574 matches
-
ceea ce spusesem cu puțin timp înainte, că vor trage în noi. N-au reușit să intre în cameră la frontieriști, dau au adus tunuri cu apă și cum n-au reușit să-i scoată nici așa le-au aruncat gaze lacrimogene. Au tras și pe vizetă, au rănit, au împușcat, deci s-a adeverit întocmai ce am spus eu. Știți cumva cine a tras? Erau simplii gardieni sau au fost și comandanți? O, toți! Și Securitatea de la Cluj a venit. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
clasei, că teza este bună ... că îi pare rău întrucât mă știe de elev bun ... dar că este o încercare de furt și că, găsindu-ne în preajma sfârșitului de an, nu poate decât să mă declare "corigent". La insistențele mele lacrimogene, cum că a fost o confuzie din neatenție și că oricând pot fi supus la o verificare din toată materia, a acceptat cu greutate să dau o nouă teză în ora următoare, în sala de clasă învecinată. Aici mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Zboară deasupra casei. Porcul priponit de catargul pentru steag. Din aer se aruncă un obiect rotund. Alerg într-acolo, convins că e un mesaj sau o capsulă de telefon. Era o grenadă, apuc să mă feresc înainte de a exploda gazul lacrimogen. Zac în iarba udă fără să-mi dau seama câtă vreme. Helicopterul a plecat. Nu pot vedea înainte de a se lăsa întunericul. Sparg fereastra și intru în casă. N-au telefon (or fi firele vechi?). Bag porcul înăuntru. 30 noiembrie
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
cunoscută vestea publicului, demonstrând în fața Comitetului de Planificare a Securității Naționale, și aceasta a provocat o mișcare de protest generală pentru democrație și împotriva puterii. Alături de o altă demonstrație de proporții organizată de activiste și intitulată „Ziua pentru Interzicerea Gazelor Lacrimogene” (18 iunie 1987), acțiunile femeilor pentru apărarea drepturilor omului au dat un impuls procesului de democratizare în Coreeaxe "Coreea" de Sudxe "Coreea de Sud" (Yoonxe "Yoon", 1997). În al treilea rând, micile organizații de femei, centrate pe o singură problemă, erau extrem de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
Femeilorxe "Consiliul Național Coreean al Femeilor (CNCF)" (CNCF) a fost creat în 1987 și a jucat un rol esențial în multe etape ale procesului de democratizare în Coreea de Sud (de exemplu, cazul Kwonxe "Kwon, In-Sook", cazul Park și campania împotriva gazelor lacrimogene), expunând o agendă clară. Activitatea consiliului s-a concentrat asupra drepturilor omului și s-a cerut reinstituirea alegerilor prezidențiale directe (Yoon 1997). În al patrulea rând, organizațiile femeilor au lucrat în strânsă legătură cu cele internaționale și au intrat în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
de o cuceritoare simplitate și armonie interioară, cu un ritm melopeic, exteriorizând trăiri sufletești cu reverberații neerodate de trecerea timpului. Cultivând modalități lirice caracteristice epocii, ilustrând inspirat madrigalul, serenada, romanța, cantilena, epitalamul și liedul, P. a știut să evite edulcorarea lacrimogenă, sentimentalismul desuet. Unele texte au fost puse pe muzică, dar s-au banalizat prin reluarea în interpretări neadecvate. Citite cu detașare, ele își relevă substanța, fără poză și artificiu. Versul își păstrează, măcar în parte, vibrația nealterată, farmecul ingenuu al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
și represive, de a urmări bandele criminale, de a cerceta atacurile banditești, de a preveni și reprima furturile pe calea ferată etc. Dotarea a reprezentat un punct important al Brigăzii Mobile, aceștia având dreptul la aparate foto, revolvere, lanterne, grenade lacrimogene și alte materiale tehnice necesare, iar competența de instrumentare a fost extinsă la nivel național. Necesitatea unei asemenea structuri a rezultat din termenul extrem de scurt propus pentru înființare - 15 februarie 1931 - prezența acesteia fiind „imediat necesară pe teren”, după cum a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
și dezorientată” din cauza campaniilor politice, terenul de instigații s-a dovedit „propice”, răuvoitori „se găsesc pretutindeni”, iar aventurierii nu lipseau din România. În vederea depășirii lipsei de personal, comandantul I.G.J. a cerut ca instituția să fie dotată cu pistoale cu gaze lacrimogene, mijloace de deplasare și telefoane, mai ales la posturile de jandarmi din Cadrilater, la granița de est și cea de vest. „Fără efective și fără mijloace tehnice - a apreciat generalul Pârâianu - se înțelege de la sine că nu ne putem susține
