15,723 matches
-
mai multe institute de cercetări din Chișinău. Concomitent, am elaborat lucrarea „Revenind la grafia latină/recomandații metodice” (textul ei scris de mînă l-am tipărit împreună cu regretatul coleg de lucru Vasile D. Carazan, care avea mașină de scris cu caractere latine) - prima lucrare de specialitate cu alfabet latin apărută în R. Moldova (după votarea Legii nr.3462 cu privire la revenirea limbii noastre la grafia latină), la editura chișinăueană „Știința”, pe 18.10.1989. Deși apărea după votarea actului legislativ, brușura a provocat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
Concomitent, am elaborat lucrarea „Revenind la grafia latină/recomandații metodice” (textul ei scris de mînă l-am tipărit împreună cu regretatul coleg de lucru Vasile D. Carazan, care avea mașină de scris cu caractere latine) - prima lucrare de specialitate cu alfabet latin apărută în R. Moldova (după votarea Legii nr.3462 cu privire la revenirea limbii noastre la grafia latină), la editura chișinăueană „Știința”, pe 18.10.1989. Deși apărea după votarea actului legislativ, brușura a provocat mare tămbălău la ministerul de resort, în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
am tipărit împreună cu regretatul coleg de lucru Vasile D. Carazan, care avea mașină de scris cu caractere latine) - prima lucrare de specialitate cu alfabet latin apărută în R. Moldova (după votarea Legii nr.3462 cu privire la revenirea limbii noastre la grafia latină), la editura chișinăueană „Știința”, pe 18.10.1989. Deși apărea după votarea actului legislativ, brușura a provocat mare tămbălău la ministerul de resort, în alte instituții care aveau sarcina să descurajeze „latinița”, cum se exprimau șefii de tot soiul de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
că voia cu tot dinadinsul ca elevii de peste Nistru să nu rămînă, la scris, de colegii lor din restul R.M. După ce lucrarea a ajuns la elevi și profesori, într-o ședință de la Academia de Științe a Moldovei pe tema grafiei latine academicianul X, țintindu-mă cu privirea, a rostit următoarea frază: „Noi vom elabora propriile reguli de scriere în grafie latină!”. Și, într-adevăr, oponenții utilizării acelorași norme ortografice și ortoepice în R. Moldova ca și în România nu au dormit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
După ce lucrarea a ajuns la elevi și profesori, într-o ședință de la Academia de Științe a Moldovei pe tema grafiei latine academicianul X, țintindu-mă cu privirea, a rostit următoarea frază: „Noi vom elabora propriile reguli de scriere în grafie latină!”. Și, într-adevăr, oponenții utilizării acelorași norme ortografice și ortoepice în R. Moldova ca și în România nu au dormit: au elaborat... „Ortografia limbii moldovenești” (autor I. P. Ciornîi, Chișinău, Lumina, 1989). Eu însă le-am stricat planurile anticipîndu-i și pentru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
cazul, curgeau ca Nistrul primăvăratic spre Chișinău cu siguranță că alfabetul rusesc și astăzi era la modă pe malul stîng al Prutului! Și încă ceva: mai multă lume pretinde la întîietate cînd e vorba de munca privind revenirea la grafia latină în R. Moldova. În schimb, autoritățile de la București și Chișinău puțin îi iau în seamă pe cei care merită mai mult decît alții și, în loc să-i adune pe toți la aceeași masă pentru a clarifica lucrurile, nu rareori conferă titluri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
toți la aceeași masă pentru a clarifica lucrurile, nu rareori conferă titluri și aduc laude unor indivizi care la momentul respectiv fie au umblat în cizme de gumă adunînd voturi pentru comuniști, fie deschis și-au pornit elevii contra grafiei latine, fie nu au avut și nu au nimic în comun cu această problemă etc. Drept rezultat, timp de un sfert de veac se uită mereu de unul ca Nicolae Mătcaș, ca Vlad Pohilă și alții ca ei care și-au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
interpretări amatoriste și condamnabile. Păi, domnule A.C., deși nu este cazul, mărturisesc public: nu sunt homofobă, în general, nu-mi este teamă de oameni, poate doar de răufăcători, hoți, agresori, violatori, criminali... Numărul legilor care condamnau homosexualitatea la greci și latini era mai mare decît numărul de ordonanțe de urgență din România postdecembristă Pentru că revine cu o întreagă teorie a chibritului cu privire la homosexualitate, n-am cum să-l las fără replică pe domnul AC. Presupun că dînsul nu știe că propaganda
Război în douăsprezece ţări ale lumii şi un război al sexualităţii decadente [Corola-blog/BlogPost/93987_a_95279]
-
