KorAP: Find »[drukola/base=lan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...114 >

2,832 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

3-a, acolo unde era Nicolai Arsenievici. - Unde-i Nicolai Arsenievici, vé Întreb! zise microfonul. Ce, el nu stie cé astézi e paradé? Anton Procofievici a pus mîinile pe tribuné și s-a aplecat Înainte. De dupé crengi a apérut lanul Întins de grîu. Lanul era verde și se lipea de un cer albastru. Doi nori stéteau nemișcați, Între cele doué culori. Și seménau cu o bucaté de puf pe care și-au smuls-o iepuroaiecele. Dacé te lésai furat, puteai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
era Nicolai Arsenievici. - Unde-i Nicolai Arsenievici, vé Întreb! zise microfonul. Ce, el nu stie cé astézi e paradé? Anton Procofievici a pus mîinile pe tribuné și s-a aplecat Înainte. De dupé crengi a apérut lanul Întins de grîu. Lanul era verde și se lipea de un cer albastru. Doi nori stéteau nemișcați, Între cele doué culori. Și seménau cu o bucaté de puf pe care și-au smuls-o iepuroaiecele. Dacé te lésai furat, puteai sé vezi cé-n el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
aproape că cenușa, iar Împrejur, lat cam de vreo trei degete, pielea se luminase și devenise albé. De sus, de pe podiș, aveai legéturé, dacé era nevoie, cu toate satele din Împrejurimi. Toate duceau pîné la urmé la podiș. Aici creșteau lanurile de grîu, de pépușoi și de résérité și cîteodaté se seména mazére. Chiar dacé nu ar fi fost satele, ele s-ar fi construit numaidecît, dar mai Întîi de toate s-ar fi construit drumurile care sé le lege cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296

pa rti m en t d e sp ec ial ita te M M M· M Tr at ar ea ris cu ril or El ab or ar e pr oc ed ur ă d e se lec ție. P lan de p re găt ire pr of es io na lă 31 .10 .06 10 .01 .06 S S S· S Fi gu ra 3 .2 . R eg is tr ul ri sc ur ilo r Guvernanța corporativă 230 Activitatea

Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ (2008) [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

te doare. De ce țipi?" Nu spune Ibrăileanu că muzica e "țipăt perfecționat"? Copleșitor vis. Pruncul ieșit din mine, cu capul ud, cu părul ud, lipit de țeasta moale, era Iordan. Pe el l-am născut. M-am trezit într-un lan de porumb, cu un cucui pe frunte. După ce i-am povestit accidentul (și visul: "Poți să-mi zici mamă, Iordan. Am visat că te-am născut din nou"), obișnuia să-mi spună, la despărțire: Vezi, ai grijă să nu mori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

