326 matches
-
apărut atunci când acesta a fost nevoit să își respecte promisiunile pe care le făcuse cruciaților, mai ales când venea vorba de bani. Acesta a negociat cu ei o prelungire a tratatului pentru încă 6 luni, până în aprilie 1204. Faptul că latinii au rămas la Constantinopol, nu a rămas fără consecințe. Atât sursele occidentale, cât și Nicetas Konyates prezintă aceste consecințe, cu atât mai mult cu cât unele acțiuni ale cruciaților au determinat nemulțumirea populației bizantine ( a fost provocat un incendiu ce
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
diferențele dintre clerul grec și cel occidental. Nici papalitatea nu se bucură de un mare prestigiu în ochii prințesei bizantine ( cazul lui Grigore VII care îi tratează cu cruzime pe solii împăratului Henry IV). Prin urmare, în viziunea Annei Comnena, latinii sunt niște barbari, ca orice alți locuitori din afara imperiului. Aceștia nu făceau parte din politeea bizantină,nu trăiesc sub legea romană, nu se supun regulilor și disciplinei și sunt lipsiți de maniere și cultură. A doua sursa apartine lui Ioan
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
avut posibilitatea să audă de la alți martori despre Ioan II. Își concentrează atenția asupra lui Manuel I Comnenul. Era foarte apropiat de acest împărat, era secretar al acestuia. Kynnamos nu poate fi de acord cu relația cu Occidentul și cu latinii. Manuel era un admirator al modului de viață occidental, al idealului cacaleresc occidental.La curtea imperială din Constantinopol erau prezenți foarte mulți latini. Prima soție a lui Manuel I a fost de origine germană, a doua era o prințesă de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
acești „luptători în numele lui Hristos”. Nu-i iartă nici pe venețieni. Dogele venețian este prezentat drept cel mai rău. Pentru Choniates nu există nicio urma de civilație în acești latini. Povestește că au foost distruse numeroase opere de artă, statui; latinii habar nu aveau despre valoarea operelor distruse. Condamnă trădarea ideii de Cruciadă. Și pentru Choniates cruciada era un pretext pentru înrobirea unor frați de credință, până la urmă, dar cruciada nu avea nimic în comun cu ce s-a întâmplat la
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
despre daci, că atunci când este o furtună și tună și fulgeră, ei trag cu săgețile spre cer pentru a-și amenința zeul. Despre zeii daci se știu destul de puține lucruri, datorită faptului că înaintea cuceririi romane, pentru grecii antici și latinii, cultura și chiar existența poporului dac constituiau un mister. Vitejia ieșită din comun a daco-geților, i-a făcut pe unii greci să elaboreze ipoteza că zeul elen al războiului, Ares s-ar fi născut în Dacia.
Mitologia traco-dacă () [Corola-website/Science/299548_a_300877]
-
ul este veșmântul peste care se îmbracă celelalte. Ritul armean, fiind pneumatocentric, va înlocui, pentru diacon și pentru clericii inferiori, stiharul alb cu dalmatica roșie, simbol al Duhului Sfânt. De aici se vor inspira bizantinii, introduind dalmatica de orice culoare. Latinii vor păstra și stiharul alb, căreia vor adăuga dalmatica bizantină colorată, pentru arhidiaconi, păstrând stiharul intact pentru toți ceilalți clerici. Slavii au mers mai departe, colorând chiar stiharul preoțesc, dar această folosință rămâne străină tuturor celorlalte rituri. Un număr însemnat
Stihar () [Corola-website/Science/299621_a_300950]
-
europene post-romane în activitatea de guvernare, drept și organizarea justiției, tipul de arhitectură și în multe alte aspecte ale vieții. Peninsula italică înainte de unificarea romană adăpostea populații de origine diversă, între care cei mai importanți erau grecii - din coloniile sudului, latinii - din centru și etruscii de la nord de Tibru. Etruscii sunt, probabil, de origine asiatică. Ei erau vestiți, începând de la sfârșitul Republicii, începutul sec. I î.H., pentru acele libri augurales, interpretări de oracole și, mai ales, haruspicine - ghicirea în măruntaiele
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
și jumătate, începând cu primii ani ai șederii lui Heidegger la Freiburg. Aceștia erau foștii studenți ai lui Nae Ionescu de la București sau D. D. Roșca și Lucian Blaga de la Cluj. Heidegger se adresa grupului de doctoranzi români folosind substantivul „latinii” (în). Între primii cursanți se află Constantin Floru și Dumitru Cristian Amzăr, iar ultimii sunt Alexandru Dragomir, Walter Biemel și Octavian Vuia. Primii traducători în limba română ai scrierilor lui Martin Heidegger au fost discipolii din România ai acestuia: Walter