a”). Dar iată cum stau lucrurile: Aproape toți istoricii și filosofii consideră că acea societate era decadentă din punct de vedere al moralei laice!, consecința firească fiind, pînă la urmă, dispariția ei. Numărul legilor care condamnau homosexualitatea la greci și latini era mai mare decît numărul de ordonanțe de urgență din România postdecembristă. E un fapt istoric, confirmat de istoricii dreptului. În acte, homosexualitatea era condamnată, faptul că decăzuseră de la morala lor laică este alt lucru. Deci, argumentul dumneavoastră cade. Nu
Război în douăsprezece ţări ale lumii şi un război al sexualităţii decadente [Corola-blog/BlogPost/93987_a_95279]
-
din veacul trecut. Integrându-se organic în pașoptismul ardelean, numit sugestiv de Șt. Pascu "a doua generație a Școlii Ardelene", Cipariu continuă mai ales în lingvistică și filologie opera înaintașilor. Prin scrierile lui Cipariu, ideea latinității capătă prestigiul erudiției: originea latină a limbii române ("limbă a coloniștilor romani stabiliți în Moesia și Dacia"), studierea sistematică, pentru prima dată, a vechilor cărți și manuscrise, de unde culege argumente lingvistice incontestabile, editarea primului periodic românesc cu litere latine, Organul luminării, a unei foarte bune
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
ideea latinității capătă prestigiul erudiției: originea latină a limbii române ("limbă a coloniștilor romani stabiliți în Moesia și Dacia"), studierea sistematică, pentru prima dată, a vechilor cărți și manuscrise, de unde culege argumente lingvistice incontestabile, editarea primului periodic românesc cu litere latine, Organul luminării, a unei foarte bune reviste de specialitate, "Arhiva pentru istorie" și filologie, a unei Gramatici, ale cărei merite au fost puse în evidență cu obiectivitate abia în anii din urmă, constituie aspectele principale ale activității sale lingvistice. Este
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
unor întâmplări năstrușnice se încheie la Creangă, de obicei, cu proverbe și zicători populare ce deveneau un fel de concluzie aforistică, având un înțeles pe deplin luminat în context. Cipariu apelează la sentințe biblice sau citate din clasicii greci și latini. Scrise în al cincizecilea an al vieții, memoriile cuprind și asemenea exclamații amare, dar de înțeleaptă resemnare, cu vibrația tânguitoare a unui stih din psaltire: "Așa trece frumusețea lumii și toate sunt deșertăciune". Poetul Cipariu este o surpriză chiar pentru
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
grădina de la Casa cu Olane - acolo șezum și am scris în cartea de taină despre Dunăre, despre Rin despre Iolande și Ane-Marii E Tomis? E iluzie? În ce an, în ce veac? Triste și Pontice, Metamorfoze, pe țărmul traco-sarmato-slavo-tătărăsco-grecesc-dobrogean al latinului exilat între gratii-hipnoze... A trecut și 1 Mai. Și 2 Mai. Și Vama Veche... Ambiguitate. Contemplare a clepsidrelor răsturnate în mare... HARABABUR| Astfel m-am înțeles cu poetul turc Mustafa Köz într-o seară macedoneană, sub cerul cînd vînăt, cînd
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
piatra de hotar, de pildă, a ajuns un fel de șlagăr al poeziei românești postbelice și a făcut de multe ori să curgă câte o lacrimă pe obrajii unor cititori " sau ascultători " sentimentali: "Slav aș fi fost, de nu eram latin,/ latin aș fi, de n-aș fi fost și dac -/ dar a ieșit așa: să fiu român,/ și eu cu soarta asta mă împac!// mi-au dat și alții sânge și cuvinte -/ nisipuri galbene trecură-n zbor,/ purtate-n vântul
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
de hotar, de pildă, a ajuns un fel de șlagăr al poeziei românești postbelice și a făcut de multe ori să curgă câte o lacrimă pe obrajii unor cititori " sau ascultători " sentimentali: "Slav aș fi fost, de nu eram latin,/ latin aș fi, de n-aș fi fost și dac -/ dar a ieșit așa: să fiu român,/ și eu cu soarta asta mă împac!// mi-au dat și alții sânge și cuvinte -/ nisipuri galbene trecură-n zbor,/ purtate-n vântul Asiei
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
după ilustrul florentin (cf. Inf. XXXIII, 80) "șilț bel paese là dove il sì suona", — "frumoasa țară unde sì răsună". (Limbă de sì, spaniola e amintită doar în treacăt, iar portugheza, ignorată). riginea celor trei "da"-uri e, bineînțeles, limba latină: oc provine din pronumele demonstrativ neutru hoc "acesta"; oïl, din același hoc, redus la o și întărit prin pronumele personal il (sorgintea căruia este pronumele adjectival demonstrativ ille "acela"); sì, din adverbul sic "așa", "(într-) astfel". În virtutea faptului că "da
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
