320 matches
-
țăranului clonțos câteva șuturi În fund: Hai, bădie, dă căruța mai Încolo că mi-a murit bateria și nu-s jmecher ci s necăjit! Mihai, om de treabă de felul său Înțelese necazul șoferului și se oferi să-i Împrumute lampionul său vechi zicându-i: Las’ că-l aduci ’neta până poimâne, caii mei știu drumul și pe Întuneric! Șoferul depăși, mai spuse ca pentru el un „Idiotul!” și coti spre stânga, reduse viteza și Înaintă prin pădure prin spatele cantonului
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu cei cincizeci de slujitori tătari, aduși din câmpiile Buceagului de hatmanul Barnovschi, se îngustă la trecerea Bahluiului, lățindu-se la vederea Bisericii Sf. Gheorghe, aflată în apropierea Curții. Domnul descălecă și păși în întunecimea sălii tronului, luminată, sporadic, de lampioanele aduse cu multă trudă de la Veneția, loc de surghiun al tinereții sale mult prea zbuciumate. Vodă se închină la icoana Sf. Gheorghe, purtătorul de biruință, mulțumind pentru darurile aduse. Apoi, porunci logofătuluiDumitrașcu să vestească aprozii începerea Divanului. Lângă domn, Radu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Dumnezeu, pătate cu ceară. Nopțile cu băi călduțe în cada aceea bizară, cărțile nerușinate sau umile și casa cu cele șaizeci și nouă de uși deschise, așa cum era ea. Dar și bărcile bălăngănindu-se de-a lungul lacului, cu niște lampioane neverosimil de mari și pe deasupra toate roșii, de parcă totul ar fi fost organizat de Amália și fiecare noapte ar fi fost noaptea vrăjitoarelor îndărătnice, vara. Așa a trecut un an. Mai bine zis: și așa. Amália se plimba pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
trecut un an. Mai bine zis: și așa. Amália se plimba pe malul lacului cu mâinile încrucișate la piept, își privea uneori cronometrul, până la unsprezece sosea și ultima barcă, ea o lega cu lanțul de ponton, îi stingea sufletul din lampion și se culca în bucătărie. Pentru că ea nu avea vreme să se culce în cameră. Acolo își ținea numai trusoul, ca amintire din casa părintească. Mărturia orgolioasă a fecioriei sale. Vineri seara frământa aluatul, sâmbăta dimineața mâncam ultimele felii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ca niște refugiați din calea unui uriaș cataclism, care continua zi și noapte. Evident, erau întinse perdele chiar și în grădină, scuturile erau instalate unul lângă altul, iar soldații nu mai aveau timp de somn, patrulând noaptea prin zonă, cu lampioane mari de hârtie. Mesagerii erau preluați, din oră în oră, direct de la intrare și conduși prin poarta centrală, până în grădină, unde Katsuyori asculta personal veștile. Tot ceea ce în anul trecut făcuse doar parte din construcție - mirosul de lemn proaspăt, intarsiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dormitor. Ușa masivă de cedru, care se deschidea spre coridor, fusese lucrată rafinat, astfel că, atunci când era trasă, pragul scotea un sunet aproape ca o chemare. Când pajii auziră acest zgomot, în odaia lor îndepărtată, tresăriră atenți. Lumina pâlpâitoare a lampionului de hârtie se reflecta pe scândurile și coloanele groase ale verandei, care luceau ca și cum ar fi fost lustruite cu ulei. Dându-și seama că stăpânul lor se trezise, pajii grăbiră pasul spre baia de lângă bucătărie. Pe drum, auziră un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dar, întocmai cum spusese Tatewaki, nu depășeau cinci sute de oameni. Miyake Tobei era comandantul Castelului Shoryuji. Nici aici nu se vedeau decât semne de rău augur ale înfrângerii, iar în castel domnea un sentiment abătut, de osândă. Înconjurați de lampioane ce pâlpâiau slab, toți cei prezenți căutau o cale de a se salva. În timp ce căutau o concluzie rațională, până și Mitsuhide își dădu seama că nu mai era nimic de făcut. Santinelele din afara castelului raportaseră, de mai multe ori, apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prea mare grabă. Grupul ajunse la Templul Sanjuin la miezul nopții. Hideyoshi crezuse că aveau să-i ia complet prin surprindere pe călugări, dar, spre uimirea lui, când aceștia deschiseră poarta principală, văzu că interiorul templului era viu luminat cu lampioane, curtea fusese stropită cu apă și peste tot se măturase. — Trebuie să fi venit cineva înainte ca să anunțe că sosesc. — Eu am fost, anunță Sakichi. — Tu? — Da. M-am gândit că probabil aveați să vă opriți aici pentru a vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din nou, spre statuia lui Kannon. Până în acel moment, Nene stătuse la distanță de Hideyoshi și de mama lui, cu modestie. Când Onaka îi ceru să se apropie, însă, se ridică