299 matches
-
simțită, așa, mai târziu, dacă aceste deprinderi nu se vor transforma, ele vor face pe individul respectiv să nu-și găsească niciodată vreo vină în acțiunile lui neizbutite și să dea vina pe alții, sursa delirului de revendicare. Conduita de lamentare perpetuă, în alte cazuri, de imprecații necontenite la adresa anturajului, nu sunt decât rămășițe ale deprinderilor infantile, ale obișnuinței de a primi mai mult și a da mai puțin”. („Examenul critică, p. 5). Cu alte cuvinte, trebuie găsită linia de mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
simțită, așa, mai târziu, dacă aceste deprinderi nu se vor transforma, ele vor face pe individul respectiv să nu-și găsească niciodată vreo vină, în acțiunile lui neizbutite și să dea vina pe alții, sursa delirului de revendicare. Conduita de lamentare perpetuă, în alte cazuri, de imprecații necontenite la adresa anturajului, nu sunt decât rămășițe ale deprinderilor în familie, a obișnuinței de a primi mai mult și a da mai puțin”. Egoismul și individualismul sunt factori psihologici care împiedică realizarea „reversibilității” în
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
zi, cine știe de unde, prin ploaie și noroi, ger sau arșiță, cum se întâmplă, nu e lucru tocmai ușor pentru omul vrâstnic și greoi.” înșiruirea condițiilor grele pe care le suportă zilnic dascălul bolnav și vârstnic, privite nu ca o lamentare, ci ca o motivare pentru eventualele acuze superficiale de întârziere la desfășurarea activităților potrivit unui orar. 26 Către ION SLAVICI p. 206, r. 8 10 : „nu m-am putut opri de a vărsa lacrămi, văzând nenorocirea ce ne amenință în
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
sosirea la Muntele Sinai); Ex 23,20 ș.u. (poruncile cu privire la sărbători); Ex 24,3-8 (alianța de pe Sinai); Ex 32,9-14 (după vițelul de aur); Ex 33,1-4 (promisiunea țării); Ex 34,10 ș.u. (clauzele alianței); Num 11,12 (lamentările din pustiu); Num 14,16.23 (pedeapsa de a nu mai intra în țara făgăduită pentru cei care nu ascultă de porunci); Num 21,33-35 (text paralel cu Dt 3,1-17). În aceeași categorie de texte intră și Decalogul, inserat
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
al femeii era acela de a oferi plăcere și de a da viață, iar sentința finală a discursului bătrânei („Din viață și din lumea asta atâta ai cât îți iei singur”876) o determină pe tânără să nu caute doar lamentarea condiției ingrate în care se găsea, ci să trăiască după bunul plac. Este o altă donna demonicata ce poate fi disculpată, a cărei voință de neirosire a propriei vieți o va determina să-și găsească fericirea dorită. Uneori acești soți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Antonescu, „Cercuri de aur”, ST, 1987, 1; Al. Pintescu, Diptic sătmărean, FLC, 1987, 8; Marin Chelu, „Cercuri de aur”, F, 1987, 3; Titu Popescu, „Cercuri de aur”, T, 1987, 6; Ioan Vădan, Ora maturei afirmări, „Pleiade”, 1993, 1; Maria-Elena Ganciu, Lamentarea poetului și a poeziei, ECH, 1993, 6; Mircea A. Diaconu, Melancolii cerebralizate, „Bucovina literară”, 1994, 1; Constantin Cubleșan, Vârste poetice, ST, 1996, 7-8; Ioan Țepelea, O linie a echilibrului și a candorii, „Unu”, 1996, 7-8; Titu Popescu, „Rouă medievală”, „Observator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
să „guste” violența pharmakon-ului francez: exigența pentru claritate, simțul nuanțelor, acuratețe, rigiditate, exactitate, precizie, paradox, fapt ce l-a determinat să afirme că „nu locuim într-o țară, locuim într-o limbă. Asta înseamnă patrie și nimic altceva”. Lirismului pre-parizian, lamentării valahe i-a urmat o „alchimie internă” ce a presupus autodistrugerea / otrăvirea pentru „a-și face auzite cuvintele”, „pentru a se salva” și a dobăndi o „unitate interioară” cum precizează S. Barsacq. Scriitura-împotriva-sinelui elaborată de Cioran, este cum spune Derrida
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
unei întregi epoci. Avem în schimb, din plin, doar șantaje și polemici, procese de intenții, recriminări brutale și demascări violente. Este însă mult mai ușor să acuzi decât să înțelegi. în adâncime, onest și în cunoștință de cauză. Deci nici lamentări, nici condamnări, ci înțelegere. Ceva în sensul acesta ceruse de mult și Spinoza. încercăm, prin urmare, să nu acuzăm și să nu apărăm pe nimeni. Actor și spectator al unei epoci extrem de dificile, încerc doar să văd, cu o oarecare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1, 5-6). Transfigurarea stărilor sufletești pendulează de la exaltare și nostalgie la resemnare și revoltă, dar varietatea motivelor și subiectelor care susțin temele elegiilor sale compensează monotonia lamentației. Th. Burette 35 considera, pe nedrept, că Tristia și Pontica sunt "doar o lamentare cântată în genunchi, cu fruntea în țărână". Evident, este o metaforă, nu o judecată critică. Poetul își descarcă stresul în scris: "Strangulat inclusus dolor atque exaestuat intus / cogitur et vires multiplicare suas" (Tristia V, 1, 63-64) sau "Est aliquid fatale
