47,844 matches
-
trebui să ne-o reamintim pe Irina Nicolau, atît ca prezență umană, cît și ca ființă culturală în permanentă mișcare. Mai întîi, în ciuda faptului că făcea parte dintr-o generație născută, crescută și formată în plină agresiune comunistă - în sens larg, aparținea generației optzeci -, ea a reușit să-și păstreze o puritate aproape primitivă și o încredere absolută, la limita utopiei, în valorile creației și în atitudinile afirmative. Spirit ludic și grav în aceeași măsură, responsabilă și neconvențională în același timp
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
și o încredere absolută, la limita utopiei, în valorile creației și în atitudinile afirmative. Spirit ludic și grav în aceeași măsură, responsabilă și neconvențională în același timp, scriitor cu o inconfundabilă stilistică a colocvialității și etnograf mobil, cu o înțelegere largă a universului rural și a primenirilor din interiorul acestuia, Irina Nicolau era și un moralist rebel, lipsit de orice umbră de bigotism, și un pedagog imposibil, adică incapabil să plictisească oricare ar fi fost obiectul didactic. Pînă și fenomenele care
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
cu vocabularul limbii române, mai ales cu termenii asemănători deja existenți, oscilațiile ilustrează tendințe contradictorii și evoluțiile sînt imprevizibile. În terminologia informatică actuală, cuvântul englezesc icon ocupă un loc destul de important: programele pe care le folosește acum publicul cel mai larg cuprind numeroase simboluri grafice, care au în sistem "obiectualitate" și rol de instrument: pot fi manevrate, mutate, eliminate etc. Termenul de specialitate desemnează deci ceva ce intră în sfera de experiență permanentă a utilizatorilor: se produc astfel adaptări spontane, impuse
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
o scară de evaluare ceva mai vizibilă. Între „a nu lipsi din bibliotecă" și „nu merită nici măcar răsfoită" ar trebui să mai existe trei nivele de apreciere. Mai multă nuanță care să creeze diferențele! Deși ar merita o discuție mai largă, țin să remarc faptul că odată zona sexualității detabuizată (lexical vorbind), poeții (în special) au supralicitat-o în așa măsură și atât de prost încât riscă să o facă indezirabilă. Limbajul frust a sedus pe mulți și am impresia că
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
potențial poetic, valorificat însă cam superficial. Abordând, cu substrat sexual mereu insinua(n)t, o serie lungă de relații cu personaje feminine, naratarul lui Vinicius face figură de adolescent ceva mai versat, dar destul de înapoiat la capitolul haz (în sensul larg). În mare parte, volumul e un soi de album erotico-poetic cu femei (spune un vers: „stau înfricoșător cu imaginația / stau beton cu potența") despre care/cărora acum bărbatul le cântă nostalgic cu dor. Nu se rețin piese, ci doar maniera
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
acestor date, împletind biografia omului cu aceea a scriitorului cosmopolit, "reporter" pasionat de toate aspectele modernității și nu mai puțin de specificul locurilor prin care trece, definindu-se astfel ca demn reprezentant al epocii sale fascinate de călătoriile prin lumea largă, înregistrînd cu priviri rapide și pătrunzătoare imagini și evenimente, într-o viziune de factură "simultaneistă" oarecum la modă. O ilustrase încă în ipostaza mai timpurie de poet, în versurile din Lămpi cu arc, din 1919, și Foi de temperatură, din
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
dintre Occident și Orient, imaginarul său fiind de timpuriu obsedat de conflictul între civilizațiile celor două mari spații geografice, judecate drept incompatibile, dar arătându-se atras și de "atavismul" răsăritenilor, de legăturile lor mai intime cu natura, înglobate în mai larga deschidere cosmopolită a viziunii scriitorului asupra lumii. În această ecuație, România devine interesantă și pentru că este un spațiu de confluențe semnificative între cele două lumi. Comentariile privind vizita prozatorului în România din 1930, apoi cele dedicate nuvelei Săgeata Orientului, cu
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
recunoscută a fi fost mai mult "pasivă", de observator în genere lucid, din partea guvernului pétainist, al vieții politice de la noi, într-un moment într-adevăr foarte dificil, când autoritățile Franței ocupate nu mai puteau avea un spațiu de manevră prea larg și într-un mediu franco-bucureștean (personalul amabsadei, Institutul Francez etc.) majoritar ostil față de Vichy. "Marginea de manevră a lui Morand este cu atât mai limitată scrie Gavin Bowd cu cât el coexistă cu dificultate cu un personal majoritar anti-Vichy (...). După cum
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