el (și pentru Marcel Iancu), "dada" este o dublă afirmație. Franco-român, el neagă, în franceză, ceea ce,-n română, s-ar zice că afirmă. O afirmație, evident, suspectă, ambiguă: o ironie. Viziunea ironică e strabică, "piezișă"; ea e bilingua,-n sens latin, i. e. perfidă, — cu două fețe ("comme 2 mètres de soie blanche"!), ce va sa zică echivocă. Echivoc e însuși dadaismul, cel atît de monoton în aparență, — care, luîndu-se prea în serios pe sine, și-ar nega negativismul propriu. "Dada"-ul
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
Constantin Abăluță Acum o sută de ani am ajuns în insula rodos împreună cu fernando pessoa în ceața zorilor ne-am spălat buzele spuzite cu litere latine și goi am înfruntat vîntul care păzea cetatea n-am fost răniți niciunul dar oboseala noastră a născut un somnambul ce umbla noaptea pe creneluri au fost zile care nu se mai sfîrșeau pereții albi ai caselor nu se mai
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
fi avut nemijlocit/ loc pe întinderile ei”. O însemnată parte din atenția celui ce se exprimă în poem este consacrată perechii sale de jug, ca să-i spun așa. El și omul cu pricina sunt înjugați la această ușă (jug, prin latinul iugum, vine de la sanscritul yoga - legătură...). Postura este umană, cei doi bărbați poartă pe umeri povara care-i leagă, mai chinuitoare decât un jug, inventat de om tocmai pentru a înlesni tracțiunea animală. Un prim inconfort extrem de iritant, cel care
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
între două cărți - o paranteză ce nu face altceva decît să confirme adevărurile eterne, prin definiție codificate în scris, în pagini celebre. PLECÎND DE LA CĂRȚI mai înseamnă ceva: în limba română, toate cele trei cuvinte ale sintagmei sînt de origine latină veche, certificat implicit de noblețe. A pleca derivă din latinul plico,-are și are sens fundamnetal „a se înclina”, “a se încovoia”. Abia mai tîrziu, ca în portugheză ori în spaniolă, plico,-are s-a transformat în verb de mișcare
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
să confirme adevărurile eterne, prin definiție codificate în scris, în pagini celebre. PLECÎND DE LA CĂRȚI mai înseamnă ceva: în limba română, toate cele trei cuvinte ale sintagmei sînt de origine latină veche, certificat implicit de noblețe. A pleca derivă din latinul plico,-are și are sens fundamnetal „a se înclina”, “a se încovoia”. Abia mai tîrziu, ca în portugheză ori în spaniolă, plico,-are s-a transformat în verb de mișcare. Titlul rubricii mele păstrează ambele sensuri ale lui plicare, evidențiindu
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
formulelor latinești și eline, cu un concis și util Dicționar de cuvinte și expresii. Latura didactică a prezentului dicționar este evidentă, în primul rînd prin selecție și în al doilea rînd prin structură. Cititorul are la dispoziție originalul grec sau latin, traducerea, cîteva repere gramaticale esențiale și un context românesc în care să observe cum se utilizează "pe viu" aceste cioburi de limbi "moarte". Astfel se poate vedea de pildă cum cuvîntul grecesc hybris, feminin, este utilizat și utilizabil în limba
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
înșele. De acolo și de demult am recuperat o bijuterie vie ce lucește în mii de focuri și s-ar putea numi la fel de bine: Marină cu Marina. 21 iunie 2001 Din numeroasele și pentru mine cam inutilele lecții de limba latină am reținut o locuțiune emblematică și care mi se potrivea încă de-atunci: omnia mea mecum porto (duc cu mine tot ce îmi aparține), adică am în mine esențialul, port cu mine pretutindeni duhul, mintea, sufletul, singurele valori adevărate, numai
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
participarea sa la Festivalul Internațional Zile și nopți de literatură organizat de Uniunea Scriitorilor din România, în toamna anului trecut, la Neptun, aducând în redacție texte ale multora dintre participanții la festival, români și străini, inclusiv un text al poetului latin Ovidiu, care a luat parte la întâlnire de dincolo de timp, ca un spirit tutelar. În sumar figurează, așadar, Eugen Uricaru și Jorge Semprun, Mircea Martin și Michel Deguy, Bogdan Ghiu și Guy Goffette, Matei Călinescu și Cenghiz Bektaș, Gabriel Chifu
ȘTIRI CULTURALE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14311_a_15636]
-
istoriei, o arată, printre multe altele, un amănunt foarte interesant pomenit de un alt istoric, Luminița Murgescu, într-o carte despre educația primară în a doua jumătate a secolului al XIX-lea; la vremea aceea, în plină afirmare a identității latine a românilor, singurul strămoș recunoscut era Traian. Integrarea lui Decebal și a dacilor lui în panteonul „părinților istorici" s-a făcut încet și cu destulă greutate. Și care continuă, dacă e să privim exemplele date de Cioroianu. Într-o oarecare
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]