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care să includem cazul ovidian, am vrea să aruncăm o privire la cât de dificilă și de delicată era apărarea sa în ochii împăratului: poetul era mereu în situația de a irita involuntar, chiar și mai mult, susceptibilitatea împăratului cu lamentările și insistențele lui. De fapt, dacă și-ar fi recunoscut pe deplin orice vină, ar fi trebuit să admită implicit justețea măsurilor augustiene și nu ar fi avut dreptul să se plângă de acestea; în schimb, dacă ar fi acuzat
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de relegare erau: Rhegium, Massilia, Lugdunum, Vienna, Surrentum, Sidon, Meroe, Cherson, Tarentum, Treverum și insulele: Trimerus, Creta, Pandataria, Cercina, Planasia, Rhodus, Cyprus, Lesbos, Capreae, Sicilia, Lipara. Cum se observă, Tomis nu figurează printre locurile de relegare, fapt ce poate justifica lamentările lui Ovidiu din punct de vedere strict juridic. El declară că Tomis este "impar delicto suo": Tutius exilium pauloque quietius oro, Ut par delicto sit mea poena suo124 și cere, prin urmare, să fie transferat într-un loc "de pedeapsă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
această speranță. Tomis e atât de odios încât poetul i-ar fi preferat orice alt loc, chiar și în capătul lumii, până și în Infern, afirmă Ovidiu în elocventa sa oratorie poetică 125. Am fi înclinați să credem că permanentele lamentări împotriva locului de relegatio își găsesc o oarecare justificare în condițiile deloc ideale ale orașului grec de la Pontus Euxin, în comparație cu minunățiile Romei, pe care le-a părăsit. Aceste lamentări însă își au de fapt originea în nedreptatea hotărârii, care, în
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sa oratorie poetică 125. Am fi înclinați să credem că permanentele lamentări împotriva locului de relegatio își găsesc o oarecare justificare în condițiile deloc ideale ale orașului grec de la Pontus Euxin, în comparație cu minunățiile Romei, pe care le-a părăsit. Aceste lamentări însă își au de fapt originea în nedreptatea hotărârii, care, în cazul lui Ovidiu, nu face nicio distincție între pedeapsa la relegatio și cea la exilium, nici măcar din punct de vedere formal. Relegarea sa (formală) era de fapt cel mai
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să-i ceară fratelui Flaccus informații precise despre condițiile regiunii și despre oameni, unde poetul își ispășește pedeapsa de exil. Așadar, el vrea din partea unei persoane competente, expertă în locurile și oamenii de acolo, o confirmare propriu-zisă a faptului că lamentările lui nu sunt inventate, ci reale 203. Astfel trec prin fața ochilor cititorului câteva incommoda: clima scitică, teroarea pe care i-o inspiră dușmanii care-l înconjoară pe poet cu săgețile lor otrăvite, cu cruzimea lor și inhumanitas, frigul intens care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Pieridele îi vor da forțele și sulițele lor. Chiar dacă locuiesc în cel mai îndepărtat loc din lume, pe malurile Sciților, și sunt foarte aproape de ochii mei aștrii care se scaldă în Ocean, mesajele noastre vor străbate nenumărate popoare și obiectul lamentărilor mele va fi cunoscut în toate colțurile urbei; tot ceea ce vom spune va merge din Occident până în Orient; Aurora și Hesperia vor fi martorele vocii mele; se va auzi dincolo de pământ, dincolo de întinsele valuri; geamătul meu vă răsuna tot mai
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-l mai apere pe poet. În sfârșit, în Epist. ex Ponto, II, VII, adresată prietenilor, dar și cu referiri la soție, Ovidiu se arată cu totul disperat de situația în care se află. A obosit să tot repete rugăminți și lamentări tuturor. El cere iertare prietenilor pentru speranțele care și le pune în ei; de-acum înainte va pune capăt acestui defect: să nu se mai spună că își plictisește soția, care, oricât de cinstită ar fi în ceea ce-l privește
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