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a fost nevoit s-o pocnească. Martorii la incident au intervenit, totul transformându-se dintr-un scandal banal într-o mișcare populară ce a cuprins mai întâi orașul Buklat și apoi întreaga țară. Regimul, după ce a intervenit inițial cu gaze lacrimogene și tunuri de apă, dar apoi și cu muniție de război, a trebuit să demisioneze. Noul guvern de Uniune Națională a izbutit cu greu să restabilească liniștea, promițând că va reduce cu 23,75% costul cu amănuntul a produsului "boia
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
epicizarea” materiei dramatice - subtitlul atribuit de autor, „roman dramatic în două părți (zece tablouri)” e elocvent în această privință, iar Mihail Sebastian opina că „autorul procedează ca un romancier, povestește, relatează”, semnalând virtuțile „realiste” ale textului, însă a blamat excesele lacrimogene, înduioșarea ieftină, finalul forțat etc. Oarecare ecou în epocă a avut Vis de secătură (o probabilă eboșă fiind reprezentată în 1941 sub titlul Secătura mahalalei). Ambianța - după cum relata într-o cronică Șerban Cioculescu - este cea a unui „colț pitoresc din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
mai cuminți decât de obicei, pentru că simt și ei că aicea este așa, cum să zic, un fel de spirit care... care-i sperie ! Nu știți dumneavoastră ce fac ăștia pe stadion și cum se comportă acolo, le dai gaz lacrimogen cu butelia și tot degeaba !”. Nu-mi pot da însă seama pentru moment câți dintre acești tineri rămân cantonați la începutul rândului și câți vor avea răbdarea de a duce rândul până la capăt, după estimările mele fiind vorba de minimum
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
astfel de un curent istoriografic care se impusese grosso modo după accesul evreilor la cetățenie începând din secolul al XVIII-lea, care urmărea să crediteze era emancipările cu toate binefacerile și lăsa în întuneric tot ceea ce fusese înainte. Această perspectivă "lacrimogenă" avea să domine din nou după genocid, tot trecutul evreiesc fiind prezentat ca o vale a plângerii culminând cu Soluția Finală. O istorie de suferință care avea să obsedeze neîncetat prezentul nostru. Din acest moment, orice înțelegere a trecutului se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
soția lui. Dar nu în toate camerele. Familia Cernescu a avut o fată, care însă i-a părăsit luînd calea occidentului. Atunci a căzut în dizgrația partidului comunist și a fost marginalizat. Bătrînul acesta, neputincios, cu boala Parkinson, cu ochi lacrimogeni, cu pete negre inundîndu-i fața, a fost un mare ticălos, ca să nu-i spun bandit la drumul mare. Prin anii de după război, trecînd drept om de cultură dedicat trup și suflet marii Uniuni Sovietice și Partidului, a primit o sarcină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care știau adevărul au părăsit sala, nu au mai suportat neobrăzarea etalată cu atîta aplomb. Prin buzunare găsesc un distonocalm și îl ofer profesorului. Acesta îl înghite repede, fără apă. După cuvîntul turnătorului, șeful care gestiona proiectul ține un cuvînt lacrimogen și de un desăvîrșit prost gust. Ce vrei? mă adresez profesorului. Omul acesta avea 10 ani cînd noi ne străduiam să construim acest proiect. Era un copil și cînd a crescut i s-a fîlfîit de turnători și de istorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mansfield o detesta. Poate din cauza tuberculozei. Un om cu sensibilitatea ei nu putea detesta, cred, zăpada pur și simplu. Stau în casă și citesc ca un călugăr care vrea Mîntuirea prin cuvinte. Revelionul a trecut ca un ochi de vacă, lacrimogen din cauza zăpezii și aparentei bunătăți a locuitorilor. N-am mai stat, ca alteori, cu o pălărie pe ochi, ca să creadă îngerii că dorm, acum m-am complăcut în a mă minți că nu-s singur din moment ce eram cu niște oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
întâi voia să afle adevărul. Spune de câte ori! Spune! Spune! Ochii lui de viezure autist se bulbucaseră binișor, cam la dimensiunea unor legume care, tăiate de gospodină pentru a fi introduse în borș, declanșează o rapidă și abundentă secreție a glandelor lacrimogene. Spune de câte ori! De câte ori! De câte ori! Cu toporișca ridicată deasupra capului meu, o învârtejea amenințător și riscant asemenea lui Mihai Viteazul în bătălia de la Călugăreni, ocazie cu care Sinan Pașa a făcut o baie în apa Neajlovului și căzând de pe pod și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ploii care curge, și care creau prin mișcare atmosfera idilei suave din micul port provincial unde plouă Întruna... Prin combinația de geometrie rece a paravanelor și de joc realist al cântăreților-actori speram să putem evita atmosfera de sirop și melodramă lacrimogenă, loc prea comun al situației tipice