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
a fost tot timpul redusă din punct de vedere numeric. Deși în regiune venea un aflux continuu de coloniști și noi cruciați, mulți dintre cei care au luptat în prima cruciadă au plecat pur și simplu înapoi la casele lor. Latinii erau doar o minoritate colonială care conduceau populația băștinașă formată din musulmani, ortodocși greci și sirieni. Ierusalimul a început să fie cunoscut ca "Outremer (teritorile de peste mări)", iar o nouă generație de latini născuți pe aceste pămanturi a început să
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
a fost Fotie (810-892). Sf. Grigore Palamas avea o poziție nuanțată. În contextul doctrinei energiilor necreate, el afirma că Duhul purcede doar de la Tatăl, dar își capătă consubstanțialitatea și de la Fiul. La 1054, când cele două biserici se excomunică reciproc, latinii îi acuzau pe greci de eliminarea lui "Filioque" din Crez, în timp ce grecii îi acuzau pe latini de infidelitate față de Concilii. Nici unii, nici alții, nu înțelegeau, se pare, motivațiile dogmatice ale celuilalt pentru opțiunea privitoare la "Filioque". Acesta este, după teologul
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
această carte, nu există nici o altă informație; nici măcar numele lui nu s-a transmis uniform și unanim. Textul ebraic îl numește "Hăbhaqquq" חבקוק, tradus în grecește (LXX - Septuaginta) cu Άμβακούμ (de unde și traducerea românească BOR cu: Avacum), iar în Vulgata, latinii l-au transcris , de unde l-au preluat mai toate limbile moderne. Forma ebraică "Hăbhaqquq" ar însemna „îmbrățișare”, „cel care îmbrățișează” sau - mai puțin probabil - „luptă/luptător” (cum îl vrea sf. Ieronim). Forma grecească ar putea deriva de la asirianul "ĥambaqûqu", numele
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
lui în interpretarea textelor lui Aristotel va constitui cauza acelor dezbateri acute în lumea creștină. Averroes urmărea să purifice aristotelismul de influențele platonice și neoplatonice și în acest sens era în mod programatic un aristotelician prin excelență. Cu toate acestea, latinii, care doreau un Aristotel creștin, l-au înțeles în alt mod iar numele său a fost asociat cu erezia. Învățăturile lui Averroes l-au influențat pe un alt mare gânditor andaluz, misticul Ibn 'Arabi. Cea mai importantă operă filosofică a
Averroes () [Corola-website/Science/302476_a_303805]
-
sunt definitiv înfrânți între 418-415, iar cetățile lor sunt ocupate. Etruscii se mențin între timp, cucerind Ianiculum, în timp ce românii ocupă Fidenae, vechi aliat al orașului etrusc Veii, în 435 î.Hr. Temându-se de influențele etrusce ce au pătruns la Romă, latinii și grecii din Cumae au militat pentru restaurarea Tarquinilor. Romă a profitat concurență pentru supremație în interiorul confederației latine, întocmită între Ardea, Lavinium, Aricia și Tusculum, însă era izolată în cadrul limitei incintei sale și ale "ager-ului" (ogorul român), întins până la
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
într-o singură bătălie. M. Furius Camillus, fiind sprijinit de etruscii din Caere, a cucerit și distrus orașul Veii din temelii și i-a vândut locuitorii că sclavi. Etruscii aliați au primit cetățenie română limitată. Nu au dispărut litigiile cu latinii, miza fiind controlul așezării Ardea, situată la 42 de km de Romă. Românii obțin salinele de la gurile Tibrului și supun alte centre etrusce, printre care și Volsinii, centru religios etrusc. Romă și restul Latiumului s-au confruntat cu puternică presiune
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Champagne, ce a condus cruciada a IV-a, a scris lucrarea "Cucerirea Constantinopolului", unde căuta să justifice atacul dat de creștinii apuseni împotriva creștinilor răsăriteni. Opera are un stil sobru, fără ornamente inutile, fiind o lucrare bine informată, uneori părtinitoare, latinii fiind uimiți de bogăția Constantinopolului. Este prima lucrare istoriografică în limba franceză. Jean de Joinville (1224/1225- 317), cronicar francez, seneșal de Champagne, ce provine dintr-o familie nobilă; a participat la cruciada a VII-a, devenind un apropiat al
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
era un fiu al lui Thessalus. Tribul elen al graecilor și-a luat numele după Graecus. Ei au fost unul dintre primele triburi grecești care au colonizat peninsula italică. Regiunea a devenit cunoscută sub numele de Magna Graecia, după ei. Latinii au folosit această denumire pentru a-i denumi pe toți grecii antici, deoarece primii eleni cu care au intrat în contact erau graecii.