care și acum sună de la telefoanele lor cu manivelă înapoi în trecut, la Moscova, fantome vii, de ele trebuie să avem grijă mereu, nici nu știi când pot deveni reali, ca să nu se poată trezi, să nu se poată trezi... Lanurile de porumb foșneau înfricoșător. Căpcăunu cobora de pe Lună pe acoperișurile foișoarelor, dădea mâna cu fiecare santinelă arătându-le vrafurile de zmeie și parașute, apoi cu poalele negre ale hainei fluturând, se deplasa iute spre școala la care, peste câteva ore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
la capătul orașului, se-nșiruiau blocuri suple cu 10 etaje magazine moderne susțineau înălțimile flancate de trotuare largi, mașinile zburau pe stradă cu viteză infernală, bolizi luminoși pe griul lucios al șoselei. Dincolo, pândite de orașul devorator, foșneau, în noapte, lanurile. Ce poate fi mai sinistru decât obeliscurile oprite brusc la 45 de metri înălțime, ca tăiate de un buldozer uriaș și la ale căror ferestre luminate electric nu se văd copii strigându-și temele, brațe goale de femei întinzând pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
părinților, din amintirea profesorilor, pentru că și-au ros coatele învățând pentru a fi negați de morala acestor visători de cai multicolori. De frizeri, care le tundeau cu plăcere pletele slinoase de gânduri, în care parazitau visele despre câmpii fără sfârșit, lanuri uriașe și greieri... Cum să nu tai cu foarfecele, cum să nu razi cu briciul asemenea gărgăuni! Ceea ce nu înțelegeau frizerii era faptul că exmatriculații aveau umerii aduși în față, parcă apăsați de rucsacul greu al cerului și Lună, ghiulea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
lor timpurile străbătute de oraș, iar viitorul le țâșnea prin țâțele atât de bine sculptate! Cariatidele teatrului le priveau cu invidie. Toate calitățile acestei frumuseți sculpturale izvorau din pământul Bărăganului. Aleargă o fecioară goală cu părul negru despletit printr-un lan de grâu copt. Și, alături, o căprioară. Și adaugă și un fuior de apă, afluent grăbit spre mumă-sa, Dunărea. Și să vedem pe care o strângi în brațe? Nehotărârea e uriașă, ca frumusețea însăși. Și roagă-te la Divina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Și roagă-te la Divina Mamă a Naturii să stingă o clipă Wații Soarelui și să ghilotineze zarea cu cortina înstelată a nopții luminată de veioza de pe noptieră a Lunii. Și alergați Fecioara goală, cu părul negru fluturând prin imensul lan de grâu copt. Alături, căprioara sorbind apă din afluentul grăbit spre ugerul Dunării. Dacă poate spune Luna că a negociat cu Soarele pentru a privi mereu acest tablou unic al Brăilei, înseamnă că recursul la acest proces civil va dura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
zumzetul de albine al atomilor, să-și direcționeze întreaga strădanie spre facerea LUMINII. D a, mai ales toamna, unde în nicio parte de lume nu e ca la noi. Întâi vine cu frisoane. Încep să tremure aripile păsărilor, e transmisă lanurilor de porumb, copacilor. Dacă ți se pare că tremură pământul, te înșeli. Rădăcinile tremură în adâncuri. Abisul de sub malul Dunării, pe sub care copacii noștri își dau mâna cu copacii Lumii. Tremură, de asemenea, cântecul păsărilor, știind că se vor îmbuiba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
vină plângeri și de la alți elevi. Părinții și profesorii aveau același vis: grâul. Preșcolarii foșneau prin grădinițe fără să-și dea seama că imită grâul din visele educatorilor: unii visau câteva spice, alții snopi compacți, câțiva doar foșnet, majoritatea însă, lanuri imense întinse pe mii de hectare și strălucind sub soare, sub Lună, sub ploi diluviene, sub ninsori abundente, sub bolta nopții sau sub apele zilei. În capul lor nu se mai zbăteau paginile de tablă ale miilor de cărți din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
exprima grâul ca individ colectiv, absolut. Celui care întreabă mirat de pericolul care stă la pândă i se răspunde cu un surâs. Străinului i se pare sau magia grâului va fi fiind cauza faptului că brăilenii au înfățișarea grâului din lan? Unii chiar sunt oameni-grâu, spune străinul prietenilor de peste mări, miros a grâu, au priviri de grâu, râsul de grâu, foșnesc fără vânt, fetele sunt spice coapte, cerul are tăcerea grâului, gândurile sunt greieri prin grâu. Acolo. Dar, se vede, ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
prin grâu. Acolo. Dar, se vede, ori a visat, ori nu a crezut nimeni, pentru că se trezește singur. Privește! Grâul spărgea coaja pământului și-și ițea capul înspicat, mișcându-se ca o pendulă spre cer. Un spic, un snop, un lan țâșniră sub tălpile noastre prin asfaltul șoselelor, prin podeaua caselor de la marginea orașului. Mașinile poliției și cele ale pompierilor căutau să se retragă, dar nu mai găseau șoseaua. Zadarnic salvările își activaseră sirenele. Grâul nu se dădea la o parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
