mai lent decât cea de pe continent (franceză, germană, italiană, spaniolă). Între 1950-1973, ritmul de
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
mai vizibile, economia brianica fiind pe punctul de a se prăbuși din cauza mijloacelor de producție învechite, a pierderilor de producție cauzate de greve numeroase și a extinderii exagerate a bugetului determinată de creșterea cheltuielilor sociale. În urmă alegerilor din 1964, laburiștii au ajuns din nou la guvernare și au inițiat o serie de programe sociale prin îmbunătățirea sistemului de pensii și a sistemului sanitar și de renationalizare a industriei metalurgice. În decembrie 1964, guvernul, sindicatele și antreprenorii au semnat " Declarația de
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
au dovedit mult mai puternice decât statele CEE. Eșecurile ulterioare ale AELS și presiunile bancherilor și industriașilor au determinat guvernul britanic ca, din 1961, să inițieze negocieri de aderare la CEE. Problema aderării a fost foarte dezbătută în anii 60'. Laburiștii au condiționat aderarea de apartenența la CEE să nu lezeze interesele Commonwealthului, promovarea unei politici externe independente, garanții privind desfacerea producției agricole engleze independente pe piață statelor CEE; îndeplinirea obiligatiilor asumate față de statele AELS; dezvoltarea economică independența a țării. Conservatorii
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
construirea Eurostarului, un tunel feroviar de sub Canalul Mânecii, care leagă Marea Britanie de Franța, după ce guvernul britnaic renunțase să-l mai finanțeze și un consorțiu internațional s-a preocupat de finisarea acestuia în 1994. Alegerile din 1997 s-au încheiat cu victoria laburiștilor conduși de Tony Blair. Noul premier a încercat să găsească o cale de mijloc pentru a conduce țară, una care să țină cont în mod egal de libertatea sistemului de afaceri și de necesitățile sociale. Tony Blair a fost reales
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
stil neogotic. Noi avarii a suferit în 1940, când Londra și alte orașe engleze au fost supuse bombardamentului aviației germane. Consiliul de Miniștri este compus din 35 de miniștri și subsecretari de stat. Primul-Ministru este liderul partidului victorios în alegeri (laburist sau conservator) și își are reședința oficială în celebra Downing Street 10. Punctul central al vizitei în sala de festivități din Camera Lorzilor îl reprezintă tronul de aur al reginei. În stânga stă ducele de Edinburg și-n dreapta prințul de
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
de către același lider israelian (14 mai 1948 - 8 octombrie 1951). De asemenea, a fost ales ca deputat în primul Knesset (Parlament) al statului Israel (25 ianuarie 1949 - 30 iulie 1951) din partea Frontului Religios Unit (o alianță între partidele Agudat Israel, Laburiștii Agudat Israel, Mizrahi și Laburișii Mizrahi). El și-a pierdut funcțiile de deputat și ministru la alegerile din anul 1951. Începând din anul 1951, el și-a dedicat restul vieții activității literare și publicistice. A fost autorul a numeroase lucrări
Yehuda Leib Maimon () [Corola-website/Science/312170_a_313499]
-
In mai 2005, nefiind ales ca șef al marelui stat major de administrația Ariel Sharon, care l-a preferat pe generalul de aviație Dan Halutz, Gabi Ashkenazi a cerut să fie trecut în rezervă. In 2005 noul ministru al apărării, laburistul Amir Peretz l-a numit director general al Ministerului apărării. Ajutorul sau a fost in mod special de folos ministrului in cursul celui de-al doilea razboi din Liban in iulie 2006. După ce șeful statului major, generalul de armată Dan
Gabi Ashkenazi () [Corola-website/Science/310175_a_311504]
-
s-a aflat la sfârșitul războiului în tabăra învingătorilor, dar economia țării era secătuită de eforturile de război. Guvernul de coaliție din timpul războiului a fost dizolvat. La primele alegeri parlamentare de după încheierea războiului, Winston Churchill a fost învins de laburiștii conduși de Clement Attlee. În 1947, Secretarul de Stat american George Marshall a lansat „Programul European de Refacere” (Planul Marshall), care s-a desfășurat în anii 1948 - 1952. SUA au alocat 13 miliarde de dolari pentru reconstrucția Europei de Vest
Urmările celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310419_a_311748]
-
din autobuzului de pe linia 5) și în octombrie 1995 s-a aflat în fruntea mitingului furtunos de protest din piața Tzion din Ierusalim. După asasinarea lui Itzhak Rabin de către un militant din extrema dreaptă religioasă, la conducerea guvernului condus de laburiști, a ajuns Shimon Peres. La alegerile parlamentare din 29 mai 1996, ținute după procedura nouă a votului personal direct pentru postul de prim ministru, Netanyahu l-a învins pe Peres, beneficiind de o majoritate de 50.5% din voturi. Rezultatul
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
rasism de către procurorul general adjunct al statului Israel, care însă a admis că Biroul Procuraturii protestează față de conținutul declarațiilor lui Liberman. Tibi a protestat cu vehemență la numirea ca ministru a lui Lieberman, descriindu-l ca ""rasist și fascist"". Ministrul laburist Ophir Pines-Paz, care a demisionat la numirea ca ministru a lui Liberman, a susținut remarcile lui Tibi, spunând că Lieberman a făcut ""declarații rasiste și declarații care atentează la caracterul democratic al Israelului"" . La data de 23 octombrie 2006, acordul
Avigdor Lieberman () [Corola-website/Science/306123_a_307452]
-
spus și în care apar multe persoane necunoscute și fără valoare, din punctul lor de vedere. Sistemul de vot uninominal nu garantează că votul popular este bine reprezentat în rezultat. Un exemplu recent îl constituie alegerile generale din Anglia, unde Laburiștii au câștigat majoritatea în Parlament cu 35.3% din voturi. Există însă și exemple mai "ciudate", cum este cazul alegerilor parlamentare din 1926 din Canada, în provincia Manitoba. Această provincie avea 17 parlamentari, iar rezultatul a fost după cum urmează: Partidul
Vot uninominal () [Corola-website/Science/306140_a_307469]
-
va îngriji de bunăstarea ei, el trimitea bani neregulat, și în anii care au urmat a pierdut mai multe ocazii de a o vizita. Întors în Norvegia, spre rușinea lui ulterioară, Quisling s-a găsit atras în mișcarea comunistă a laburiștilor norvegieni. Printre alte politici, el a susținut, fără succes, o „miliție populară” pentru apărarea țării de atacuri , și i-a întrebat pe membrii mișcării dacă doresc să știe ce informații deține statul major despre ei, dar nu a primit răspuns
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
de voturi—aproximativ două procente din votul național, și circa trei procente și jumătate în colegiile unde a trimis candidați. Prin aceasta, a devenit al cincilea partid ca dimensiune în Norvegia, depășindu-i pe comuniști, dar nu și pe conservatori, laburiști, liberali și agrarieni, și neobținând niciun loc în Parlament. După dezamăgitoarele rezultate ale alegerilor, atitudinea lui Quisling față de negociere și compromis a devenit mai ostilă. O ultimă încercare de a forma o coaliție de dreapta în martie 1934 a eșuat
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]