comentate, se poate spune Dușmanului său465. "Deși eu locuiesc în cel mai îndepărtat colț de lume, pe malurile Sciților și foarte aproape de ochii mei sunt astrele care nu se oglindesc în Ocean, mesajele noastre vor parcurge popoare imense și obiectul lamentării mele va fi cunoscut până la capătul lumii; tot ceea ce vom spune se va răspândi de la Occident la Orient; Aurora și Luceafărul vor fi martorii vocii mele; voi fi auzit dincolo de pământ, dincolo de valuri; ecoul geamătului meu se va duce tot
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să informeze corect poporul despre costurile potențiale ale aderării, în special în domeniul pescuitului, ceea ce a condus la votul împotriva aderării. Călătoria în timp propusă de autor se dovedește a fi, în cele din urmă, "o celebrare, dar și o lamentare pentru un ideal pierdut", după cum remarca o cronică la piesa respectivă. Una din concluziile articolului este că răspunsul la nevoile și așteptările imediate ale cetățenilor europeni nu poate fi găsit în constituții "oricât de lungi sau scurte, transparente sau opace
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
speță, portarul) era medicul primar. Nu putem continua cu acest gen de analize, reținând doar semnificația faptelor care relevă decăderea administrativă și medicală la care ajunsese ospiciul de la Neamț, care, abia cu 5 ani înainte, constituia o unitate exemplară. Față de lamentările lui Onicescu, care se bucură de anumite sprijine ("mâine poimâine Ospiciul va putea lua foc și nu se va atribui neglijența D-lui Medic, ci subsemnatului..." și mai departe "...însuși D. Inspector Botzan sa (sic) încredințat despre aceasta și a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mare de ustensile de prelucrat carnea ne face să lămurim că alimentația era una similară cu aceea de la azilurile și ospiciile timpului. De altfel, în documentele timpului și în protestele unor umaniști, uneori vehemente, nu ne amintim să fi întâlnit lamentări asupra alimentației din ospicii. Am văzut că la Neamț au existat perioade de carență, lipsuri, în toate serviciile Spiridoniei se ținea post cel puțin de două ori pe săptămână, miercurea și vinerea (era respectate, de altfel, și posturile celelalte, suplimentare
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
este aparenta ușurință cu care s-au adaptat și s-au reintegrat În societatea românească. Deși toate respondentele au oferit detalii despre sosirea În gară, reîntîlnirea cu familia și prietenii, mîncarea din belșug, aceste detalii nu au fost Însoțite de lamentări excesive. Se pare că principala lor preocupare o dată ajunse acasă era să-și croiască propria viață. La 20 de ani, aceste femei aveau un viitor frumos În față. Deși tragice, experiențele lagărului și realitățile cărora au trebuit să le supraviețuiască
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Grigore T. Popa Într-o conferință susținută În Aula Universității din Iași la 29 noiembrie 1931. Acesta considera că decăderea Iașului este un „complex proces social, guvernat de legi economice, politice și sociale, Împotriva cărora nu se poate lupta prin lamentări. De aceea, privind procesul decăderii orașului nostru, trebuie să consider diverșii factori provocatori ai acestei decăderi - printre care desigur În prima linie stă politica centralistă - bucureșteană - dar adaug acum imediat că acest singur motiv nu explică totul. Mai este o
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1280]
-
oricât de mărunte ar fi - genul literar născut de aici este „autoficțiunea”. Împotriva acestora autorul se întreabă: „Aceasta ar fi menirea literaturii să eșueze în prețiozități formale (adică să vorbească la infinit despre propria ei facere), să se complacă în lamentări jalnice față de murdăria ori de vidul existenței, sau să se rezume la autocontemplarea unor trăiri și experiențe mediocre? Lectura ar trebui să fie, dimpotrivă, o multiplicare a eului, o cale de a trăi, prin intermediar, existențe pasionante, ce dau seamă
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
asupra ideologiei urbane a elitei tehnocratice și politice confirmă această stare de spirit; ea caracterizează perioada 1945-1955 tot prin pregnanța mitului patologiei sociale urbane. Această resurgență a igienismului este o expresie a lipsei unei politici efective a locuirii, înlocuită de lamentări privind situația habitatului. Ea alimenta o viziune fantasmagorică a orașului. Eugène Claudius-Petit ne dă un exemplu în faimoasa sa comunicare ministerială: "În marile aglomerații, pe lângă loturile pentru locuințe, pe care mișună o populație atrasă de industrie și noile centre industriale
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]