de școala aflată câteva macazuri mai încolo, aproape de podul Brăilița. Nu știu dacă mi-ar fi folosit la ceva fuga, dar sigur că nu puteam să o fac din cauza bocancilor. Și, chiar dacă aș fi renunțat la ei, azvârlindu-i în lanul de porumb de pe drumul spre casă, n-aș fi putut să merg desculț în fața lumii, convins că voi ajunge om tocmai datorită bocancilor. Întotdeauna mi-a fost frică de lanurile de porumb. De la școală plecam împreună cu prietenul meu Gustav, ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Și, chiar dacă aș fi renunțat la ei, azvârlindu-i în lanul de porumb de pe drumul spre casă, n-aș fi putut să merg desculț în fața lumii, convins că voi ajunge om tocmai datorită bocancilor. Întotdeauna mi-a fost frică de lanurile de porumb. De la școală plecam împreună cu prietenul meu Gustav, ca să-mi pot sprijini gândurile, lanurile foșneau lovindu-mă cu știuleții uriași peste față, ciorile se roteau râzând cu croncănituri de mogâldețele pierdute în jungla foșnitoare, noi fumam uitând cu totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
spre casă, n-aș fi putut să merg desculț în fața lumii, convins că voi ajunge om tocmai datorită bocancilor. Întotdeauna mi-a fost frică de lanurile de porumb. De la școală plecam împreună cu prietenul meu Gustav, ca să-mi pot sprijini gândurile, lanurile foșneau lovindu-mă cu știuleții uriași peste față, ciorile se roteau râzând cu croncănituri de mogâldețele pierdute în jungla foșnitoare, noi fumam uitând cu totul de școală și de magiștri. Mai opream să vedem ultimele vagoane urmând docile șarpele metalic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
N-aveți nimic în cap, decât vid! urla Sfântu' de Fizică. Dar vidul e plin! șoptea Gustav. E plin cu galaxii, celulele lui Dumnezeu. În jurul Soarelui se rotesc atomi și molecule la dimensiuni cosmice. În capul meu erau trenuri și lanuri de porumb. Avea dreptate Sfântu', știam tot ce era în afara cărților de școală, atât cât puteam noi, bieți subjugați ai materiilor reci. Și ca să ni se demonstreze că noi nu știam nimic și ei TOTUL, profesorii au bifat pe calendar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
mi le aduna pe ABAC, fiecare bilă avea esența amprentată de mine, eu îi dădusem formă și culoare, chiar dacă pe sârme majoritatea erau negre. Moșule, strigau ielele goale, înnebunitor de frumoase, vâjâind în jurul obeliscului de inox, ca vântul prin frunzișul lanurilor de porumb, tu abia te naști, abia te naști, totul începe cu sfârșitul. Atunci e bine, îmi spuneam. Și continuam să casc pentru că în echinocțiul de toamnă teza la matematică urma să aibă loc pe câmpia dintre Brăila și Baldovinești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
bună voie la stereotipia metodologică a călăuzirii pe Cărările Lumii, ținut mereu în lesă de cineva străin. T eza n-avea nimic poetic. Băncile claselor erau pe arătură. Nu bătea niciun pic de vânt. Din când în când, păsări. În dreapta, lanul de floarea-soarelui, tăcut ca să nu ne tulbure cu frumusețea sa. Profesorii printre noi. Hârtiile zburau. Ciorile le luau în gheare și în cioc și le duceau cam la vreo 100 de metri deasupra capului unde, într-un tribunal clădit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
încet-încet, profesoarele au încins un barbut pe cinste, atrăgând în joc și pe profesori, finalizat cu pedepse, după cum aveau să ne transmită observatorii din băncile apropiate. Pe noi nu ne privea numărul din ce în ce mai rar al profesorilor care dispăreau perechi în lanuri, ci copierea în draci direct din carte a tuturor soluțiilor. Bineînțeles că am luat amândoi nota 2. Chiar și bețivul de Samaliot a luat 10. Și îndrăgostita de Mioara Alimentară de la seral l-a părăsit pentru patru ore pe Mitică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Mioara Alimentară de la seral l-a părăsit pentru patru ore pe Mitică Petrache, iubitul ei fugit la Paris, ca să se concentreze pe teza decorată a doua zi cu 10. Eu, Mihai, am scris: Cine o să-și mai aducă aminte de lanurile de FloareaSoarelui din timpul tezei la fizică? Nimeni. Eu singur voi ști că Fizica se înrudește cu imensitatea lanurilor, cu foșnetul lor, intersectarea va fi fiind doar amintirea, culoarea, tristețea lor. Cine știe? Tu, Gustav, ai scris (Boule!): Nimic nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
se concentreze pe teza decorată a doua zi cu 10. Eu, Mihai, am scris: Cine o să-și mai aducă aminte de lanurile de FloareaSoarelui din timpul tezei la fizică? Nimeni. Eu singur voi ști că Fizica se înrudește cu imensitatea lanurilor, cu foșnetul lor, intersectarea va fi fiind doar amintirea, culoarea, tristețea lor. Cine știe? Tu, Gustav, ai scris (Boule!): Nimic nu se pierde. Totul se transformă. Picasso a imortalizat atrocitățile Războiului în geniala GUERNICA. La fel toate cataclismele sufletului sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
smuls cu greu din pământ, înapoi, la drum... D acă am urât ceva mai mult pe lume a fost școala. Mă consideram foarte bătrân și ratat. Nu iubeam nimic și pe nimeni. Mi-era silă de mine însumi, de foșnetul lanurilor de porumb, atât de întinse, atât de verzi încât l-am întrebat odată pe tata când se termină porumbul. Niciodată mi-a răspuns el. E un soi care crește în toate anotimpurile numai în Bărăgan. Da, numai în Bărăgan. Așadar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
grei, bolborosind versuri sau rugăciuni sau injurii la adresa cuiva care se înfiripa printre nori ca un crochiu tulbure, nesigur, părând a nu fi din neamul păsăresc, ci mai degrabă din cel câmpenesc, pentru că avea foșnet parcă de vânt, parcă de lan, ori de frunziș, ori de apă, dar și ceva din fâlfâiri de aripi, puțin din strigătul becaței, din atomul de tril, needucat de a fi tril, ceva din susur, nu de boare, nici de undă, aducând puțin cu suspinul, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]