grăbită, pentru a intra în sanctuarul principal. După ce aprinse lampionul din altarul buddhist, se întoarse și, pentru prima oară, se așeză lângă soțul ei. Toți trei se înclinară împreună în direcția luminii slabe. După ce Hideyoshi înălță capul și privi statuia, se mai aplecară o dată. În altar, fusese pusă o placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hikoemon și cumnatului său, Hidenaga. Orice proiect de construcții întreprindea, Hideyoshi nu schimba termenul de predare. Slujba se ținea într-o capelă luminată de lămpi, lată de o sută optzeci și patru de metri. Baldachinul viu colorat scânteia, miile de lampioane arătau asemenea stelelor, iar fumul de tămâie plutea printre flamurile fâlfâitoare, formând nori purpurii peste capetele mulțimilor de participanți îndoliați. Numai printre preoți, participau venerabili cărturari de la cele cinci temple Zen importante și preoți din cele opt secte buddhiste. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o acțiune pentru cruțarea vieții lui Katsuie sau generalii erau soli de capitulare. Asemenea zvonuri se tot răspândeau, însă atmosfera din castel nu părea să confirme teoriile. În timpul serii, fortăreața principală - care fusese neagră precum cerneala - fu luminată vesel cu lampioane. Anexa de la miazănoapte și fortăreața din apus erau luminate și ele. Lămpi strălucitoare ardeau la anumite intervale chiar și în fort, unde soldații stăteau de veghe disperați, așteptând să înceapă lupta. Trupele atacatoare se întrebau ce se întâmpla. Dar misterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fost și șampanie... Un chiul meu știa să pri mească, era un senior. Suzanne, care era prea mică să ia parte, se uita de la geam.“ La 80 de ani, ea îi mărturisea Manuelei că sus, de la acea fereastră, privise vrăjită lampioanele care luminau în noapte peluza și ascultase cu nesaț muzica lăutărească, pe care n-a mai putut s-o uite niciodată. În casa Manuelei am întâlnit-o de câteva ori pe Suzanne. Venea din când în când de la Paris să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Mariei. Răspunse și se Încordă. Lucas n-avea decît s-o privească pentru a ști cine o suna. Magia se sfărîmase. Demară În scrîșnet de motor. 26 Niște mese improvizate fuseseră puse În afara cafenelei, pe locul rezervat de obicei pieței. Lampioanele răspîndeau o lumină blîndă, colorată. Femeile erau Într-un permanent du-te-vino cărînd oale cu scoici fierte În suc propriu și vin, În vreme ce alcoolurile circulau. Un acordeon cînta În surdină. Puteai crede că e o seară de 14 Iulie. Toată lumea venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rând toate casetele milei și sertarele biroului unde se vând lumânări și suveniruri. Un om este împușcat în mâna care încearcă să-și exprime protestul. Cu mare precizie, îl nimerise în centrul palmei. Ca la un semn, toate lumânările și lampioanele electrice se sting fără vreo aparentă intervenție; doar vagi dâre de lumină se strecoară printre cadrajele ce partiționează vitraliile. Acest spațiu obscur este deodată străpuns de două arcuri crestate de lumină, ce se închid în formă de aripi și izbucnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fregatele scoteau cu iscusință peștele, pe jumătate regurgitat. Unele din ele își purtau chiar și prin aer, ca pe un stindard, gușa uriașă, roșie și gonflată ca un balon, semnul bărbăției și al împerecherii. Aidoma prostituatelor, bărbătușii fregați își scot lampioanele roșii la strada pavată cu lavă și-și îndreaptă semeț gâturile către cer, ca într-un fel de erecție, întocmai parcă pentru a face cât mai mult loc balonului roșu să crească sub efectul luminii și al căldurii. Cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
provizorat continuu și se Îngrozea la gândul că această legătură i-ar putea fi fatală. În așteptarea revelionului, localul găzduia o nuntă. Mirii, foarte tineri, palizi, În capul mesei. Părinții, rude apropiate, colegi, probabil, În total vreo douăsprezece perechi. Confetti, lampioane. Spre ea se Îndrepta tot mai apăsătoare privirea unui bărbat Încă tânăr, cu ochelari cu ramă de sârmă subțire, rotunzi, și un fular roșu ponosit În jurul gâtului. Se resemna și se lăsă privită fără să mai opună rezistență, preocupată vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pot însă îndeplini decât munci fizice. Nu știu dacă țineți minte, dar apăruseră odată la noi pe piețe niște nasturi în formă de romb, din plastic. Aici erau făcuți. Vagoane întregi de nasturi erau trimise de-aici, apoi mături, fărașe, lampioane, tocătoare, sape, abțibilduri. Dar totul s-a dovedit a fi nerentabil, căci, deși prețul forței de muncă era practic zero, trebuiau aduse aici materiile prime, ceea ce costa enorm. Oamenii s-au retras, i-au lăsat în plata Domnului. — Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