imediat, dar cu bătaie mai lungă, al redactării volumului, Universaliști și comparatiși români contemporani, abordând comparatist creatori mai mult sau mai puțin reprezentativi din mai toate culturile lumii. Ușor de presupus, se impun în primă atenție cei aparținând literaturilor cu largă circulație în spațiul universal, prin urmare, și la noi, secondată pe de altă parte de scriitorii români. Selecția acționând în funcție de preferințele și posibilitățile documentare ale autorului, chiar dacă nu puțini au rămas în afara cărții, cei aleși trebuind să fi semnat cel
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
în medii în care purtătorii săi fie nu se dau pe față, fie înșiși n-o știu. De unde punctul general de plecare în cotidian, în faptul divers. Domină mediul: cu voluptate, peisajul insulei Bornholm se schimbă cu acela al unei largi piețe pietonale - cu pavaje multicolore - din Edinburgh, la Zürich se poposește într-o veche pensiune, așezată, la etaj, pe un fel de pasarelă ce traversează, sus, o străduță îngustă, pentru ca, prin fantoma turnului Colții, să ne întoarcem acasă și să
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
încercat să arătăm. Prin calitățile prozei sale mulți l-au considerat un maestru al genului ideile ce au inspirat-o, asupra cărora a stăruit și datorită impulsurilor primite din America timpului său, s-au constituit mai ușor în acel cadru larg de referință ce face posibilă construirea unui sistem de valori. Astfel încît și lui i se potrivește zicala: dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat. Pe de altă parte, nici eseurile și nici poezia sa nu s-au
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
suspensie, ei trebuie acum să accelereze totul (trăirea lor dublă) pentru a intra amândoi împreună în normal, s-ar putea spune. Învățătoarea, sora mai mare,... o neroadă și o năzădrăvană, care a asistat la venirea lor pe lume în patul larg unde i-a născut mama lor severă, Evdochia, un pat de bâlci cu tăblii albastre cu doi porumbei albi pictați drept în mijloc cioc în cioc,... fiind, toată viața ei, D., numai curiozitate, o dârză nevoie de a cunoaște, de
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
sa vastă de interese, Weininger caricaturizează enciclopedismul popularizat în mediul intelectual vienez de către herbartieni, care aruncau în arenă nume celebre precum Platon, Aristotel, Kant, Spencer, Schopenhauer și Darwin" (Johnston) ceea ce, în ultimă instanță, poate primi accepția unei vulgarizări în sens larg. În fine, pe linia acestui eclectism al preocupărilor, însuși Weininger considera că vocația sa este cea a unui "descoperitor de soluții", sugestie oarecum de almanah. Preluarea cea mai entuziastă din spațiul românesc i se datorează lui Emil Cioran, în consecuție
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
studiu. Dacă mai punem la socoteală și poezia, cu un titlu pastoralo-erotic, Sub cămăși de borangic, pe care o publică în anul 1890 în revistă Generația viitoare, avem deja profilul unei sensibilități multiple și al unei capacități de exprimare foarte largi. Plecat la Munchen în 1889, de fapt poezia privind zestrea ascunsă a cămășilor de borangic este localizată chiar Munich, el se înscrie, în urma unui concurs, la Akademie der Bildenden Kunste, unde îl are ca profesor pe Johann Caspar Herterich, iar
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
a lumii reale și a lumii simbolice, înțelegere din care nu lipseau coduri de acces foarte diferite și puternic specializate, sugerează cu multă exactitate orizontul intelectual și etic al lui Ștefan Luchian. Deschiderea să spre exterior, generozitatea privirii și diapazonul larg al sentimentelor, se sprijină în mod fundamental pe interioritatea construcțiilor artistice și pe intensitatea decantărilor culturale. Întors în țară, în iunie 1890, el expune pentru prima oară, la vîrsta de douăzeci și doi de ani, cinci tablouri în cadrul unei expoziții
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
fundamentale, structurale, ci doar cu transparente, inutile "rebotezări" de instituții și foruri cultural-artistice, cu cosmetizări superficiale, ineficiente. La baza întregii politici ceaușiste din domeniul culturii și artei stă conceptul de "cultură de masă", care viza utopic și neproductiv "antrenarea maselor largi populare în ample acțiuni cultural-artistice și educative", de tipul Festivalului "Cântarea României". Optică anacronică și inadmisibilă în condițiile economiei de piață, concurențiale, care exclude cu desăvârșire orice tendință de instituționalizare și susținere materială mai semnificativă a amatorismului din cultură și
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13916_a_15241]
-