de musical, În care un băiat Întâlnește o fată. Dar melodiile sensibile ale lui Legrand erau interpretate cu eleganță și discreție, astfel că emoția trecea rampa direct, direct și simplu, pe Înțelesul omului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Toată viața am fost, așa cum am mai spus, de o conștiinciozitate de esență bovină. Și de o constanță ilustrată, dacă vreți, printr-o căsnicie care a durat șaizeci de ani. Eram romanțioasă, de un romantism care astăzi mi se pare lacrimogen și siropos. Grețos ca o telenovelă. Și aveam o mentalitate foarte livrescă. Priveam totul prin ochelarii cărților citite, adevărata realitate mi se părea cea din cărți și aveam impresia că mă aștepta și pe mine o viață ca în romane
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
afla pe unde mai suntem și când citeam că zburăm deasupra Atlanticului la 10.000 de metri altitudine, că în exterior sunt -40 de grade... îl închideam rapid din motive "personale"! După ce în finalul filmului Robert Redfort s-a despărțit lacrimogen de femeia iubită, am oftat și am început și eu să mă gândesc la ale mele la Madrid, la Geneva, la neamuri, la prieteni, la locuința din Balta Albă și de bună seamă la Ministerul de Externe. Probabil că subconștientul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
compune poezii, strânse, o parte, în volumul Scrieri (1840), dar și răspândite prin reviste („Albina românească”, „Curierul românesc”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”). Sunt versificări naive, predominant elegiace, adesea de un patetism teatral. Nici proza (nuvele, meditații), retorică sau lacrimogenă, nu-i mai seducătoare. C. este mai ales un autor dramatic. Într-o lucrare de factură polemică, Teatrul Naționale în Țara Românească (1867), unde schițează o scurtă istorie a teatrului românesc, prima încercare de acest fel la noi, el socotește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
urcat în pat repede, după o baie mai mult rece; afară picură monoton pe brâul de metal al balconului. Așa va fi și mâine? Dar acolo la tine cum e? Se aud până la tine sgomote? Se urcă până la tine gaze lacrimogene? Mi se rupe inima de grije. Noi ne iubim, nu e așa, Monica? Peste amândouă se lasă înserarea lui Dumnezeu, ocrotitoare și tristă. Mi-e așa de grije de tine să nu-ți fie frig, să nu-ți fie foame
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în prăpastie. Onoarea, formă nouă a sentimentului de conservare intim asupra instinctului moral al individului. În vremea crizei religioase din Franța pe timpul revoluției franceze, a apărut melodrama, ca moralizator al mulțimilor. Cele două orfeline, Curierul de Lion, și alte înscenări lacrimogene ale lui Pixérécourt, Victor Ducagne, Bouchardy, D'Emmeri, emoționau în așa măsură parterul și galeria, încât intriganții și criminalii deși executați în actul final erau urmăriți cu ură de cetățeni, insultați la ieșirea din teatru și huiduiți acasă. Actorii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
apărățelul de televiziune de pe brațul scaunului pentru a afla pe unde mai suntem și când citeam că zburăm deasupra Atlanticului la 10000 de metri altitudine, îl închideam rapid din motive "personale"! După ce în finalul filmului Robert Redfort s-a despărțit lacrimogen de femeia iubită, am oftat și am început și eu să mă gândesc la ale mele la Madrid, la Geneva, la neamuri, la prieteni, la locuința din Balta Albă și de bună seama la Ministerul de Externe. Probabil că subconștientul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au furat banii și pașapoartele. Fără documente și bani, au străbătut jungla, au ajuns la frontiera cu Brazilia și brazilienii, oameni inimoși și sensibili la amor, le-au facilitat călătoria până în minunata lor capitală. Aici, după interviuri generoase acordate presei lacrimogene, au stat cât au stat, au plecat la Rio și de acolo la Porto Alegre, unde aflaseră că locuia "un român de bine și plin de parai", acesta nefiind altul decât bunul meu amic, "domnul conte Emilio Cioba", consul onorific
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Caragiale ! Dacă nu ar exista comentariul, am avea ceva dintr-un tablou naturalist, crud, de o sărăcie severă, hieratică, așa cum apare în câteva din cadrele lui Haneke din Banda albă desprinse parcă din tradiția răs- tignirilor unui Matthias Grünewald. Discursul lacrimogen al amicului este însoțit de rumegatul placid al unei vaci. Imaginea care-i adună pe principalii actori epuizați ai unei dramolete obscure, într-o tristețe mahmură, are ceva din eteroclitul unei stultifera navis, minus exuberanța care-i animă pe nebunii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]