trandafiri care creșteau din tăblia și din baldachinul sculptat întocmai ca dintr-o grădină. Dar acum, Grand Resort Dariush Spa adusese Persepolisul în golf și o opulență de kitsch: lei și tauri înaripați, ahemenizi cât un stat de om, păzind lampioane în grădinile pietruite, corăbii și spirite ale binelui din religia mazdeeană. Rezidenților saudiți și bancherilor din petrol le dădeau impresia că sunt regi, iar în port, localnicele învăluite, care după-amiaza mai purtau burqa, le păreau domnițele din suită. — Aici nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
unde Îi măsoară insolent, din cap până-n picioare, pe «toți belferii», prin lentila monoclului; arborează «coroana comtală», apare, În Cișmigiu, Într-un costum de mare efect, cu «mănuși gris-clair, ghetele cu capace și cu o cravată mauve vieux-rose ca un lampion». La Berlin, În escapadele sale amoroase, Îmbrăcat, ca Baudelaire, Într-un «complect violet», vrea să treacă drept un «tânăr dilettante»; «impasibil ca un mort» rulează «frase fine», cu un «vrai aplomb princier», intimidându-și partenerele de conversație. Peste tot, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
recordurile lor sînt individuale, de „performanță” personală. Chiar și în afara domeniului alimentar, noi mai avem cîteva recorduri ciudate, tot de echipă : cel mai mare număr de mirese furate, cel mai mare număr de Moși Crăciun, cel mai mare număr de lampioane lansate în aer, cel mai mare curs de resuscitare cardiorespiratorie din lume etc. Recordurile de performanță individuală sînt mult mai puține : Nadia Comăneci, bineînțeles, cel mai tînăr cîntăreț de succes din lume (Cleopatra Stratan), mult mai puțin cunoscutul Ion Oncescu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și parcă ar fi scrise de mine. Ascultă: "Ca oricine altcineva, simt și eu nevoia unei familii, a unor prieteni, de afecțiune, de relații cordiale cu ceilalți; nu sunt făcut din piatră sau din fier, ca un hidrant sau un lampion și, deci, nu pot trăi lipsit de toate acestea fără să simt o profundă senzație de gol". Simt o mare singurătate în toate, Z. E absurd ce mi se întâmplă. Am început mai mult să privesc și să citesc, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și dădură din cap, iar șoferul apăsă pe demaror. Mașina se ridică peste șine și apoi urcă Încet o pajiște lungă, plină de făgașe adânci. Josef Grünlich privi În urmă și văzu cele două lămpi roșii legănându-se ca două lampioane de hârtie În Întuneric. — Ce-au vrut? — Caută pe cineva, spuse șoferul. Dar asta Josef o știa destul de bine. Nu-l ucisese el pe Kolber În Viena? Nu evadase el doar cu o oră În urmă din Subotica, de sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
domn general Ionescu. J. Da. Ionescu ăsta este foarte... general. P. Și sunteți rudă cu...generalul ? J. Nu vreau să te dezamăgesc, dar, ca particular nu mă pot dezice nici un moment de...general. ĂL DE SUS Sală superb luminată de lampioanele taiwaneze mișcate ritmic de cele 14 dansatoare a căror frumusețe abia se ascunde în spatele fragilelor anemone prinse sub zulufii urechilor dezgolite și ele. Parcă te invită să întinzi mâna, să le prinzi și să nu-l uităm pe Tasse Precumpătescu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
darurile aduse tribut împăratului. Toate șapte executăm ceremonia de salut și ne așezăm în genunchi. Mă simt ca și cum tocmai aș fi urcat pe o scenă. Deși îmi țin capul plecat, văd vazele minunate, picioarele magnific sculptate ale bazinelor de apă, lampioanele de pe podea, cu cozile din dantelă atingând pământul, și imensele mănunchiuri aducătoare de noroc împodobite cu mătase din colțurile încăperii. Mă aventurez să arunc o privire către Fiul Cerului. Împăratul Hsien Feng arată mai tânăr decât mi-am închipuit. Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ca ziua nunții Majestății Sale, împăratul Hsien Feng. Aseară, Kuei Hsiang a făcut o plimbare pe străzile Pekingului și a fost entuziasmat de ceea ce a văzut. — Se sărbătorește peste tot, povesti fratele meu. Fiecare familie a agățat în fața ușii un lampion mare de ceremonie. De pe acoperișuri se trage cu focuri de artificii. Oamenii sunt îmbrăcați în roșu aprins și verde. Principalele bulevarde sunt decorate cu lampioane pe mile întregi. Pe toate steagurile ce flutură în aer scrie: „Îi dorim căsătoriei imperiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]