autentică pulsație ritmică și nerv. Toată această adâncă implicare, evidentă în sala de concert, are rara virtute de a se menține în audiția pur sonoră. Minuțiozitatea construcției înaripează, personajele capătă viață, vocea plutește suveran. Cu o abordare repertorială atât de largă la un asemenea înalt voltaj dramaturgic, Mariana Nicolesco își validează atributul de assoluta. Artista nu a fost singură în acest demers. Bagheta maestrului Cristian Mandeal a urmărit-o cu atenție de la pupitrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii bucureștene, susținându-i comentariul
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
o abordare drept literă de evanghelie și se aplică unui text decent? Și reversul: cum cotați o teză care nu e foarte la curent cu tot ce se petrece în critica savantă, dar nu e străină de un proces mai larg de interpretare și are ambiția de a-și crea propriii termeni? Vă întreb acest lucru fiindcă, repet ceva ce am mai spus, nu folosiți termenii altora decât după o foarte atentă elucidare a sensului la care vă referiți. E.S. Este
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Leser", cât și în publicațiile de limbă germană din Transilvania. Primul corpus prin care străinătatea vine în contact cu această cultură populară și realizează valoarea ei, rămânând până târziu unica posibilitate de informare, întrucât este editată într-o limbă de largă circulație, cum este germana. Mai este considerată prima colecție de folclor românesc, prezentat la un nivel de exigență corespunzător epocii. Paragraf la care autoarea studiului introductiv, Viorica Nișcov, ține să nu fie pierdut din vedere amănuntul: Prioritatea absolută în timp
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
scriitorii înșiși. Nu în acest sens trebuie înțeleasă distincția maioresciană dintre poeți și critici, cum că primii sînt opriți de la păreri corecte de o subiectivitate care le-ar lipsi celor din urmă. Sensul distincției este că subiectivitatea criticului e mai largă decît a poetului care este prizonierul unei singure formule. Nu toate însușirile prezintă același grad de importanță, deși nici una nu trebuie desconsiderată. Nici, bunăoară, concizia. Critica avîndu-și istoria, ca și literatura, există neîndoielnic forme critice diverse, chiar mode, așa dar
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
memoriile sale cum spune editorul Levaillant "țâșnindu-i din groapă", în 1850. În Chateaubriand par lui-même � Editions du Seuil), Victor-L. Tapie consideră că esențială în realizarea capodoperei a fost găsirea cuvântului memorii, care-i lăsa autorului cea mai largă libertate în alegeri: digresiuni, descrieri de peisaje, episoade futile dar în care moralistul descoperea adevăruri asupra ființei umane, portrete, meditații asupra destinului omenesc și al său propriu, evocarea multor scene istorice la care fusese martor. Am în fața mea cele două
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
de noi Viața noastră e atât de vană încât nu este decât o răsfrângere a memoriei noastre." (O misere de nous Notre vie est si vaine qu^elle n’est qu^un reflet de notre mémoire.) Sentimentul revine într-o largă comparație, la pagina 101 din tomul II, unde desfășurarea armonioasă a frazelor pare a îmblânzi dezolarea: "Când îți privești sau îți asculți viața trecută, îți pare că vezi pe o mare pustie urma navei care a dispărut; crezi că auzi
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
care a înființat muzee (în fapt adevărate oficine de propagandă comunistă) în toate județele republicii. În aparență «opozant» și «liberal», gîndirea lui e tributară încă regimului pe care l-a servit obedient și cu profituri ( evident) materiale". Cu o mai largă apertură, e vizat actualul parlament, care oferă un "spectacol mizerabil": "«Aleșii» noștri, demagogi și agramați, se întrec în alocuțiuni de un nivel penibil. Tristețe mare. Am moștenit de la regimul comunist vocabularul și «ideile» cu care ne-am hrănit în lungile
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
ale vieții literare, puțin sau deloc cunoscute publicului românesc, care explică atitudini cu ecou public ale cîte unei cărți, unui scandal literar, unui episod dramatic din viața unui scriitor, avînd de cele mai multe ori și consecințe directe pe un plan mai larg: Premiul Goncourt acordat și apoi retras lui Vintilă Horia, ca urmare a dezvăluirilor legate de trecutul său de simpatizant legionar, succesul neașteptat în Franța al cărților lui C.V. Gheorghiu și episodul traducerii romanului Ora 25 în franțuzește, fuga lui Petru
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
care n-au avut cum să dureze, pentru că niciodată n-am putut să mă statornicesc în ele, cunoșteam doar un loc stabil, cumva în afara existenței în comun, și totuși în imediata ei vecinătate: locurile virane ale căii ferate, ca un larg mal dînd spre primii kilometri de lîngă terasamentul plin de viață al gării centrale, un surplus de teren pe care marile companii l-au cumpărat în ideea că într-o zi o să-și întindă păienjenișul de linii, răspîntii și încrucișări
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]