Graecus () [Corola-website/Science/303916_a_305245]
-
păgân). "Romani" este numele politic sub care au fost cunoscuți grecii la sfârșitul antichității și în evul mediu. Numele se referea inițial la locuitorii orașului Roma din Italia, însă odată cu obținerea cetățenii romane de către greci, și-a pierdut legătura cu latinii. În 212, Constitutio Antoniniana a împăratului Caracalla oferea cetățenia romană tuturor oamenilor liberi din toate provinciile romane. Grecii, totuși, au transformat noul titlu politic primit (de romani) și au început să se auto-denumească romioi (romios/Ρωμιός la singular). Noua denumire
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
ducatul de Beneveneto. Scurta perioadă de unificare a Italiei sub conducere lombardă , nu a fost suficientă pentru a duce la omogenizarea culturală a populației. Trebuie remarcat că lombarzii nu au avut timp să transmită popoarelor dominante propria limbă cum făcuseră latinii; nu au creat o unitate politică fiind ei însăși fragmentați în ducate independente reciproc și de multe ori aflate în conflict. În secolul IX Sicilia a fost ocupată de arabi care și-au extins regatul până la granița cu Statul Papal
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
fost convertiți la catolicism și nu la ortodoxism. De fapt, nu numai etnogeneza diferitelor uniuni tribale de Pecenegi, Oguzi Vestici (Tork în cronicile Rus) și Cuman-Qipcaqs nu este clarificată dar nici numele lor tribale nu este clar. Vestul (Grecii și Latinii) și uneori sursele Rus îi numeau Comani, Cumani, Kumani. Ungurii Evului Mediu, care au avut relații strânse cu ei și în ale căror teritorii au fugit elementele Cumane în sec. 13 căutând refugiu din fața Mongolilor îi știau după numele “Kun
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
a ("Raphanus sativus") este o legumă cultivată în regiunile temperate pentru rădăcina ei suculentă și bulboasă. Latinii o numeau "radicula", varietățile moi se folosesc pentru consumul uman, iar cele mari și fibroase se folosesc ca aliment pentru animale. Ridichiile sunt foarte populare în Europa, în special în zonele reci, pentru ca pot fi păstrate mai multe luni după
Ridiche () [Corola-website/Science/309924_a_311253]
-
Varlaam cu privire la demonstrație conține o eroare de fond: este greșit să se opună demonstrația aristotelică celei teologice. Teologia are tot dreptul să uzeze de logica aristotelică formală, după cum demonstrația de tip aristotelic se poate aplica în mod corect lucrurilor divine. Latinii, scrie Palamas, nu gândesc nici în manieră apodictică și nici în manieră dialectică. Nu gândesc apodictic pentru că nu folosesc adevărul credinței ca axiomă (insinuarea palamită vizează „eroarea” dogmatică a catolicismului) și nu gândesc dialectic pentru că își construiesc silogismele pornind de la
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
cunoscute cu ajutorul intelectului. El mizează pe singura cunoaștere autentică: cea mistică. Pornind de aici, atât demonstrația dialectică cât și cea apodictică trebuie să pornească de la premise revelate. Dacă nu există decât adevăr revelat, și dacă adevărul revelat este cel ortodox, latinii se înșală indiferent de metodă: dacă pornesc de la adevăruri laice se înșală întrucât ele nu sunt revelate, iar dacă pornesc de la adevăruri revelate se înșală întrucât ei nu au adevărata revelație. De fapt, problema de fond a lui Palamas este
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
Camonica este un adevărat centru al artei preistorice europene (civilizația Camunni). În perioada următoare, Peninsula Italică a fost vizitată de diverse populații: micenienii (din Grecia), fenicienii (din Libanul, Siria și Israelul de astăzi) care au venit din spațiul mediteranean. Ulterior, latinii vin dinspre nord. Grecii au dominat în special litoralul adriatic și Sicilia. În jurul lui 800 î.Hr., în centrul peninsulei se dezvoltă civilizația etruscă și atinge apogeul între 650 și 450 î.Hr. Etruscii erau foarte avansați, și-au dezvoltat propriul alfabet
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
unii istorici iugoslavi, bulgari, iar mai recent sârbi și macedoneni). Școală protocronistă emite și opinia că vlahii (românii) de la nord de Dunăre ar fi o ramură veche aparținând populației dace din rândul căreia s-ar fi desprins (migrând spre Italia) latinii care a format imperiul Roman. Daco-vlahilor li s-ar fi alăturat coloniștii români care s-au așezat în Dacia. Prin schimburile comerciale și statutul de „lingua franca” al limbii latine în zona, procesul de romanizare s-a putut întinde mult
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
peninsule până la Alpi. Săpăturile arheologice efectuate în toată Italia au dezvăluit prezența omului de Neanderthal în perioada paleolitică, acum circa de ani, urmată de sosirea omului modern acum circa de ani. Vechile popoare ale Italiei preromane - cum ar fi umbrii, latinii (care aveau să stea la baza civilizației romane), volscii, samniții, celții și ligurii, care au locuit nordul Italiei, dar și mulți alții - erau popoare indo-europene; principalele popoare care nu erau de origine indo-europeană erau etruscii, elimii și sicanii în Sicilia
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]